În cea de a doua zi după Praznicul Împărătesc al Învierii Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, 4 mai 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei, de la Centrul Eparhial al Episcopiei noastre.

În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (Luca 24, 12-35), ce redă frumoasa întâmplare a dialogului pe care l-a avut Domnul Hristos cu Luca și Cleopa în drumul spre Emaus, culminând cu cea dintâi frângere a pâinii după Învierea Domnului. Urmând citirii Evangheliei, Episcopul cetății orădene a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat învățăturile duhovnicești esențiale ce se desprind din Evanghelia citită în Marțea Săptămânii Luminate, dimpreună cu particularitățile liturgice pe care le presupune această zi.

În începutul predicii, Chiriarhul Oradiei a expus faptul că, începând cu această pericopă scripturistică, începe șirul relatărilor evanghelice duminicale care fac referire la arătările Domnului de după învierea Sa din morți, prin aceasta aducându-ni-se la cunoștință dorința Domnului de a nu tăinui învierea Sa, ci de a-i înștiința și a-i asigura pe Apostolii și Ucenicii Săi de veridicitatea celor întâmplate. În această pericopă evanghelică este vorba despre arătări ale Domnului după înviere. Mai multe arătări au avut loc după ce Domnul a înviat, iar pe parcursul perioadei pascale ne vom aduce aminte de acestea. S-a arătat femeilor purtătoare de miruri, având o Duminică special dedicată lor, dar S-a arătat înainte de toate Ucenicilor Săi, întâlnire de la care a lipsit Toma. În Duminica a doua după Paști pomenim arătarea Domnului către Toma. Totodată, Domnul S-a arătat Ucenicilor Săi și la Marea Galileii și multor altor oameni. Toate acestea s-au întâmplat pentru ca Domnul să-i încredințeze pe Ucenicii Săi că El este Cel care a înviat, purtând semnele rănilor, să le demonstreze realitatea învierii și faptul că El a murit cu trupul pe Cruce și a înviat cu trupul pe care l-a trecut prin moarte.

Preasfinția Sa a subliniat în ce constă caracterul deosebit pe care pasajul evanghelic îl comportă. Mai precis, faptul că vederea Domnului Hristos se realizează doar în prezența a două coordonate fundamentale: citirea și tâlcuirea Scripturilor, respectiv frângerea pâinii. Odată cu cea dintâi Euharistie săvârșită de Însuși Domnul Hristos după Învierea Sa, aflăm că El, până la sfârșitul veacurilor, va fi aievea prezent în Biserica Sa prin Sfânta Taină a Împărtășaniei, ceaprin care se prefac darurile de pâine și de vin în Însuși Trupul și Sângele Său.Ceea ce este special și specific acestei pericope evanghelice este momentul în care Îl recunosc cei doi ucenici la Emaus, în începutul cinei, la frângerea pâinii. El binecuvintează pâinea, apoi o frânge pentru a le da lor, iar în momentul frângerii ei L-au recunoscut. Totodată, în acel moment, El S-a făcut nevăzut de la fața lor. De ce S-a făcut nevăzut? Pentru că nu mai era nevoie să fie văzut. Ei L-au recunoscut, dar ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost că Domnul a rămas prezent acolo, în pâinea care S-a prefăcut prin binecuvântarea Domnului și prin lucrarea Duhului Sfânt în Trupul Domnului. Dacă Domnul S-a făcut nevăzut, a fost pentru a le arăta Ucenicilor că El este prezent în mijlocul lor prin Sfânta Euharistie. De aceea, în această, a treia zi a Sfintelor Paști, la Sfânta Liturghie, în toate Bisericile, se pregătește Sfântul Trup și Scumpul Sânge, Sfânta Împărtășanie pentru tot anul, pentru cazurile excepționale, pentru cei muribunzi, pentru cazurile de boală, când cei suferinzi au trebuință de Sfânta Împărtășanie, dar și pentru împărtășirea credincioșilor în afara Sfintei Liturghii, cum se întâmplă în marile parohii din orașe, cu un număr mare de credincioși.

La sfârșitul cuvântului de învățătură, Chiriarhul locului a atras atenția asupra importanței credinței noastre în realitatea Sfintei Împărtășanii ca Trup și Sânge al Domnului în vremurile de încercare și de apostazie pe care le trăim, Sfânta Euharistie fiind un subiect îndelung dezbătut, ocolit sau contestat în contextul pandemic actual, prea puțin apărat și argumentat favorabil. În anul care a trecut, în care am avut de respectat foarte multe restricții, între care și unele cu totul de neînțeles, venite de la oameni care nu au nicio competență în viața liturgică a Bisericii și care au dovedit că sunt necredincioși. Căci un credincios știe că acolo, în Potir, este Trupul și Sângele Domnului și nu se poate îmbolnăvi. Da, se poate îmbolnăvi dacă ia cu nevrednicie Trupul și Sângele, dar Euharistia nu este sursă de infectare cu niciun microorganism, ci este Izvor de viață, iar credincioșii știu aceasta. De aceea, cei din afara Bisericii și cei care s-au lepădat de Hristos nu au niciun drept să dea sfaturi cum să se administreze Sfintele Taine. Acesta a fost un abuz de neînțeles pentru creștini din partea autorităților, care și-au depășit atribuțiile, în domeniul spiritual și viața liturgică a Bisericii. Cu toate acestea, datorită interdicțiilor și pentru ca să nu fie și mai dure măsurile restrictive, prin tact pastoral, Biserica a acceptat, iar preoții au stat la dispoziția credincioșilor și când au fost închise bisericile.

Andi Bacter