Prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae este o zi de mare bucurie duhovnicească pentru clerul şi poporul dreptmăritor de pe meleagurile bihorene, deoarece un număr de 48 de sfinte locaşuri, biserici şi paraclise, din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei îşi sărbătoresc hramul, aducând aleasă cinstire ocrotitorului lor spiritual, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Una dintre bisericile reprezentative din Eparhia Oradiei ce are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae este biserica Parohiei Oradea-Vii, ce a aniversat, de curând, 85 de ani de la înfiinţare, în 1928, dar şi 75 de ani de la sfinţirea pietrei de temelie a bisericii parohiale, la 2 octombrie 1938.

În ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae s-a oficiat Slujba Vecerniei cu Litie şi Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, de către cei trei preoţi slujitori. Pentru hramul bisericii a fost aşezată spre închinare credincioşilor o răcliţă în care se află un recipient cu mir de la moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adus la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Oradea prin purtarea de grijă a Părintelui Gheorghe Nemeş, din localitatea Bari, Italia, acolo unde se află moaştele sfântului.

Tot în ajunul hramului, după programul liturgic, elevi de la Şcoala Generală cu clasele I-VIII nr. 11 din Oradea, sub îndrumarea profesorilor Alin Arendaş şi Carmen Ivan, şi copiii de la Grădiniţa Waldorf din Oradea, coordonaţi de doamna director Carmen Costraş, au susţinut un concert de colinde, după care au ajutat la împodobirea bradului de Crăciun din biserica parohială, primind în dar de la Moş Nicolae, pentru osteneala lor, iconiţe cu Sfântul Ierarh Nicolae şi pachete cu fructe, cozonac şi dulciuri.

Cu prilejul acestor alese popasuri aniversare, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat vineri, 6 decembrie 2013, în mijlocul preoţilor şi credincioşilor Parohiei Oradea-Vii, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în biserica parohială. Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de mulţime de credincioşi din parohia Oradea-Vii dar şi pelerini din întreaga cetate a Oradiei, veniţi să participe la sărbătorirea hramului bisericii. În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălţat rugăciuni de pomenire a ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului locaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică.

Răspunsurile liturgice au fost date de către o formaţie corală formată din studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijată de Părintele Conf. Univ. Dr. Mihai Brie.

În cuvântul de învăţătură rostit, Chiriarhul Oradiei a subliniat frumuseţea vieţii şi mulţimea minunilor Sfântului Ierarh Nicolae, arătând cinstirea mare de care se bucură în întreaga creştinătate, cu referiri speciale la evlavia pe care poporul român a arătat-o dintotdeauna acestui mare sfânt al Bisericii:

„Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai mari şi mai dragi sfinţi, pe care îl cunoaştem cu toţii încă din pruncie. Ne întâlnim cu Sfântul Nicolae de când ne ştim şi îl aşteptăm pe Moş Nicolae cel drag şi bun, mai ales în vremea copilăriei, dar şi pe parcursul întregii noastre vieţi, cu multă emoţie, să vină în seara de ajun a prăznuirii sale, să ne aducă daruri, aşa cum şi în vremea vieţuirii sale pe pământ a făcut, ducând celor săraci şi împuţinaţi, celor lipsiţi şi necăjiţi, celor aflaţi în primejdii şi ispite, şi mai ales copiilor, daruri.”

„Îl aşteptăm din copilărie pentru că din copilărie părinţii noştri ne predau învăţăturile de bază ale credinţei creştine pe care, apoi, pe parcursul întregii vieţi, le cultivăm. Între valorile elementare ale credinţei noastre creştine ortodoxe este şi învăţătura despre cinstirea sfinţilor. Noi de mici copii învăţăm să o cinstim pe Maica Domnului şi pe prietenii lui Dumnezeu care sunt sfinţii. Şi, în felul acesta, încetul cu încetul, şi mai ales de la frageda vârstă a copilăriei, sfinţii, prietenii lui Dumnezeu, devin şi prietenii noştri, ai oamenilor”, a arătat Chiriarhul Oradiei.

„În troparul închinat Sfântului Ierarh Nicolae ni se spune că el a fost îndreptător al credinţei, pentru că a luat parte la cel dintâi Sinod ecumenic de la Niceea, combătând erezia preotului Arie şi pălmuindu-l pe acesta în plenul sinodului, apărând, astfel, dreapta credinţă care învaţă că Fiul este deofiinţă cu Tatăl. El este şi chip al blândeţelor, deoarece a ajutat foarte mult pe săraci, multor bolnavi le-a adus vindecare, pe mulţi lipsiţi i-a îndestulat şi pe mulţi i-a salvat de la pierzare. Sfântul Nicolae este şi dascăl al înfrânării, al cumpătării, pentru că ne învaţă cum să ne purtăm, cu decenţă şi cu smerenie în viaţa aceasta, având o vieţuire sobră, rezervată, cât mai simplă, eliberată de lucruri inutile. Prin mulţimea darurilor sale, Sfântul Nicolae a rămas în memoria Bisericii ca grabnic ajutător şi miluitor, fiind foarte iubit şi cinstit în toată lumea creştină, atât în Răsărit, cât şi în Apus.”

Ierarhul a subliniat dragostea şi evlavia pe care românii, din cele mai vechi timpuri, au arătat-o şi continuă să o arate Sfântului Ierarh Nicolae, prin şiragul de sfinte biserici pe care le-au zidit în întreaga ţară: „Poporul nostru român dreptmăritor îl iubeşte pe Sfântul Nicolae, la fel cum îl iubesc toate popoarele creştine, dar mai ales popoarele ortodoxe, căci peste tot în lumea ortodoxă sfântul este cinstit cu mare evlavie, fiind un adevărat păstor al Bisericii lui Hristos, povăţuitor al tuturor creştinilor ortodocşi, din toate timpurile şi din toate locurile, aşa cum o arată mulţimea bisericilor ridicate în numele sfântului, dar şi mulţimea părticelelor din sfintele sale moaşte semănate peste tot în lume, dar şi în ţara noastră.”

„În pământul nostru străbun avem numeroase biserici ridicate în cinstea Sfântului Nicolae încă dinainte de întemeierea ţărilor române, dar mai ales odată cu descălecarea şi întemeierea voievodatelor române, în cele mai importante cetăţi, au fost înălţate biserici cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Aşa este biserica „Sfântul Nicolae – Domnesc” de la Curtea de Argeş, vechea capitală a Ţării Româneşti, zidită în secolul al paisprezecelea, prima catedrală mitropolitană a Ţării Româneşti, necropolă voievodală, una dintre cele mai frumoase biserici bizantine din ţara noastră şi chiar din întreaga lume. Apoi, avem în capitala ţării, Bucureşti, biserica „Sfântul Nicolae – Vlădică”, biserica „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, ctitorită de Doamna Marica Brâncoveanu, soţia Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, biserica „Sfântul Nicolae - Ghica”, fosta biserică rusă, actuala biserică a studenţilor, construită în stil rusesc în timpul Ţarului martir Nicolae al doilea. Nu putem uita că în Bucureşti au fost biserici închinate Sfântului Nicolae care au căzut sub buldozerele regimului comunist ateu, cum au fost biserica „Sfântul Nicolae -Sârbi” sau biserica „Sfântul Nicolae - Jintiţă”.

„Din Ţara Moldovei amintim biserica „Sfântul Nicolae - Domnesc” de la Rădăuţi, zidită în secolul al paisprezecelea, necropolă voievodală unde sunt îngropaţi primii domnitori din dinastia Muşatinilor, vechea catedrală a străvechii Episcopii a Rădăuţilor, sau biserica „Sfântul Nicolae - Domnesc”, ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare la Iaşi, cea mai veche biserică din cetatea Iaşilor.”

„În Transilvania găsim biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, una dintre cele mai frumoase şi importante biserici româneşti din Transilvania, ctitorită de Sfântul Voievod Neagoe Basarab al Ţării Româneşti, pe lângă care a fiinţat prima şcoală românească, dar şi biserica „Sfântul Nicolae” din Făgăraş, ctitoria Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. În timpurile mai noi s-au înălţat sfinte locaşuri al căror ocrotitor este Sfântul Ierarh Nicolae peste tot în spaţiul transilvan: vechea Catedrală Episcopală din Deva, ctitorită de Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, prima biserică ridicată în Cluj-Napoca după Marea Unire, care a slujit ca şi Catedrală Episcopală până la ridicarea actualei catedrale, sau Catedrala Episcopală de la Jula, a românilor ortodocşi din Ungaria.

„În cetatea de pe malurile Crişului Repede, Oradea Mare, pe lângă biserica frumoasă în care ne află, cu hramul „Sfântul Nicolae” mai avem şi alte biserici închinate Sfântului Ierarh Nicolae, între care şi paraclisul de la demisolul noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, pe care l-am aşezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, în amintirea Catedralei „Sfântul Nicolae”, ce a fost cedată comunităţii greco-catolice”, a precizat Preasfinţia Sa.

„Sfântul Ierarh Nicolae este prezent printre noi şi în zilele noastre, prin sfintele sale moaşte, ce sunt răspândite în biserici din toate colţurile lumii creştine. Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, unde este şi mormântul domnitorului martir, iar o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae păstrăm şi noi, aici, la Oradea, la Catedrala Episcopală cea nouă, avându-l ca ocrotitor, rugător şi mijlocitor la Tronul Preasfintei Treimi.”

La încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Gheorghe Nemeş, coordonatorul proiectului social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al Parohiei Oradea-Vii, a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, în care a adus mulţumire Bunului Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae pentru toate darurile revărsate peste parohia Oradea-Vii, peste biserica parohială şi peste preoţii şi dreptcredincioşii creştini care s-au rugat şi se roagă în aceasta. De asemenea, părintele a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea şi sprijinul pe care l-a oferit cu generozitate acestei parohii, care desfăşoară o bogată activitate social-filantropică, venind în întâmpinarea nevoilor sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor, în special prin intermediul proiectului social „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, din cadrul sucursalei parohiale a Asociaţiei „Filantropia” Oradea.

Cu ocazia acestei aniversări a parohiei Oradea-Vii, Domnul Prof. Cornel Durgheu, preşedintele Fundaţiei „Cetate Durgheu” din Oradea, a oferit Părintelui Gheorghe Nemeş o diplomă de excelenţă.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a ţinut să mulţumească şi să felicite pe preoţii şi credincioşii acestei parohii pentru lucrarea pastoral-misionară şi duhovnicească pe care o desfăşoară, dar şi pentru implicarea activă în opera social-filantropică a Bisericii Ortodoxe din Bihor, atât de importantă în aceste vremuri. De asemenea, Ierarhul a făcut urări de ani mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi, tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, iar bunilor credincioşi dreptmăritori le-a urat multă sănătate, mult spor duhovnicesc şi bucurii sfinte, pentru a întâmpina Naşterea Domnului cu inimile deschise şi sufletele pline de lumină.

Toţi credincioşii prezenţi au primit, ca binecuvântare, iconiţe cu Sfântul Ierarh Nicolae, şi au participat la o agapă frăţească în trapeza parohială, unde au gustat bucate de post pregătite cu ocazia hramului bisericii, iar voluntarii parohiei care activează în cadrul proiectului „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” au transportat la domiciliu hrană caldă, fructe şi dulciuri persoanelor înscrise ca beneficiari ai proiectului.

Menţionăm că în anul 1928, în cartierul Viile Orăzii din Oradea a luat fiinţă o nouă parohie ortodoxă, prima în Oradea după reînfiinţarea Episcopiei Oradiei, în 1920, prin grija Episcopul ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. La scurt timp după înfiinţarea oficiului parohial, în una din sălile Şcolii nr. 8 a fost amenajată o capelă pentru credincioşii din cartierul „Viile Orăzii”. Timp de 17 ani serviciile religioase s-au ţinut în Capela şcolii, iar apoi s-au mutat într-o casă a Căilor Ferate Române, până în anul 1952, când a fost târnosită noua biserică.

Piatra de temelie a bisericii parohiale din Oradea-Vii, Biserica Albastră, aşa cum este ea îndeobşte cunoscută, a fost pusă la 2 octombrie 1938 de către vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Popoviciu al Oradiei. Odată cu venirea celui de-al doilea război mondial şi a ocupaţiei maghiare hortyste, lucrările la zidirea bisericii au fost sistate, fiind reluate în anul 1946. În anul 1952, odată cu finalizarea lucrărilor de zidire şi a tencuielilor interioare, biserica a fost târnosită de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei. Între anii 1962-1977 a fost finalizată tencuirea exterioară şi înveşmântarea interiorului cu pictură în tehnica „fresco”, executată de către pictorul Virginia Videa din Bucureşti, lucrări binecuvântate de către Episcopul Vasile Coman al Oradiei, la 13 noiembrie 1977. În toată această perioadă, preoţii Valeriu Ioja, Gheorghe Coman (tatăl poetei Ana Blandiana), Vasile Magdău, Martin Naghiu, Florian Horgea şi Ilie Feier au slujit cu multă jertfelnicie şi devotament în această parohie, îndurând multe încercări şi umilinţe, mai ales în vremea ocupaţiei hortyste şi a regimului comunist ateu.

Începând cu anul 1981, odată cu aşezarea Părintelui Gheorghe Nemeş ca preot paroh la parohia Oradea-Vii, biserica a fost înfrumuseţată şi împodobită, iar după evenimentele eliberatoare din decembrie 1989, lucrarea pastoral-misionară, administrativ-gospodărească şi social-filantropică din această parohie s-a extins în permanenţă: între anii 1981 – 1982 s-a introdus încălzirea termică în biserică; s-au realizat icoanele în mozaic de Murano pe faţada bisericii (1985); a fost înălţată o Troiţă de lemn în parcul bisericii (1985); s-a construit trapeza bisericii (1986); între anii 1986-1988 s-a înlocuit pardoseala de lemn cu marmură albă de Vaşcău, s-a realizat iconostasul bisericii, în stil brâncovenesc, din lemn de tei aurit, executat de sculptorul Ştefan Gajo, din Timişoara, s-a executat candelabrul, chivotul din lemn de tei aurit, analogul şi strănile lucrate din lemn de stejar, au fost pictate icoanele de pe catapeteasmă de către artistul Eremia Profeta din Bucureşti.

După 1990 a urmat construirea unei monumentale clopotniţe prevăzută cu trei clopote, şi amplasarea unei cruci de marmură în faţa bisericii, pentru pomenirea veşnică a eroilor români din toate timpurile (1999). În anul 1999 s-au început lucrările la Aşezământul Social Cultural „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, fiind finalizate în anul 2006, iar în anul 2008, vechiul gard al bisericii a fost schimbat cu un gard din fier forjat.

De-a lungul vremii, această parohie a primit vizita a doi dintre Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, la 4 iunie 1995, şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, la 18 septembrie 2013, prilej cu care s-a binecuvântat Proiectul social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al parohiei, ce se desfăşoară fără întrerupere până în prezent, prin care parohia oferă zilnic unor persoane cu dizabilităţi şi vârstnici aflaţi în neputinţă hrană caldă la domiciliu, alimente de strictă necesitate, medicamente, haine, şi diverse obiecte de uz caznic, furnizate beneficiarilor de către voluntari din cadrul parohiei.