Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Binecuvântare arhierescă pentru românii ortodocși din parohia bihoreană Margine

Binecuvântare arhierescă pentru românii ortodocși din parohia bihoreană Margine

În Duminica a treizeci și una după Rusalii, 2 decembrie 2018, preotul și credincioşii parohiei Margine, Protopopiatul Marghita, au avut bucuria și binecuvântarea să primească vizita Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a binecuvântat noua capelă din cimitirul parohial și a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială ce are ca ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Ierarhul a fost întâmpinat de copii şi tineri îmbrăcaţi în frumoase straie populare bihorene, de soborul slujitor şi dreptmăritorii creştini din Margine. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de elevi și studenţi teologi de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea și de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei, pornind de la cuvintele biblice, „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” (Matei 4, 16), a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a tâlcuit semnificaţiile duhovnicești ale vindecării de către Mântuitorul Iisus Hristos a orbului din Ierihon:

„Pericopa evanghelică de astăzi, a vindecării orbului din Ierihon de către Mântuitorul Iisus Hristos, o putem privi în sens mai larg, nu doar ca vindecare a unui om nevăzător, ci, din punct de vedere duhovnicesc, putem să Îl vedem pe Domnul Hristos vindecând pe toți cei din întuneric. Umanitatea întreagă, până la întruparea Fiului lui Dumnezeu, stătea în întuneric, în întunericul spiritual, iar în întuneric a strălucit lumina, lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume, lumina care ne aduce viața, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El, Fiul Celui Preaînalt, a venit în lume pentru ca pe noi, oamenii, să ne lumineze, să ne vindece de orbirea sufletului, să ne aducă lumina în care să putem vedea slava lui Dumnezeu.”

„Vindecarea orbului din Ierihon, una dintre multele vindecări săvârșite de Domnul Hristos, a adus nu doar lumină celui care nu vedea, ci a adus lumina slavei lui Dumnezeu pentru tot poporul din Ierihon care venea după Domnul Iisus Hristos și care, văzând minunea ce s-a săvârșit, Îl lăuda pe Dumnezeu. Lauda adusă lui Dumnezeu de către popor este dovada luminării duhovnicești a poporului, care Îl recunoaște pe Dumnezeu întrupat. Dacă orbul I se adresează: «Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!», deci Îi recunoaște demnitatea împărătească, poporul întreg, lăudându-L pe Dumnezeu, Îi recunoaște demnitatea dumnezeiască, de Fiu al lui Dumnezeu.”

„Ne aflăm în Postul Crăciunului și ne pregătim pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, Care vine și Se întrupează, sărbătoarea venirii Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii, în lume, iar noi, postind, ne pregătim duhovnicește, după putere și după măsura fiecăruia, pentru a ne întâlni cu Lumina Care a venit în lume. Dar întâlnirea cu Domnul Hristos, Lumina lumii, nu trebuie să fie doar o întâlnire exterioară, de care să ne bucurăm și de care să trecem ca de oricare altă sărbătoare, ci este o întâlnire ce se cere interiorizată, primind în viața noastră, înlăuntrul nostru pe Iisus Hristos Domnul, pentru ca întunericul din noi pe care păcatele îl aduc să fie risipit prin lumina Sa.”

„De aceea, și în Postul Crăciunului, ca și în celelalte posturi, Biserica recomandă tuturor fiilor și fiicelor ei duhovnicești să se apropie mai mult de Dumnezeu, iar cea mai puternică apropiere, apropierea desăvârșită de Dumnezeu în lumea aceasta pentru un creștin este cuminecarea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Însă, pentru a ne putea apropia de Sfântul Potir cu vrednicie cât mai mare, este nevoie să ne cercetăm pe noi înșine, să ne vedem păcatele, să ne dezbrăcăm de păcatele noastre și să primim iertare, primindu-L pe Domnul Iisus Hristos, Lumina lumii, în peștera întunecoasă a sufletului nostru, în cămara inimii noastre, în ieslea din inima noastră, pentru ca și în noi să Se nască Hristos Iisus, Lumina lumii, și să ne vindece de orbirea duhovnicească.”

Părintele Protopop al Marghitei, Călin Gheorghe Cotrău, a adresat cuvânt de bun venit Ierarhului și a făcut o prezentare a parohiei Margine, cu referiri speciale la vechimea și dăinuirea credinței dreptmăritoare pe aceste meleaguri, subliniind dragostea și jertfelnicia dreptcredincioșilor creștini din această enorie pentru Biserica strămoșească.

Parohul locului, Părintele Vasile Nicolae Vesa, care împlinește și ascultarea de secretar protopopesc la Protopopiatul Marghita, instalat în această parohie în ziua de 14 septembrie 2015, a mulțumit Chiriarhului pentru înalta purtare de grijă și dragostea arătată bunilor credincioși din Margine. A mulţumit, apoi, autorităților locale pentru sprijinul acordat și dreptmăritorilor creștini din Margine pentru jertfelnicia de care dau dovadă.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh pentru aleasa lucrare pastorală ce o săvârşeşte, cu multă dăruire şi dinamism, în mărturisirea credinţei strămoşeşti în această parohie, întru înnoirea vieţii duhovniceşti a credincioşilor şi a lucrării administrativ-gospodăreşti, dar și pe enoriașii din Margine pentru frumoasa primire, pentru dragostea și atașamentul față de Biserica strămoșească. Ierarhul a oferit, apoi, diplome de apreciere credincioșilor care au sprijinit ridicarea capelei din cimitirul parohiei.

*

 

 

Satul Margine se află în Câmpia de Vest a țării, pe malul stâng al râului Barcău, în partea nord-estică a județului Bihor, făcând parte din comuna Abram. Este pomenit documentar pentru prima data în anul 1406 sub titulatura ,,possessio walachalis Zeltarlow”, iar în anul 1451 este amintit ca un important ,,punct vamal”. Satul se întinde pe o suprafață de circa 3 km2 și se găsește la o distanță de 8 km de orașul Marghita. Este străbătut de drumul național 19B, la jumătatea distanței dintre Oradea și Zalău.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, credincioșii dreptmăritori din Margine și-au ridicat o biserică de lemn, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, existentă și azi în vechea vatră a satului, fiind declarată monument istoric. Bisericuța a fost pictată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Nechita Zugravul, iar bolta altarului în secolul al XIX-lea de către pictorul Hackman Mor. O școală românească funcționa pe lângă vechea biserică din lemn, unde, prin grija vrednicilor preoților devotați Bisericii și neamului, copiii românilor din localitate și împrejurimi se adunau și descifrau „buchiile încâlcite ale cărților”. Această clădire veche a școlii astăzi nu mai există.

Biserica de zid din localitate a fost construită între anii 1952-1955 din contribuția credincioșilor, fiind târnosită la 27 decembrie 1955 de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, având același hram ca biserica de lemn, ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Între anii 1975-1977, biserica a fost pictată în tempera de către preotul paroh Mihail Lupu, acum așezându-se și un iconostas din lemn sculptat, cu icoanele pictate în ulei tot de către preotul Mihail Lupu, efectuându-se și lucrări de reparații. Aceste înnoiri au fost binecuvântate de către Episcopul Vasile Coman al Oradiei în ziua de 6 noiembrie 1977.

Între anii 2016-2018, prin jertfelnicia credincioșilor și a preotului paroh Vasile-Nicolae Vesa, s-a construit o nouă casă parohială și o nouă capelă în cimitirul parohial.