Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Cea dintâi Sfântă Liturghie în noua biserică a Mănăstirii Izbuc

Cea dintâi Sfântă Liturghie în noua biserică a Mănăstirii Izbuc

Duminica dinaintea marelui praznic al Nașterii Domnului, 20 decembrie 2015, va rămâne peste veacuri ca o zi de mare bucurie pentru Sfânta Mănăstire Izbuc din Eparhia Oradiei, străveche vatră de sihăstrie din ţinutul Bihorului, o zi istorică în care Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit cea dintâi Dumnezeiască Liturghie în noua biserică mare a celui mai vechi așezământ monahal din Bihor.

Prin voia și ajutorul Preasfintei Treimi, prin grija permanentă și daniile personale ale Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, prin munca, jertfa și dragostea Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarh și stareț al Mănăstirii Izbuc și a obștii monahale, cu ajutorul și obolul bunilor credincioși bihoreni, dar și din alte județe ale țării, cu sprijinul autorităților centrale, județene și locale, dar și a altor numeroși binefăcători, la Mănăstirea Izbuc s-a ridicat o frumoasă biserică, având ca hramuri principale „Adormirea Maicii Domnului”, hramul istoric, „Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic” și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”, iar ca hramuri secundare „Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena” şi „Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana, Farmacolitria”.

Piatra fundamentală a sfântului lăcaș, „Catedrala Munţilor Codru Moma”, zidită după modelul istoricei biserici a Mănăstirii Ravaniţa din Serbia, a fost sfințită și așezată de Preasfințitul Părinte Sofronie la 16 mai 2010, pe locul vechii biserici a mănăstirii. Între anii 2011 și 2014 s-a turnat fundația și s-au ridicat zidurile până la acoperiș și cupole inclusiv, astfel încât la 29 mai 2014, de praznicul Înălțării Domnului, Ierarhul Oradiei a sfințit crucile din metal și inox, aurite printr-o procedură specială, de pe cele cinci cupole ale bisericii, ce au fost amplasate în aceeași zi, realizate după modelul crucilor bisericii Mănăstirii Snagov. Au urmat lucrări de acoperire a bisericii cu tablă de cupru și placare exterioară cu piatră naturală românească, ce s-au finalizat în acest an, iar în interior s-au executat lucrări de tencuire și pregătire pentru pictură. În ferestrele de la turla centrală au fost montate vitralii, iar schelele din interior au fost scoase, fiind amenajat interiorul bisericii pentru slujire.

Numeroși dreptmăritori creștini din Bihor, dar și din județele Arad, Alba, Bistrița Năsăud și alte părți ale țării au umplut până la refuz noua biserică, primind hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii arhierești săvârșită de Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, de față fiind și oficialități județene și locale, precum și numeroși primari din localitățile învecinate.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana al Catedralei Episcopale Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, care a oferit și un microconcert de colinde la momentul chinonicului. Tot acum, un grup de credincioși din localitatea Șanț, județul Bistrița Năsăud, condus de Doamna Prof. Viorica Rogozan, cu toții îmbrăcați în straie populare bistrițene, au adus colindul sfânt și bun, iar tineri din parohia Cărpinet, pe raza căreia se află mănăstirea, însoțit de preotul paroh, au colindat colinde tradiționale din această zonă. Vestea Nașterii Domnului a fost adusă prin colinde și de către cunoscutele interprete de muzică populară Florica Zaha din Bihor, membră a corului Catedralei Episcopale din Oradea, și Viorica Hojda din Bistrița Năsăud, precum și de interpretul Dănilă Filipoi din Șanț, Bistrița Năsăud.

În cadrul slujbei, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a vorbit despre simbolismul profund reprezentat de genealogia Mântuitorului Iisus Hristos:

„Prin Duminica în care ne aflăm, Duminica de dinaintea marelui praznic împărătesc al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ne apropiem cu pași repezi de marea sărbătoare a tuturor creștinilor, Nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul Veșnic al Tatălui, înomenit, la plinirea vremii, din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.”

„Această mare sărbătoare este precedată de un post binecuvântat de patruzeci de zile, un post al bucuriei, al pregătirii, al apropierii, al așteptării, care este, din punct de vedere simbolic, o recapitulare a îndelungatei așteptări a umanității, de la căderea în păcat, prin strămoșii noștri Adam și Eva, și până la nașterea după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. Așteptarea îndelungată a umanității este redată, în mod simbolic, prin cele două genealogii biblice ale Mântuitorului Hristos Iisus, dintre care am ascultat acum genealogia redată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, care începe nu de la Adam, ca și cealaltă genealogie, ci de la Avraam, părintele celor care cred în Dumnezeu Cel Unul în Ființa Sa și Întreit în Persoane, și urcă până la Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, tatăl adoptiv al Domnului nostru Iisus Hristos.”

„Îndelungul șir de nume pe care l-am ascultat, cu un profund caracter simbolic, vine să ne aducă aminte, într-o recapitulare, într-o sinteză, așteptarea umanității, de la cel dintâi care s-a învrednicit a-L vedea pe Dumnezeu sub chipul Preasfintei Treimi, cei trei îngeri care au venit și s-au arătat lui Avraam și soției sale Sara la stejarul din Mamvri, și până la Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Ne sunt prezentate trei cicluri de câte paisprezece neamuri. Cele trei cicluri ne descoperă taina Sfintei Treimi. A doua Persoană a Preasfintei Treimi, Dumnezeu-Fiul, la plinirea vremii, adică după ce a așteptat mult, de la Adam și până la Fecioara Maria, Se face Om, Se întrupează, împlinindu-se profeția lui Isaia, pe care o reamintește Sfântul Evanghelist Matei în încheierea pericopei evanghelice de astăzi. Numărul paisprezece, descompus, înseamnă de două ori înmulțit cu șapte. Șapte este numărul desăvârșit, numărul zilelor creației, numărul simbolic și alegoric, totodată, care reflectă legile după care universul a fost creat și desăvârșirea, perfecțiunea pe care Dumnezeu a așezat-o în lume la creație. Iar numărul doi vine să facă puntea de legătură între Dumnezeu și creație și se referă direct la cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, Care, la plinirea vremii, în Ipostasul Său Unic al Cuvântului Veșnic al Tatălui, Și-a luat fire omenească din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, făcându-Se în toate asemenea nouă, afară de păcat, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, un Om real dintr-un neam real.”

„A doua Persoană a Preasfintei Treimi poartă, deci, cele două firi, divină și umană, unite fără a se schimba una într-alta, fără a se amesteca, fără a se împărți, dar și fără a se despărți, fără a absorbi firea dumnezeiască pe cea omenească, cum greșit învățau monofiziții, în Ipostasul Cel Unic al Cuvântului Veșnic al Tatălui.”

„Prin urmare, cifra trei ne trimite la Preasfânta Treime, numărul șapte la creație, la lumea creată de Dumnezeu, iar numărul doi se referă la cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos.”

„În mod simbolic, această genealogie prezentată de Sfântul Evanghelist Matei cuprinde de trei ori câte paisprezece neamuri, generații, șiruri de oameni, o așteptare lungă, pe parcursul unei vremi îndelungate. Toată așteptarea umanității pentru venirea lui Mesia este recapitulată simbolic în Biserica noastră Ortodoxă prin Postul Crăciunului, post a cărui intensitate crește pe măsură ce ne apropiem de marea sărbătoare a Nașterii Soarelui Dreptății, la fel cum și așteptarea umanității a devenit tot mai febrilă în preajma evenimentului unic în istoria umanității al Nașterii după trup a Celui Care a creat lumea, Împăratul universului.”

„El vine să Se nască în lume din neam împărătesc, după firea omenească, dar în condiții de umilință extremă. Nu Își alege un palat pentru a Se naște, ci o peșteră. Vine ca un străin în neamul Său, Se naște ca un exilat, departe de casa părinților, fără a avea loc în vreo casă și culcându-Se în iesle dobitocească, așa cum arată frumos unul din colindele noastre strămoșești. El, Care are totul, vine în lume, născându-Se miraculos din Fecioara Maria, singura naștere a unui om dintr-o singură persoană, din mamă doar, dar acolo unde Dumnezeu vrea, totul se poate, căci Dumnezeu a creat lumea din nimic și l-a creat pe om din pulbere, din țărână și i-a dăruit suflet. După ce l-a făcut pe Adam, singura persoană omenească creată de Dumnezeu direct din materie, și apoi pe Eva pe care o crează din Adam, a început să lucreze rânduiala firii, prin ei născându-se toată spița neamului omenesc. Dumnezeu, însă, pentru nașterea Fiului Său, ca să întrerupă lucrarea păcatului în om, era nevoie să Se nască prin intervenție divină directă, dar nu o intervenție constrângătoare, nu obligând-o pe cea aleasă a deveni Maica Domnului, ci abia după ce ea și-a dat acceptul.”

„Pentru a se putea împlini minunea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, era nevoie ca umanitatea, și aceasta înseamnă plinirea vremii, să treacă prin multe încercări, pentru ca să fie pregătită să ofere pe cea mai aleasă floare, din rădăcina lui Iesei, din neamul lui David, din sămânța lui Avraam, generații întregi de oameni, neam după neam, până când umanitatea i-a oferit lui Dumnezeu pe Fecioara Maria. O așteptare îndelungată, grea, dureroasă a umanității, reflectată prin suferințele tuturor celor drepți, despre care am auzit în pericopa Apostolului zilei, din Epistola către Evrei, unde ni se spune că, deși cei din vechime, profeții și drepții, au suferit atât de mult, totuși, Dumnezeu a rânduit pentru noi ceva mai bun, pentru cei din vremurile din urmă, pentru că, prin venirea în lume a lui Mesia și nașterea miraculoasă din Fecioara a Fiului Veșnic al Tatălui, nu doar seminția lui Israel, nu doar neamul fiilor lui Avraam, ci toți urmașii lui Adam sunt chemați la mântuire, adică la ieșirea din moarte și la intrarea în măreția libertății fiilor lui Dumnezeu după har.”

În cadrul slujbei, la ectenia întreită, s-au înălțat rugăciuni de mulțumire pentru câștigarea cererii și pentru toată facerea de bine a lui Dumnezeu revărsată asupra Sfintei Mănăstiri Izbuc. De asemenea, la ectenia pentru cei adormiți au fost pomeniți toți ctitorii și binefăcătorii Mănăstirii Izbuc trecuți la cele veșnice.

La final, Preasfinția Sa a oficiat slujba Parastasului pentru pomenirea verişoarei sale primare, Dr. Elena Deliţoiu din Arad, la împlinirea a trei ani de zile de la trecerea sa la cele veşnice, petrecută în 19 decembrie 2012, dimpreună cu tot neamul ei cel adormit.

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și stareţul Mănăstirii Izbuc, a adus prinos de mulţumire și recunoștință Bunului Dumnezeu pentru bucuria acestei împliniri, cea dintâi sfântă slujbă săvârșită în noua biserică a mănăstirii, mulţumind, totodată, Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie al Oradiei pentru dragostea, purtarea de grijă şi contribuţia personală la zidirea noii biserici. Mulțumiri au fost aduse oficialităților prezente și bunilor credincioși care și-au adus obolul și au contribuit la ridicarea noului sfânt lăcaş.

În cuvântul festiv de încheiere, Chiriarhul Oradiei a ţinut să felicite pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău pentru frumoasa lucrare duhovnicească, ctitoricească şi misionară ce o desfăşoară, împreună cu întreaga obște a Sfintei Mănăstiri Izbuc, mulţumind tuturor dreptmăritorilor creştini care au ajutat şi ajută la zidirea noii biserici mari a mănăstirii, arătând importanţa istorică a acestui moment și subliniind necesitatea construirii unei noi biserici monumentale la Mănăstirea Izbuc, așa cum se zidesc și în multe alte locuri din Eparhia Oradiei, potrivită cu demnitatea neamului românesc, aceea de ctitor de locașuri sfinte.

Bucuria obșii monahale și a pelerinilor veniți a fost sporită prin prezența în biserică a unei icoane reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos în grădina Ghetsimani, pictată de către Părintele Arsenie Boca la vârsta de 19 ani, icoană ce a intrat de curând în patrimoniul Sfintei Mănăstiri Izbuc, fiind oferită de către Doamna Zoe Maria Dăian din Timișoara, nepoata Părintelui Arsenie Boca, care a fost prezentă la Sfânta Liturghie.

La finalul zilei istorice pentru Mănăstirea Izbuc, toți pelerinii prezenți au fost poftiți să primească și merinde pentru trup, bucate alese pregătite cu grijă de către obștea așezământului monahal, ce este cunoscut în ţară, dar şi în străinătate, pentru izvorul tămăduitor, Izbuc, dar şi datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, existentă în mănăstire încă din momentul întemeierii acesteia, în 1926, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Dălhăuţi, din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.