Sute de credincioși dreptmăritori din municipiul Oradea, dar și din alte colțuri ale Eparhiei Oradiei, au luat parte, luni, 25 martie 2019, de praznicul Bunei Vestiri, la hramul așezământului monahal din cartierul orădean Episcopia Bihor.

Bucuria obștii monahale, a monahiilor şi surorilor, a ostenitorilor, binefăcătorilor și pelerinilor veniți să ia parte la sărbătoarea mănăstirii a fost încununată de prezența Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu slujba Vecerniei, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în biserica mare ce poartă hramul Bunei Vestiri a așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de monahii de la mănăstirile Sfânta Cruce și Buna Vestire, ambele din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a vorbit despre însemnătatea și măreția praznicului Bunei Vestiri:

„Sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este una din cele mai frumoase sărbători ale Maicii Domnului. Este o sărbătoare esențială pentru mântuirea noastră, deoarece în ziua Bunei Vestiri Fecioara Maria a răspuns la cuvântul îngerului adus din cer și a spus: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» Atunci a început să Se zămislească în pântece, să Își ia fire omenească Cuvântul Veșnic al Tatălui.”

„Așadar, această sărbătoare înseamnă începutul mântuirii noastre, căci prin cuvântul dat de Maica Domnului începe să crească nădejdea la mântuire, Cuvântul Cel Veșnic al tatălui luându-Și fire omenească. Așa cum știm, omul este om din clipa zămislirii sale. Astfel, și Cuvântul Cel Veșnic al Tatălui, de la Buna Vestire este și Om, Își ia trup omenesc din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și unește firea omenească cu firea dumnezeiască pe care o are din veci din Tatăl, în Unicul Ipostas al Cuvântului Veșnic al Tatălui. Dumnezeu din veci, la Buna Vestire Se face Om, în toate asemenea nouă afară de păcat, spre a veni în mijlocul nostru și a ne mântui. Născându-Se din Fecioara Maria, căreia i-a păzit fecioria, prin nașterea din ea, Sfânta fecioară Maria se învrednicește a fi numită Născătoarea de Dumnezeu.”

„Sărbătoarea este de o asemenea importanță încât Părinții Bisericii au rânduit ca icoana Bunei Vestiri să fie zugrăvită pe ușile principale ale Sfântului Altar, numite și uși împărătești și care simbolizează ușa prin care a venit în lume Fiul lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria. Ea este poarta cerului care a deschis ușile larg, pentru ca în lume să intre Dumnezeu Care S-a făcut Om, Domnul nostru Iisus Hristos. Timpul în care noi ne aflăm este timpul mântuirii, mântuire ce a început la Buna Vestire, timp ce este marcat în iconostasul sfintelor biserici prin ușile împărătești cu icoana Bunei Vestiri și prin cele două icoane împărătești, icoana Maicii Domnului cu Pruncul și icoana Pantocratorului, a Domnului Iisus Hristos Atotputernicul, care sunt icoanele celei dintâi veniri în lume a Domnului, respectiv a celei de-a doua veniri. Noi ne aflăm, astfel, între cea dintâi și cea de-a doua venire a Domnului. Este timpul pe care generația noastră îl parcurge, la fel ca și generațiile de dinainte de noi. Practic, în lumina Sfintei Biserici, fiecare generație de creștini este o generație a Bunei Vestiri, așa încât și noi suntem în timpul Bunei Vestiri, și nouă ni se vestește mântuirea, și pentru noi Maica Domnului devine Născătoarea de Dumnezeu și Maică a Bisericii, Maica Luminii pe care noi credincioșii o cinstim și o lăudăm și o fericim, împreună cu toate neamurile care Îl cinstesc și Îl iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos.”

„Atât de mare este darul acestei sărbători de astăzi, încât noi nu suntem vrednici să Îi mulțumim lui Dumnezeu, oricâtă pocăință și asceză am face, pentru marele dar pe care l-a făcut nouă oamenilor, trimițându-L în lume pe Fiul Său, ca prin El să ne mântuiască, să ne scoată din moarte, din întuneric, din robia iadului, pentru a ne dărui viața cea veșnică. Acesta este marele dar al lui Dumnezeu oferit umanității, o umanitate, din păcate, din ce în ce mai nerecunoscătoare, din ce în ce mai înstrăinată de Dumnezeu, o umanitate tot mai însetată după idoli, pe care îi cinstește cu asupra de măsură, uitând de Adevăratul Dumnezeu, uitând de binele pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii, uitând de binele pe care Dumnezeu necontenit îl revarsă asupra umanității, cu toate căderile, păcatele, scăderile și trădările noastre, ale oamenilor. Pentru că, prin tot ceea ce facem noi, căutând să împlinim patimile noastre egoiste, noi Îl trădăm pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu Se poartă cu noi cu răbdare și îndelungă răbdare, așteptând întoarcerea prin pocăință a fiecăruia dintre noi în căile Sale cele sfinte.”

„Fecioara Maria se afla în stare de rugăciune atunci când a primit închinarea îngerului Bunei Vestiri și așa, în stare de rugăciune fiind, locuită de Dumnezeu, Căruia I-a dăruit trupul ei ca templu, primește Vestea cea Bună, acceptă să devină maică, deși era doar logodită și nu știa de bărbat, acceptă riscul de a fi judecată și rușinată, căci avea să aibă în pântece deși nu era căsătorită, pentru că ea înțelege că de la Domnul este aceasta și de aceea spune: «Iată roaba Domnului», supunându-se cu totul voii lui Dumnezeu.”

„Luând-o ca model pe Maica Domnului, este important să ne supunem și noi în viața noastră voii lui Dumnezeu și să nu căutăm să împlinim voia noastră cea păcătoasă, ci să Îl rugăm pe Dumnezeu să Își împlinească voia Sa cea sfântă în viața noastră. Ceea ce înseamnă că, și atunci când suntem cercetați și încercați cu neputințe, cu boli, cu nedreptăți, în care suntem jigniți, umiliți și batjocoriți, să primim acestea, cum și Dreptul Iov le-a primit, pentru că Dumnezeu le îngăduie, ca să ni se verifice credința, dar și ca să ne debarasăm de tot ceea ce nu ne este de folos în viața aceasta, căci ne înconjurăm de prea multe lucruri nefolositoare și uităm să căutăm ceea ce cu adevărat ne trebuiește: merindea pentru viața cea veșnică.”

 În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta preoției pe diaconul Alexandru Vereș, pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Parohia Cetea, Protopopiatul Oradea, iar pe teologul Nicolae Alin Cudur întru diacon pe seama bisericii cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din parohia Cărănzel, Protopopiatul Tinca. Noul preot hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.

După încheierea programului liturgic, prin grija și dragostea Preacuvioasei Maici stavrofore Pavelida Bădilă, stareța așezământului monahal, obştea mănăstirii a oferit o agapă frăţească pentru toţi pelerinii.