Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Cea dintâi Dumnezeiască Liturghie în biserica parohiei Sântandrei II

Cea dintâi Dumnezeiască Liturghie în biserica parohiei Sântandrei II

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a Lăsatului sec pentru Sfântul și Marele Post, 14 martie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit prima Sfântă Liturghie în biserica ce poartă hramurile Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei,și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din parohia Sântandrei II, protopopiatul Oradea.

Fragmentul evanghelic care s-a citit în cadrul Sfintei Liturghii a evocat pasajul mateian (Matei 6, 14-21), ce ne sintetizează învățătura Domnului Hristos cu privire la imperioasa necesitate aiertării, postirii și neagonisirii, elemente indispensabile în dezvoltarea duhovnicească a omului. Pornind de la acest text scripturistic, Ierarhul cetății orădene a rostit un frumos cuvânt de învățătură în care a tâlcuit bunilor credincioși ai acestei parohii înțelesurile spirituale și practice ale îndemnurilor oferite de Domnul Iisus Hristos.

Preasfinția Sa i-a învățat pe credincioși că Duminica Izgonirii lui Adam din Rai este rânduită ca străjer al începutului Sfântului și Marelui Post, având un caracter pedagogic și anamnetic, motivând și clarificând sensul pentru care creștinul se ostenește trupește și sufletește în perioada celor șapte săptămâni de purificare intrinsecă. Duminica de astăzi ne aduce aminte de căderea protopărinților noștri și alungarea lor din Rai. Biserica ne pregătește prin Sfântul și Marele Post pentru a reface călătoria înapoi spre Rai, prin întoarcerea noastră, prin pocăință, în casa Tatălui, unde Tatăl ne vrea în cămara de nuntă, împreună cu Mirele sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos.

Chirarhul locului a mai explicat că începutul cel bun al oricărei intenții de a te dezlipi de cele „ale lumii” și a călca pe drumul înfierii este condiționat de trei coordonate esențiale: iertarea, postirea și absența dorinței de a agonisi. Aceste trei elemente constituie „stânca” pe care omul trebuie să-și zidească casa întoarcerii în pocăințăla Tatăl, însă nu este suficient doar să le practici, ci să le practici și să le înțelegi corect. Calea pocăinței începe prin iertare. De aceea, Duminica de astăzi se mai numește și „Duminica iertării”, iar pericopa evanghelică pe care am ascultat-o ne vorbește în primul rând despre iertare. Fără iertare rugăciunea noastră nu are nicio putere. Nu se poate ca rugăciunea noastră să fie bine primită dacă nu iertăm. Este și motivul pentru care intrarea în Sfântul și Marele Post, când rugăciunea se înmulțește, se începe prin iertare. Este ideal ca iertarea să nu se facă formal, din vârful buzelor, ci din adâncul inimii, căci iertând avem inima mai ușoară și putem începe călătoria cu seninătate. 

Iertarea este primul pas spre pocăința cea adevărată, însă este necesară mai ales cercetarea propriei conștiințe, gândindu-ne la păcatele pe care le-am săvârșit, mărturisindu-le și așteptând iertarea lui Dumnezeu, care vine îndată. Punând înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre și simțind liniștea și dragostea care se pogoară peste inima zdrobită de păcat, vom putea și noi, la rândul nostru, să iertăm din adâncul inimii celor care ne greșesc, îngăduința noastră față de aproapele nefiind altceva decât o extensie a iubirii milostive și gratuite pe care am simțit-o din partea lui Dumnezeu

Preasfinția Sa a accentuat importanța postirii și puterea harică pe care aceasta o are în perioada prepascală. Pe lângă iertare, avem arma biruitoare a postului; post care se cuvine a fi ținut pentru că acum postește toată Biserica. Deși îndemnul înfrânării alimentare se adresează către toți credincioșii, Biserica întotdeauna s-a străduit ca, în dreaptă socoteală și echilibru, să înțeleagă neputințele celor bolnavi și ale celor bătrâni, în același timp fiind necesar ca și copiii să fie învățați de mici cu meșteșugul duhovnicesc al postirii. Postul nu este greu și nu ne face rău, dimpotrivă, ne ajută la detoxifierea organismului și fortificarea metabolismului. Având în vedere toate beneficiile lui trupești, creștinul trebuie să treacă dincolo de avantajele mărunte pe care postul le aduce în planul fizic al corpului și să tindă spre harul ceresc, care poate fi accesat prin nevoințele postului. Postul se cade să fie făcut nu numai de mâncare, ci să postim și de faptele cele rele, să ne cercetăm, să ne controlăm și să ne înfrânăm în fiecare zi a Sfântului și Marelui Post. Să postim discret, în taină, nu pentru a ne fi laudă, căci, altfel, ne luăm plata aici pe pământ și nu avem niciun folos duhovnicesc.

În final, Ierarhul Oradiei a tâlcuit și importanța celei de a treia arme pe care trebuie să o folosim în lupta cu propriile derapaje morale și cu duhurile întunericului, aceea a neagonisirii. Tăierea poftei de a aduna și a stivui bogății terestre este o redutabilă metodă de a ne călca în picioare egoismul nostru care ne desparte de mila lui Dumnezeu și de prețuirea aproapelui. Neagonisirea înseamnă o bună ocazie pentru milostenie și pentru a fi aproape de cei săraci, persoana noastră fiind transpusă în plan secund. „Mai bine este a da decât a lua” – unul din cuvintele Domnului Hristos, nescrise în Sfânta Evanghelie, dar cuprinse în Noul Testament. Biserica Ortodoxă focalizează datoria și bucuria de a oferi nu doar asupra celor neputincioși și în nevoi, ci și asupra celor care au trecut în veșnicie și a celor care, uitați fiind, nu au cine să îi pomenească. În Sfântul și Marele Post, sâmbetele, se face pomenire pentru cei adormiți.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Ioan Iosif Iancuț, care a primit și hirotesia întru duhovnic, spre a păstori pe credincioșii parohiei Cociuba Mică, protopopiatul Beiuș. De asemenea, teologul Andrei Ioan Cionca a fost hirotonit întru diacon pe seama bisericii Nașterea Domnului și Învierea lui Lazăr din parohia Sânlazăr, protopopiatul Marghita.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele Aurel Simion Goga, protopopul Oradiei, Aleșdului și Peștișului a rostit un cuvânt festiv în care i-a mulțumit Întâistătătorului Eparhiei Oradiei pentru slujirea arhierească și cuvântul de folos duhovnicesc, povățuitor și călăuzitor pentru Sfântul și Marele Post. În același timp, părintele protopop l-a felicitat pe Părintele paroh Daniel Purtan, dimpreună cu autoritățile locale și credincioșii enoriei Sântandrei II, pentru dragostea ce o poartă pentru Biserica lui Hristos, o iubire jertfelnică materializată în ridicarea acestui sfânt lăcaș de închinare, dar și pentru prezența în număr mare la cea dintâi Sfântă Liturghie săvârșită în noua lor biserică parohială.

Cuvântului festiv rostit de protopopul Oradiei i-a urmat cuvântul de bun venit și de mulțumire al părintelui paroh față de Preasfințitul Părinte Sofronie, sub a cărui binecuvântare și consfătuire s-au desfășurat toate aceste lucrări de zidire și înfrumusețare. Părintele paroh și-a îndreptat, apoi, mulțumirile către autoritățile locale și bunii credincioși care au fost mereu alături de el în demersurile anevoioase pe care le presupune înălțarea unei noi biserici, spre slava lui Dumnezeu și folosul dreptmăritorilor creștini ai acestei enorii.

În cele ce au urmat, Chiriarhul locului a mulțumit părintelui paroh și frumoasei comunități a parohiei Sântandrei II pentru primirea călduroasă și împreună-lucrarea în rugăciunea înălțată către Preamilostivul Dumnezeu acum, la început de drum,pecărarea întoarcerii înapoi către Dumnezeu. Preasfinția Sa i-a încurajat pe bunii credincioși ca în aceeași râvnă și hărnicie să continue lucrările de împodobire și înfrumusețare a unuia dintre cele mai noi lăcașuri de cult din Eparhia Oradiei, urându-le un post binecuvântat, cu mult folos duhovnicesc, trudind spre învrednicirea întâmpinării Sfântului și Măritului praznic împărătesc al Învierii Domnului.

Andi Constantin Bacter