În Duminica după praznicul împărătesc al Botezului Domnului, 10 ianuarie 2021, credincioșii parohiei orădene Sfântul Apostol Andrei și Duminica Sfinților Români s-au bucurat ca în mijlocul lor să se afle Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a oficiat Dumnezeiasca Liturghie dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. Din soborul slujitor a făcut parte și Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Tomoiagă, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului.

După citirea fragmentului evanghelic, Începerea propovăduirii Domnului, de la Sfântul Apostol Matei (4, 12 - 17), Ierarhul cetății Oradiei celei Mari a rostit un bogat cuvânt de învățătură prin care a tâlcuit semnificațiile duhovnicești ale pocăinței propovăduite de Sfântul Ioan și dezvoltate în chip dumnezeiesc de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Dacă în Duminicile anterioare întreaga umanitate dreptmăritoare a resimțit treptat fiorul revelării Fiului lui Dumnezeu Întrupat, acest crescendo duhovnicesc culminând cu predica „metanoietică” a Sfântului Înaintemergător Ioan și Epifania de la Botezul Domnului, în Duminica aceasta Îl vedem pe Fiul Omului ajuns la vârsta maturității mozaice preluând ecoul inaugural al Botezătorului spre miezul propovăduirii hristice a Împărăției Cerurilor. Preasfințitul Părinte Sofronie a tâlcuit rațiunea pentru care propovăduirea lui Iisus Hristos își are fundamentul dumnezeiesc incontestabil și caracterul de taină în însăși firea Sa divină. Niciodată nu vom putea pătrunde în toată frumusețea și adâncul de taină ceea ce Mântuitorul a vrut să spună. Pentru că toate adevărurile pe care El le-a rostit, pornesc de la El Însuși, Cel Care este Adevărul, Adevărul iubirii lui Dumnezeu față de oameni.

Chiriarhul locului i-a îndemnat pe credincioși să înțeleagă corect tocmai această dimensiune agapică a propovăduirii Fiului lui Dumnezeu; nu într-o cheie pietistă și îngustă, golită de sensurile profunde și splendinde ale cuvintelor pe care Mesia le-a revelat lumii întregi.Dragii mei, îndemnul „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” nu este o pedeapsă, nu este o chemare la chinuri și la surghiun de la bunătatea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, pocăința este o întoarcere permanentă, o schimbare a minții, a firii noastre căzute, o revenire și o restaurare a demnității noastre umane, așa cum Dumnezeu ne-a creat după chipul și spre asemănarea cu El. De aceea, Cel ce este Adevărul și Lumina Lumii este și Calea, prin pocăință, către Tatăl, dar și Viața în Lumina nepieritoare a lui Dumnezeu. Întoarcerea la Dumnezeu nu este o încarcerare, viața în Dumnezeu nu arată ca o închisoare, ci este splendoarea libertății, libertate primită îndată ce te unești cu El.

Acestea sunt valorile perene și principiile axiomatice după care întreaga umanitatea trebuie să-și articuleze interioritatea. Centralizarea omenirii trebuie să se realizeze în baza acestor realități dumnezeiești, ținând cont de particularitatea sufletească și culturală a fiecăruia, nu în cheia paradigmelor proliferate de ideologiile nivelatoare și sterpe ale zilelor noastre. Cu toate că lumea a înțeles foarte puțin din taina iubirii lui Dumnezeu față de oameni, Dumnezeu nu încetează să săvârșească minunea chemării la întoarcere, adică la pocăință, pentru fiecare generație în parte și omenirii întregi, lumii în totalitatea ei. Prin urmare, mesajul nostru creștin este unul cu caracter global. Aceasta este adevărata globalizare, nu cea economică, ci cea duhovnicească, după voia lui Dumnezeu, Cel ce voiește ca omul să vină la cunoștința Adevărului, Adevărul care ne face liberi, Domnul nostru Iisus Hristos.

Astfel, din perspectiva creștină, Adevărul constituie o realitate personală, și nu unpostulat abstract sau o simplă meditație metafizică. De aceea, a trăi în adevăr înseamnă a fi într-o comuniune interpersonală cu Cel ce este Adevărul. A fi în comuniune cu Dumnezeu înseamnă a sta față către față cu Domnul, iar aceasta nu se poate realiza decât prin rugăciune, căci rugăciunea este dialogul sufletului cu Dumnezeul pe care Îl iubește. Această stare de comuniune spirituală cu Dumnezeu cunoaște mai multe intensități duhovnicești, în funcție de dorința și efortul nostru investit în conlucrarea cu harul ce sprijină toate demersurile sufletului în pelerinajul către Dumnezeu. Astăzi prăznuim un mare teolog al Bisericii, Grigorie al Nyssei, care, în frumoasa lui carte despre „Viața lui Moise” - cel care s-a învrednicit să vadă Slava lui Dumnezeu, amintește despre epectaze, adică despre urcușul duhovnicesc al omului în Dumnezeu, un urcuș al vederii iubirii celei mari a lui Dumnezeu, arătându-i omului ce înseamnă petrecerea în veșnicie cu Dumnezeu, în Lumină. Mai mult decât atât, Preasfinția Sa le-a explicat credincioșilor prezenți că această stare duhovnicească este condiționată de un raport intrinsec, direct proporțional, pe care omul trebuie să îl mențină: vederea lui Dumnezeu, „theoria”, presupune întâi de toate vederea propriilor păcate.

De asemenea, la momentul corespunzător al Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit în treapta preoției pe Diaconul Daniel Bota, fiul Părintelui Paroh Vasile Bota -fost vicar al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, primind, deopotrivă, și hirotesia întru duhovnic. La sfârșitul slujbei, Preasfinția Sa a oficiat ceremonia de instalare a noului preot coslujitor al acestui sfânt altar, oferindu-i proaspătului hirotonit Sfânta Evanghelie, crucea de binecuvântare și cheile lăcașului de cult - însemne ale demnității preoțești și ale asumării responsabilității pastorale.

În cele ce au urmat, Părintele Paroh Vasile Bota a ținut un emoționant cuvânt ocazional prin care și-a manifestat sentimentele profunde de recunoștință față de Ierarhul Oradiei, prin ale cărui mâini harul divin necreat a mijlocit prohirisirea fiului său în înalta și sfânta slujire sacerdotală. Ca manifestare concretă a prețuirii sincere pe care parohia Sfântul Apostol Andrei din Oradea o poartă pentru Arhipăstorul ei, Părintele Vasile Bota i-a oferit în dar Preasfințitului Părinte Sofronie o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Episcopul Oradiei a mulțumit părintelui paroh pentru ospitalitatea cu care este primit de fiecare dată în sânul comunității încredințate spre păstorire. Apoi, Preasfinția Sa l-a felicitat pe tânărul preot, Daniel Bota, sfătuindu-l părintește să fie înțelegător cu neputințele oamenilor deoarece trăim în vremuri de multă suferință și neputință, căci Dumnezeu Însuși este îngăduitor cu propriile noastre neputințe;un cald îndemn pastoral pe care, la rândul său, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei l-a primit de la vrednicul de pomenire Părinte Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus. Totodată, Preasfinția Sa a mai reliefat faptul că această parohie exemplară din punct de vedere pastoral, misionar și liturgic a avut nevoie de agerimea și râvna unui preot tânăr, care să revigoreze viața spirituală și să țină piept dinamicelor provocări contemporane ale lumii tot mai înstrăinate în care ne petrecem existența.

 În final,Preasfințitul Părinte Sofronie le-a adresat credincioșilor un îndemn cordial și încurajator,să nu deznădăjduiască în ciuda ispitelor tot mai diverse, ci să își străjuiască sufletul păstrând nestinsă această bucurie sfântă, sărbătorească, izvorâtă din șiragul praznicelor Crăciunului, care iau sfârșit odată cu pomenirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul.

Andi Constantin Bacter