La praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica a şasea din Sfântul şi Marele Post, Duminica Floriilor, 1 aprilie 2018, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Paraclis Episcopal, din orașul Beiuș, în prezența a numeroși credincioși și a unor oficialități centrale și locale.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul Armonia al bisericii, dirijat de Domnul Prof. Petru Gavriș.

În predica rostită la această mare sărbătoare a Bisericii, după citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfinţitul Părinte Sofronie a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Floriilor, subliniind că Intrarea Domnului în Ierusalim deschide drumul pătimirilor şi a morţii Fiului lui Dumnezeu înomenit, spre Învierea Sa, cea de a treia zi:

„Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor ca Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este foarte veche, ca ținere, în poporul nostru. Chiar mai înainte de a se încreștina, populația daco-romană a Daciei celebra, în vremea primăverii, o sărbătoare închinată unei zeități păgâne a florilor, iar după ce daco-romanii s-au încreștinat, în amintirea stâlpărilor, a ramurilor de finic cu care Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat în Cetatea Ierusalimului, aceștia veneau la biserici cu flori, cu ramuri înflorite de salcie, pentru a fi binecuvântate de preoți, din care apoi împleteau o cunună și o așezau, ca semn al binecuvântării, la intrarea în case. Așadar, noi, de când ne-am născut ca și români și ca și creștini, ne-am născut ținând aceste vechi sărbători, ca dovadă fiind sărbătoarea păgână a florilor, încreștinată, devenită Duminica Floriilor, când Biserica serbează Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Cetetea Ierusalimului.”

„Ceea ce trebuie să reținem noi din această sărbătoare împărătească este, întâi de toate, smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. El, Împăratul lui Israel, Împăratul oștirilor cerești, cum vom auzi în noaptea Sfintelor Paști, Cuvântul Veșnic al Tatălui, prin Care toate au fost făcute, întreaga creație, și Care, la plinirea vremii, Se face Om din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, în toate asemenea nouă, afară de păcat, vine să Își ia împărăția nu în glorie, nu în slavă, nu înconjurat de demnitari, ci călare pe mânzul asinei, înconjurat de copiii nevinovați care Îi cântau osanale, «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», și Îi așterneau haine, în locul covorului triumfal, înaintea Sa, pentru a intra în Sfânta Cetate.”

„Așadar, vine Domnul Iisus Hristos în Cetatea lui Dumnezeu de pe pământ în chip smerit, călare pe mânzul asinei, aclamat de prunci, dar vine nu pentru a Se sui pe tron, ci pentru a fi răstignit pe Cruce, vine în cetate spre Pătimirile Sale. Împăratul și Păstorul Cel Mare vine la Ierusalim în chipul Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii. Vine ca un miel spre junghiere, vine spre jertfire, iar tronul Său este Crucea de pe Golgota. Palatul Său împărătesc este mormântul din grădină, din care va învia a treia zi. El vine să împlinească voia Tatălui, ca un mielușel blând și ascultător, nerăzvrătindu-Se în niciun fel, ci primind paharul suferinței și bându-l până la capăt. Intră aclamat de mulțimi, pentru ca, peste puține zile, să fie huiduit de aceleași mulțimi, să fie batjocorit și hulit, vândut și trădat, judecat și condamnat la moarte, omorât pe Cruce și coborât în mormânt, dar înviind a treia zi din morți, pentru ca noi, oamenii, să ieșim din moarte și să primim darul învierii.”

„De aceea, sărbătoarea mare de astăzi se cuvine să o primim în sufletele noastre în chip tainic, duhovnicește. Să deschidem porțile inimii, ca și porțile Cetății Ierusalimului, prezentându-ne inimile noastre ca noi Sioane în care să intre Mielul lui Dumnezeu, Care, pe altarul inimii noastre, să ne răstignească păcatele pe care le-a luat asupra Sa pe Crucea răstignirii și să învieze în noi, înviindu-ne pe noi înșine, cei mulți și păcătoși, morți din punct de vedere spiritual, și să ne ducă la lumină, prin luminata Sa Înviere.”

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a citit rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de salcie, ce au fost stropite cu apă sfinţită, iar apoi împărţite, după Sfânta Liturghie, numărului mare de credincioşi dreptmăritori beiușeni care au participat cu bucurie şi cu dragoste la prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim.

Părintele Protopop Marian Vasile Popa a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului, iar Părintele paroh Florin Ovidiu Stan, care îndeplinește și ascultarea de secretar la Protopopiatul Beiuș, a mulțumit pentru bucuria vizitei pastorale a Chiriarhului Oradiei în parohia Beiuș II.

La final, Preasfințitul Părinte Sofronie a felicitat pe credincioşii şi credincioasele care îşi sărbătoresc ziua onomastică: „Deoarece în părţile noastre, ale Bihorului, și mai ales în Țara Beiușului, sunt mulţi dreptmăritori creştini şi creştine care poartă nume de flori, serbându-și astăzi ziua onomastică, dorim să le urăm tuturor ani mulţi şi buni, fericiţi şi binecuvântaţi, rugând pe Bunul şi Atotmilostivul Dumnezeu să ne ajute, pe toţi, să trecem cu pace această ultimă parte a Sfântului şi Marelui Post, Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ajunge să ne închinăm şi Sfintei şi Luminatei Sale Învieri.”