Credincioşii bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Oradea-Velenţa, străvechea Catedrală Episcopală a românilor dreptmăritori bihoreni, au avut marea bucurie ca, în Duminica a douăzeci şi şaptea după Rusalii, 8 decembrie 2013, să aibă în mijlocul lor pe Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi.

În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre vindecarea miraculoasă pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit-o asupra femeii gârbove, arătând felul în care această pericopă ne pregăteşte pe noi, duhovniceşte, pentru întâmpinarea praznicului Naşterii Domnului:

„În Duminica a douăzeci şi şaptea după Rusalii, întreaga Biserică dreptmăritoare pomeneşte minunea pe care a săvârşit-o Domnul nostru Iisus Hristos asupra unei femei gârbove, bolnavă de optsprezece ani, într-o zi de sărbătoare, ziua de sabat, contrariindu-i, astfel, pe cei care înţelegeau să respecte litera Legii dar sufocau duhul care stă ascuns în spatele Legii, pe cei care nu L-au cunoscut, nu L-au înţeles şi nu L-au urmat pe Cel Care este desăvâşirea Legii, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

„Această minune săvârşită de Domnul Iisus Hristos se înscrie în şirul foarte lung pe care Cuvântul veşnic al Tatălui înomenit le-a săvâşit asupra creaţiei şi, în mod deosebit, asupra omului, a firii omeneşti căzute în păcat şi suferinde, căci prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva, cei dintâi oameni, a intrat în lume şi în omenire suferinţa, bolile, necazurile şi moartea. Din această robie a bolii, a păcatului şi a morţii a venit Fiului lui Dumnezeu în lume, să Se facă om, pentru a ne vindeca pe noi cei mulţi, bolnavi, păcătoşi şi muritori. Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, deci nu pentru moarte, ci pentru viaţă, ca să petreacă în veşnicie bucurându-se la Liturghia ce nu se sfârşeşte, din Împărăţia Sa cea cerească.”

„În toate minunile săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos, deci şi în tămăduirea femeii gârbove, trebuie să vedem dorinţa lui Dumnezeu de a vindeca, de a repara stricăciunea din firea omului, de a reface firea omenească cea căzută prin păcat şi, refăcându-o, El Însuşi, Fiul Tatălui Se face om, Îşi ia fire omenească, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, vine în interiorul umanităţii, Îşi asumă umanitatea, pentru ca pe umanitatea căzută să o vindece.”

„Aşadar, în chipul femeii gârbove se ascunde firea omenească cea gârbovită de păcat, ţinută prizonieră de satana în ghiarele lui, în împărăţia întunericului, şi pe care Noul Adam, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, a venit să o vindece, să o scoată din robia diavolului, din umilinţa de a nu mai putea privi în sus, spre cele înalte, spre cer, ci doar în jos, datorită păcatului. Umilinţa aceasta a venit s-o vindece El, Cel fără de păcat, Domnul Hristos Iisus, luându-Şi fire omenească din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu.”

Ierarhul a îndemnat pe cei prezenţi ca, mai ales în această perioadă a anului bisericesc, să îşi îndrepte gândul şi paşii spre cei care au mare nevoie de ajutor, spre cei săraci şi aflaţi în suferinţe, să fie milostivi, aşa cum şi Domnului Iisus Hristos i-a fost milă de femeia gârbovă şi nu a pregetat să o ajute, ci deîndată a tămăduit-o:

„Vedem în mijlocul nostru mulţi oameni săraci, bolnavi, singuri şi neajutoraţi pe care suntem datori să îi ajutăm cu ceea ce ne prisoseşte, contribuind, după putere, la colecta pe care Biserica noastră, la apelul părintesc al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a organizat-o şi în acest Post al Căciunului, aşa cum se făcea încă de la începuturile Bisericii Creştine, în toate parohiile şi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române, oferind alimente, haine, medicamente, bani sau orice este nevoie, pentru ca prin efortul nostru, al celor care, din mila Domnului, avem cu ce să trăim, şi fraţii noştri care nu au ce mânca, nu au cu ce se îmbrăca, nu au posibilitate de a-şi trata bolile să primească mângâiere şi, astfel, să se bucure şi ei de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.”

„Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Care ne-a creat şi ne cheamă la mântuire, ca să putem să ne bucurăm, duhovniceşte, cât mai intens de praznicul ce vine, să ne luminăm minţile cu prăznuirea, să ne curăţim inimile cu mărturisirea şi să ne umplem viaţa noastră de bucuria Duhului Sfânt, care s-a dat în Biserică prin Iisus Hristos Mântuitorul, Fiul Fecioarei şi, totodată, Fiul Veşnic al Tatălui.”

Părintele paroh Roman Pintea a mulţumit, în cuvântul său, Chiriarhului Oradiei pentru dragostea şi grija cu care înconjoară această biserică, dar şi pentru bucuria de a fi prezent, şi în acest an, la străvechea Catedrală Episcopală din Bihor, ceea ce constituie o mare binecuvântare pentru credincioşii parohiei, o întărire în dreapta credinţă, şi un prilej de înmulţire a dragostei, a frăţietăţii şi a solidarităţii.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie şi-a exprimat bucuria de a se afla la Sfânta Liturghie în străvechea Catedrală Episcopală din Oradea-Velenţa, subliniind importanţa acestui sfânt locaş pentru toţi românii dreptmăritori bihoreni:

„Într-un sentiment de recunoştinţă am poposit astăzi în străvechea catedrală din Velenţa Oradiei, recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri care au păstrat dreapta credinţă, care ne-au transmis-o şi nouă şi datorită cărora suntem astăzi ce suntem şi ne rugăm în limba strămoşilor noştri. Recunoştină arătăm cu toţii, mai ales astăzi, prin Sfânta Liturghie, pentru memoria scumpă a înaintaşilor noştri care au mărturisit credinţa ortodoxă pe aceste meleaguri în vremuri de restrişte şi încercări, în care nu era uşor să rămâi creştin ortodox, să ţii de legea românească.”

„Memoria slujirii neîntrerupte în acest sfânt locaş, cea mai veche biserică ortodoxă din Oradea şi, totodată, cea mai veche catedrală ortodoxă a Oradiei, de la primele generaţii de episcopi ortodocşi care au slujit aici în Oradea şi au păstorit poporul lui Dumnezeu de la marginea dinspre apus a neamului, dar şi memoria culturală şi socială a acestei biserici noi o onorăm şi o cinstim an de an, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-ne pentru odihna tuturor celor care au ctitorit această frumoasă catedrală, care au slujit aici, care s-au rugat şi s-au mântuit în această biserică, pentru toţi cei care au mărturisit credinţa ortodoxă la Oradea, din străvechime şi până în timpurile de acum.”

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Oradea-Velenţa este cel mai vechi sfânt lăcaş ortodox din municipiul Oradea, fiind construit între anii 1768-1779, pe amplasamentul unei vechi biserici de lemn, fiind catedrală episcopală până la reînfiinţarea Episcopiei Oradiei, în 1920, când biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica cu Lună din Oradea, a devenit, provizoriu, catedrală episcopală a reînfiinţatei eparhii.

După anul 1989, prin grija părintelui Roman Pintea şi ajutorul credincioşilor, parohia Oradea-Velenţa I desfăşoară şi o bogată activitate social-filantropică, având în grijă un cămin de bătrâni în cadrul Fundaţiei „Consistoria - Efrem Banianin” a parohiei, în vechea clădire a Consistoriului orădean, şi un centru pentru persoane vârstnice, „Vasiliada”, în incinta căruia s-a zidit o nouă biserică, cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” şi „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”.

De curând, începând din toamn acestui an, în cadrul activităţilor desfăşurate prin proiectul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” de la parohia Oradea-Velenţa, s-a format un cerc de pictură pe sticlă pentru copii, coordonat de Doamna Prof. Florina Iepure de la Palatul Copiilor şi Elevilor din Oradea, care reuneşte un număr de 15 elevi din cadrul parohiei, primele lor lucrări urmând a fi expuse în această săptămână în cadrul unei expoziţii la Biblioteca judeţeană din Oradea.