Prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae este o zi de mare bucurie duhovnicească pentru clerul şi poporul dreptmăritor de pe meleagurile bihorene, deoarece un număr de 48 de sfinte lăcaşuri, biserici şi paraclise din cuprinsul Episcopiei Oradiei îşi sărbătoresc hramul, aducând aleasă cinstire ocrotitorului lor spiritual, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Una dintre bisericile reprezentative din Eparhia Oradiei ce are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae este biserica Parohiei Oradea-Vii, ce a aniversat, de curând, 86 de ani de la înfiinţare, în 1928, dar şi 76 de ani de la sfinţirea pietrei de temelie a bisericii parohiale, la 2 octombrie 1938.

În ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae s-a oficiat Slujba Vecerniei cu Litie şi Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae de către cei trei preoţi slujitori. Pentru hramul bisericii a fost aşezată spre închinare credincioşilor o răcliţă în care se află un recipient cu mir de la moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adus la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Oradea prin purtarea de grijă a Părintelui Gheorghe Nemeş, din localitatea Bari, Italia, acolo unde se află moaştele sfântului.

Cu prilejul sărbătoririi hramului bisericii, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat sâmbătă, 6 decembrie 2014, în mijlocul preoţilor şi credincioşilor Parohiei Oradea-Vii, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în biserica parohială. Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de mulţime de credincioşi din parohia Oradea-Vii dar şi pelerini din întreaga cetate a Oradiei, veniţi să participe la sărbătorirea hramului bisericii. În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălţat rugăciuni de pomenire a ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică.

Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup coral din cadrul corului de cameră „Psalmodia Varadiensis” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijat de Părintele Conf. Univ. Dr. Mihai Brie.

În cadrul slujbei, absolventul de Teologie Ortodoxă Călin Ionuţ Boţ a fost hirotonit diacon pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din parohia Cociuba Mică, Protopopiatul Beiuş.

În cuvântul de învăţătură rostit, Chiriarhul Oradiei a subliniat frumuseţea vieţii şi mulţimea minunilor Sfântului Ierarh Nicolae, arătând cinstirea mare de care se bucură în întreaga creştinătate, cu referiri speciale la evlavia pe care poporul român a arătat-o dintotdeauna acestui mare sfânt al Bisericii:

„Ziua de astăzi este o zi de mare sărbătoare în întreaga creştinătate, aât pentru creştinii din răsărit, cât şi pentru cei din apus, deoarece astăzi Biserica îl serbează pe unul dintre cei mai mari şi mai îndrăgiţi sfinţi, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Făcătorul de minuni. Este o zi ţinută cu mare dragoste şi cu multă scumpătate de creştinii dintotdeauna, încă din timpul în care sfântul a vieţuit pe pământ, în veacul al patrulea, căci îndată după trecerea sa la cele veşnice a fost cinstit ca sfânt în întreaga Biserică Creştină. Pomenirea sa, an de an, s-a amplificat peste tot, astfel încât în zilele noastre a ajuns să fie nu doar între cei mai cunoscuţi sfinţi, dar între cei mai iubiţi. Viaţa sa arată multele minuni pe care sfântul le-a săvârşit, minuni pentru care credincioşii dintotdeauna şi de pretutindeni l-au iubit şi îl iubesc.”

„Sfântul Nicolae este iubit şi de poporul nostru, din cele mai vechi timpuri, aşa cum o arată mulţimea bisericilor ridicate în cinstea sa şi mulţimea celor care poartă numele sfântului, şi cărora astăzi le adresăm urări de ani mulţi cu sănătate. Sfântul Nicolae, Moş Nicolae este aşteptat îndeosebi de copiii din întreaga lume, cărora le aduce, an de an, daruri, aşa cum a făcut sfântul şi în timpul vieţii sale. El nu este o figură legendară, mitologică, ci este un om care a trăit pe pământ, care a săvârşit nenumărate minuni, împodobindu-se cu virtuţile sfinţeniei, şi care, după naşterea sa în ceruri, prin sfintele sale moaşte a rămas prezent în mijlocul poporului credincios, nu numai la Bari, în Italia, acolo unde se află cea mai mare parte a moaştelor, ci peste tot în lume unde au ajuns sfintele sale moaşte. Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, pe care a primit-o Voievodul Mihai Viteazul, se află la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, ctitorită de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, unde sunt şi moaştele domnitorului martir, iar o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae păstrăm şi noi, aici, la Oradea, la Catedrala Episcopală cea nouă, avându-l ca ocrotitor la paraclisul de iarnă de la demisol.”

„În fiecare an, la mănăstirea de la Bari, unde se află moaştele Sfântului Nicolae, inclusiv capul sfântului, părinţii de acolo se îngrijesc să adune şi să colecteze mirul ce izvorăşte şi curge din sfintele şi proslăvitele sale oseminte, mir numit în italiană «mana», ce este răspândit, apoi, în toată lumea.”

„Sfântul Ierarh Nicolae este şi un mare apărător al dreptei credinţe, fiind cunoscută participarea sa la cel dintâi Sinod ecumenic al Bisericii, de la Niceea, din 325, când a apărat învăţătura ortodoxă de credinţă cu privire la deofiinţimea Fiului cu Tatăl, împotriva ereticului Arie pe care, deşi Sfântul Nicolae era un om foarte bun şi blând, aşa cum se mărturiseşte şi în troparul sfântului, nemaisuportând obrăznicia ereticului, în cadrul sinodului l-a pălmuit, în văzul tuturor, arătând prin aceasta fermitatea credinţei şi, totodată, autoritatea sa episcopală.”

„Astfel, se întâmplă că Sfântul Nicolae, care a ajutat foarte mult pe cei săraci, a dăruit zestre fetelor sărace care erau în pericol să fie scoase la vânzare spre desfrânare de către înşişi părinţii care le-au născut, pentru a nu muri de foame, dar sfântul a venit şi în ascuns le-a lăsat bani pentru a nu cădea în păcatul desfrânării, salvându-le cinstea şi fecioria, sfântul care a salvat pe foarte mulţi marinari de la înec şi care face mult bine tuturor celor care îi cer ajutorul, sfântul acesta aduce, la fel ca odinioară, şi astăzi copiilor buni daruri, iar celor mai puţini ascultători le aduce, tot în dar, vergeaua spre îndreptare.”

După Sfânta Liturghie Chiriarhul Oradiei, împreună cu soborul slujitor, a oficiat slujba Parastasului pentru pomenirea ctitorilor sfântului lăcaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică, dar şi a tuturor dreptcredincioşilor creştini care s-au închinat în acest sfânt lăcaş.

Părintele paroh Viorel Samaşca-Nemeş a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, în care a adus mulţumire Bunului Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae pentru toate darurile revărsate peste parohia Oradea-Vii, peste biserica parohială şi peste preoţii şi dreptcredincioşii creştini care s-au rugat şi se roagă în aceasta.

Părintele Gheorghe Nemeş, coordonatorul proiectului social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al Parohiei Oradea-Vii, care a împlinit în această zi 33 de ani de când a fost instalat în această parohie, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea şi sprijinul pe care l-a oferit cu generozitate acestei parohii, care desfăşoară o bogată activitate social-filantropică, venind în întâmpinarea nevoilor sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor, în special prin intermediul proiectului social „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, din cadrul sucursalei parohiale a Asociaţiei „Filantropia” Oradea.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a ţinut să mulţumească şi să felicite pe preoţii şi credincioşii acestei parohii pentru lucrarea pastoral-misionară şi duhovnicească pe care o desfăşoară, dar şi pentru implicarea activă în opera social-filantropică a Bisericii Ortodoxe din Bihor, atât de importantă în aceste vremuri. De asemenea, Ierarhul a făcut urări de ani mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi, tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, iar bunilor credincioşi dreptmăritori le-a urat multă sănătate, mult spor duhovnicesc şi bucurii sfinte, pentru a întâmpina Naşterea Domnului cu inimile deschise şi sufletele pline de lumină.

Toţi credincioşii prezenţi au primit, ca binecuvântare, iconiţe cu Sfântul Ierarh Nicolae şi fotografii cu biserica parohială, şi au participat la o agapă frăţească în trapeza parohială, unde au gustat bucate de post pregătite cu ocazia hramului bisericii. De asemenea, voluntarii parohiei care activează în cadrul proiectului „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” au transportat la domiciliu hrană caldă, fructe şi dulciuri persoanelor înscrise ca beneficiari ai proiectului.

Menţionăm că în anul 1928, în cartierul „Viile Orăzii” din Oradea a luat fiinţă o nouă parohie ortodoxă, prima în Oradea după reînfiinţarea Episcopiei Oradiei, în 1920, prin grija Episcopul ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. La scurt timp după înfiinţarea oficiului parohial, în una din sălile Şcolii nr. 8 a fost amenajată o capelă pentru credincioşii din cartierul „Viile Orăzii”. Timp de 17 ani serviciile religioase s-au ţinut în Capela şcolii, iar apoi s-au mutat într-o casă a Căilor Ferate Române, până în anul 1952, când a fost târnosită noua biserică.

Piatra de temelie a bisericii parohiale din Oradea-Vii, Biserica Albastră, aşa cum este ea îndeobşte cunoscută, a fost pusă la 2 octombrie 1938 de către vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Popovici al Oradiei, noul lăcaş fiind aşezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae. Odată cu venirea celui de-al doilea război mondial şi a ocupaţiei maghiare hortyste, lucrările la zidirea bisericii au fost sistate, fiind reluate în anul 1946. În anul 1952, odată cu finalizarea lucrărilor de zidire şi a tencuielilor interioare, biserica a fost târnosită de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei. Între anii 1962-1977 a fost finalizată tencuirea exterioară şi înveşmântarea interiorului cu pictură în frescă, executată de către pictorul Virginia Videa din Bucureşti, lucrări binecuvântate de către Episcopul Vasile Coman al Oradiei, la 13 noiembrie 1977. În toată această perioadă, preoţii Valeriu Ioja, Gheorghe Coman (tatăl poetei Ana Blandiana), Vasile Magdău, Martin Naghiu, Florian Horgea şi Ilie Feier au slujit cu multă jertfelnicie şi devotament în această parohie, îndurând multe încercări şi umilinţe, mai ales în vremea ocupaţiei hortyste şi a regimului comunist ateu.

Începând cu anul 1981, odată cu aşezarea Părintelui Gheorghe Nemeş ca preot paroh la parohia Oradea-Vii, biserica a fost înfrumuseţată şi împodobită, iar după evenimentele eliberatoare din decembrie 1989, lucrarea pastoral-misionară, administrativ-gospodărească şi social-filantropică din această parohie s-a extins în permanenţă: între anii 1981 - 1982 s-a introdus încălzirea termică în biserică; s-au realizat icoanele în mozaic de Murano pe faţada bisericii (1985); a fost înălţată o Troiţă de lemn în parcul bisericii (1985); s-a construit trapeza bisericii (1986); între anii 1986-1988 s-a înlocuit pardoseala de lemn cu marmură albă de Vaşcău, s-a realizat iconostasul bisericii, în stil brâncovenesc, din lemn de tei aurit, executat de sculptorul Ştefan Gajo, din Timişoara, s-a executat candelabrul, chivotul din lemn de tei aurit, analogul şi strănile lucrate din lemn de stejar, au fost pictate icoanele de pe catapeteasmă de către artistul Eremia Profeta din Bucureşti.

După 1990 a urmat construirea unei monumentale clopotniţe prevăzută cu trei clopote, şi amplasarea unei cruci de marmură în faţa bisericii, pentru pomenirea veşnică a eroilor români din toate timpurile (1999). În anul 1999 s-au început lucrările la Aşezământul Social Cultural „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, fiind finalizate în anul 2006, iar în anul 2008, vechiul gard al bisericii a fost schimbat cu un gard din fier forjat.

De-a lungul vremii, această parohie a primit vizita a doi dintre Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, la 4 iunie 1995, şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, la 18 septembrie 2013, prilej cu care s-a binecuvântat Proiectul social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al parohiei, ce se desfăşoară fără întrerupere până în prezent, prin care parohia oferă zilnic unor persoane cu dizabilităţi şi vârstnici aflaţi în neputinţă hrană caldă la domiciliu, alimente de strictă necesitate, medicamente, haine, şi diverse obiecte de uz caznic, furnizate beneficiarilor de către voluntari din cadrul parohiei.