În Biserica Ortodoxă Română, ziua ce succede sărbătoarea împărătească a Pogorârii Sfântului Duh este dedicată Preasfintei și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, un praznic al adorației ce vine ca o sfântă încununare a iconomiei dumnezeiești, a lucrării pământești și istorice a Domnului Hristos, lucrarea „plinirii vremii” a Preasfintei Treimi, prin care s-a răscumpărat neamul omenesc și s-a restaurat întreaga Creație.

În această aleasă și sfântă zi, 21 iunie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei Mari, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, dimpreună cu soborul slujitor al Catedralei.

După citirea cuvântului evanghelic, Ierarhul Oradiei a rostit un frumos cuvânt de învățătură în care a explicat bunilor credincioși ai Catedralei cu Soare importanța acestei sărbători închinate Creatorului și Proniatorului întregului Univers, Preasfânta Treime, punctând, pe înțelesul tuturor, învățăturile dogmatice elementare, pe care fiecare mădular al Bisericii trebuie nu doar să le cunoască, ci să le și înțeleagă cât se poate de corect.

În incipitul predicii, Chiriarhul locului a limpezit înțelegerea distincției dintre cele două noțiuni pe care Sfinții Părinți le-au folosit în teologhisirea Preasfintei Treimi, ființă și persoană.Noi, după vechea tradiție apostolică, în a doua zi, după Pogorârea Sfântului Duh, sărbătorim Treimea cea de o ființă și nedespărțită, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Unul Dumnezeu în Ființa Lui, inaccesibilă cunoașterii noastre omenești, și întreit în Persoane, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, iar Aceștia Trei Una sunt, deoființă, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Treimea cea de o ființă nu are început și nu are sfârșit, este veșnică, este Viață și Dumnezeul vieții, Creator al vieții, El fiind Viața cea veșnică. Nicicând nu se desparte Fiul de Tatăl și de Duhul Sfânt, nicicând Duhul Sfânt nu este despărțit de Tatăl și de Fiul, niciodată Tatăl nu Se desparte de Fiul și de Duhul Sfânt.

Deși Dumnezeu este incognoscibil în ceea ce privește cunoașterea naturii Sale dumnezeiești, El ni se face cunoscut prin intermediul a ceea ce este nedespărțit firii Sale dumnezeiești, energiile necreate. Treimea are în comun ființa dumnezeiască, care ne este cu totul inaccesibilă, și harul dumnezeiesc, energiile dumnezeiști prin care noi ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Nu în ființa Sa, pentru că nu ne putem apropia și nu o putem cunoaște. Ființa dumnezeiască este de nepătruns. Cu toate acestea, din Dumnezeu țânșnesc, precum izvoarele de apă vie, energiile dumnezeiești necreate, harul lui Dumnezeu și Lumina dumnezeiască, prin care omul poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. O cunoaștere care vine prin Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl ca să Se facă Om. De aceea, noi, întru El și prin El, ajungem să Îl cunoaștem pe Tatăl în Duhul Sfânt, prin lucrarea Duhului Sfânt, care este comună cu lucrarea Tatălui și a Fiului.

Preasfinția Sa a descris felul în care creștinul trebuie să înțeleagă modul de „a lucra” al Preasfintei Treimi, Care este o Structură suprapersonală, Structura indisolubilă a Supremei Iubiri, Care acționează atât în transcendent, în sânul treimic, cât și în imanent, în lume, în chip sinergic, mereu împreună și, totuși, fiecare Persoană având o specificitate bine definită. Totodată, această specificitate a unei Persoanei nu poate fi percepută decât numai în relația cu celelalte două Persoane Treimice. Toate lucrările dumnezeiești sunt lucrările Preasfintei Treimi. Pe toate Tatăl le lucrează prin Fiul în Sfântul Duh. Fiul, chiar și atunci când vine în lume și Se face Om, nu Se desparte de dumnezeire și nu Se desparte de Tatăl și de Duhul. Fiul lui Dumnezeu, Care vine în lume și Se face Om, Își ia fire omenească și o unește cu cea dumnezeiască în unicul Ipostas al Cuvântului veșnic al Tatălui, iar, prin aceasta, firea omenească este chemată la o mare și înaltă demnitate, așa cum Dumnezeu a vrut pentru om, din clipa în care l-a făcut pe el.

Pe scurt, aceastea sunt punctele esențiale ale Dogmei Sfintei Treimi. Cu o importanță echivalentă este și dogma hristologică, învățătura de credință cu privire la Cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, Cuvântul lui Dumnezeu, fără de revelația chenotică a Căruia cunoașterea acestor taine dumnezeiești, atât cât ne este cu putință, nu s-ar fi putut realiza de rațiunea decăzută a omului. Căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al Iubirii, Care ni se descoperă personal, deismul și nici panteismul nu fac parte din învățătura de credință creștin-ortodoxă. La fel de important este că în Biserică mai mărturisim faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, Și-a luat fire omenească și este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Adică, mărturisim taina Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Omul, Unul singur, Unul-Născut, Fiul Tatălui, dar Care poartă și firea dumnezeiască din Tatăl și firea omenească, pe care Și-a luat-o la „plinirea vremii” din Sfânta Fecioară, fire pe care a proslăvit-o și a înălțat-o ceruri și a așezat-o în Slava lui Dumnezeu, la dreapta Tatălui. De aici Îl trimite pe Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, pentru a întemeia Biserica și să ne aducă aminte de toate cele pe care Domnul Iisus Hristos le-a învățat.

În încheierea cuvântului de învățătură, Episcopul Oradiei a dat slavă și a adus înaltă mulțumire Preasfintei Treimi, Cea care a purtat de grijă Bisericii noastre Ortodoxe, singura Biserică care a păstrat nealterată învățătura de credință fundamentată pe revelația Sfintei Scripturi și pe Sfânta Tradiție, pe reflecția Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe. Aceasta este o realitate obiectivă, iar nu o reflecție părtinitoare a membrilor unei comunități oarecare. O bucurie pentru noi, credincioșii ortodocși, însă pentru care nu avem niciun merit, doar responsabilitatea imperioasă de a o păstra și preda așa cum am primit-o de la înaintașii noștri.Din aceste adâncuri de taină ale credinței noastre, înțelegem de ce suntem noi ortodocși, adică dreptcredincioși, iar nu altfel. Credem la fel cum au crezut Apostolii și Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, nestrămutat și fără nicio schimbare sau vreun adaos la taina credinței, lămurită în cursul vieții Bisericii pe temeiurile Sfintei Scripturi, în baza Tradiției Apostolice. Noi așa credem și așa mărturisim! Credința noastră nu se poate schimba după capriciile timpului și ale culturii contemporane, după mintea nebună a lumii care ajunge să creadă că le poate înțelege pe toate. De aceea, Biserica nu poate să facă rabat de la credința cea sfântă și adevărată. Oricâtă înțelegere am avea față de celelalte comunități și față de semenii noștri, care nu cred în Domnul, care nu cred în Dumnezeul cel adevărat, care nu se închină și nu cinstesc pe Dumnezeul Treimic, dar care sunt frații noștri în umanitate, înțelegerea se oprește când este pusă în discuție credința. În acest punct ne oprim, iar dincolo de acesta nu poate exista niciun compromis, de dragul lumii, pentru plăcerea oamenilor, complezența față de autorități sau pentru că așa ar dori tendințele sincretiste din lumea care se află în plin proces de așa-zisă „globalizare”.

De asemenea, în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii sacramentale a diaconiei, pe seama Catedralei Episcopale Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, din Oradea, pe tânărul teolog Andi Constantin Bacter, care împlinește și ascultarea de consilier pentru comunicare la Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.

Diac. Andi Constantin Bacter