Praznicul Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, 10 iunie 2021, au fost sărbătorite la Oradea prin frumoase şi înălţătoare manifestări religioase și comemorative.

La Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, clerul și credincioșii prezenți, în frunte cu Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, au înălţat rugăciuni către Bunul Dumnezeu prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti, aducând și cinstire eroilor neamului românesc.

În frumosul şi bogatul cuvânt de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a subliniat semnificaţiile marelui praznic al Înălţării Domnului, precum şi importanţa sărbătoririi eroilor neamului în această zi:

„Praznicul Înălțării la ceruri și șederii de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos este strâns legat de măritul și luminatul praznic al Învierii Domnului, praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor, această legătură având temeiuri biblice, în Sfintele Evanghelii și în Faptele Sfinților Apostoli, unde ni se relatează că Domnul Iisus Hristos, la patruzeci de zile după Învierea Sa, S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl.”

„Fiul lui Dumnezeu, Care niciodată nu S-a despărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt, a venit în lume și S-a făcut Om, născându-Se din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Luându-Și firea omenească, a unit-o cu firea cea dumnezeiască a Cuvântului Veșnic al Tatălui, neîmpărțit, nedespărțit, neschimbat și neamestecat. Cu firea omenească pe care a luat-o, Dumnezeu și Om fiind, a pătimit și a murit pe Cruce, a înviat a treia zi, patruzeci de zile S-a arătat ucenicilor Săi, iar la patruzeci de zile de la Înviere S-a înălțat la ceruri, ducând în slava lui Dumnezeu firea omenească pe care Și-o luase, și, astfel, deschizându-ne nouă drum spre proslăvire prin lucrarea tainică a Duhului lui Dumnezeu asupra noastră în Sfânta Biserică, asupra celor care, crezând în Domnul, s-au botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, devenind celulele vii ale Trupului tainic al Domnului, Biserica.”

„Înălțarea la ceruri, acolo de unde Fiul lui Dumnezeu niciodată nu a lipsit, împreună cu Tatăl și cu Duhul în slavă fiind, este momentul semnificativ pentru noi, oamenii, al proslăvirii firii noastre omenești, fire omenească pe care Și-a asumat-o întru totul Domnul. Nu o nălucă, ci Om adevărat, așa cum am ascultat din pericopa evanghelică ce s-a citit, când s-a amintit una dintre multele arătări ale Domnului Hristos după Înviere înaintea ucenicilor Săi, când, ei fiind înspăimântați crezând că văd o nălucă, Domnul, spre a le dovedi că El este, le-a arătat urmele rănilor și le-a cerut ceva de mâncare, mâncând o bucată de pește fript și dintr-un fagure cu miere, deși după Înviere nu mai avea nevoie de hrană, dar a mâncat ca să le dovedească că El este, Fiului Omului, Fiul lui Dumnezeu.”

„Înălțându-Se la ceruri, a străpuns cerurile și, purtând firea omenească pe care Și-a luat-o, a înălțat-o și a așezat-o în slava lui Dumnezeu. Prin aceasta ni Se descoperă că El este Domnul puterilor cerești, Domnul Dumnezeu Savaot, Căruia Îngerii I se închină și Îi aduc laude, cum îngeri au venit în chip de bărbați în haine luminoase care au stat înaintea ucenicilor și le-au zis: «Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.» (Fapte 1, 11)”. Înălțarea la ceruri și plecăciunea cea multă a îngerilor am ascultat-o în frumoasele cântări de la strană ale slujbei Utreniei Înălțării, în care sunt repetate cuvintele de taină pe care le rostește slujitorul bisericesc, episcopul sau preotul, la Slujba Învierii, când, după ce se citește Sfânta Evanghelie a Învierii și sunt cântate Troparul împreună cu Stihurile Învierii și Ectenia cea mare, înainte de intrarea în biserică, episcopul sau preotul lovește în ușa bisericii rostind de trei ori: «Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați, porțile veșnice, și va intra Împăratul măririi», și se întreabă din biserică: «Cine este acesta, Împăratul măririi?», iar dialogul continuă cu răspunsul: «Domnul Puterilor, Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război, Acesta este Împăratul măririi». Același dialog are loc și la slujba târnosirii bisericii, închipuind, atât la Slujba Învierii, cât și la Slujba Sfințirii bisericii, Înălțarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos și șederea de-a dreapta Tatălui, adică în slava Tatălui.”

„Realitățile mistice la care noi luăm parte prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii ne transpun, duhovnicește, în atmosfera de taină a Înălțării Fiului la dreapta Tatălui în Împărăția lui Dumnezeu, în Împărăția cerurilor, încă de aici de pe pământ. De aceea, sărbătoarea de astăzi este, la fel ca toate sărbătorile împărătești, o sărbătoare a nădejdii, a nădejdii că, prin bunătatea lui Dumnezeu, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, ne va ajuta Domnul și nouă, nevrednicilor, deși nu merităm, dar, pentru dragostea lui Dumnezeu-Tatăl Care L-a trimis pe Fiul în lume să moară pentru noi, să învieze pentru noi, să Se înalțe la ceruri cu firea noastră omenească pentru noi, pentru dragostea lui Dumnezeu, așadar, prin lucrarea Duhului Sfânt, să ajungem și noi acolo unde ne-a deschis cale nouă, înălțându-Se la ceruri, Domnul nostru Iisus Hristos.”

„Pentru Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea de astăzi este și o sărbătoare a omagiului pe care noi îl aducem, an de an, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii noastre Autocefale, eroilor care s-au sacrificat pe câmpurile de luptă, în închisori și în lagăre, în pribegii, în surghiunuri, în bejenii, pentru ca noi astăzi, cu demnitate, să ne putem închina lui Dumnezeu. Astăzi este Ziua Eroilor, când în toate sfintele lăcașuri din Biserica noastră și la toate monumentele și troițele închinate lor se înalță rugăciuni pentru iertarea păcatelor lor și odihna sufletelor lor în Împărăția cerurilor, ei împlinind gestul suprem, sacrificiul morții, pentru libertatea noastră. Iar noi le cinstim memoria și le arătăm recunoștința prin rugăciune și, privind la luminoasa lor pildă, atunci când vin încercări, să nu dezertăm din oștirea cea duhovnicească a Domnului, să nu Îl trădăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, să nu Îi dăm sărutare ca Iuda, ci, așa cum mărturisim când venim să ne cuminecăm cu Sfintele Taine, ca tâlharul de pe cruce răstignit în dreapta Domnului, să mărturisim și să Îi cerem Celui Ce S-a înălțat la ceruri și încă din ziua morții Sale l-a dus împreună cu Sine pe tâlharul în rai, să Îi cerem Domnului, știind că așa cum S-a înălțat Se va întoarce pentru a inaugura Împărăția Sa care nu trece și care dăinuie în vecii vecilor: «Pomenește-mă, Domane, când vei veni întru Împărăția Ta.»”

În cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomeniți eroii neamului românesc din toate timpurile și din toate locurile.

După Rugăciunea Amvonului din cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie a sfințit Pisania Catedralei din Oradea, realizată din granit verde și gravată cu litere aurii, ce a fost amplasată în exterior deasupra ușii de la intrarea principală în Catedrală.

Sărbătoarea Înălțării Domnului s-a încheiat cu slujba Parastasului pentru eroi, oficiată de Chiriarhul Oradiei și soborul slujitor, făcându-se pomenirea eroilor români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru unitatea, libertatea și demnitatea poporului român.

Pr. Cristian Rus