La praznicul Înălţării Sfintei Cruci, 14 septembrie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la hramul celui mai mare aşezământ monahal de monahii din cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar şi din întreaga Câmpie de Vest, Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, Ierarhul săvârşind Dumnezeiasca Liturghie, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei”, în prezența obștii monahale a Mănăstirii „Sfânta Cruce” și a unui mare număr de credincioși.

După citirea pericopei evanghelice rânduite, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată, în care a arătat importanţa şi măreţia praznicului Înălţării Sfintei Cruci:

„În această zi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, Crucea pe care Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cuvântul Veşnic al Tatălui, întrupat din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, a fost răstignit în mijlocul pământului. După răstignirea Sa, moartea a fost înfrântă prin Învierea Sa cea de a treia zi. Spăimântându-se de Învierea Fiului lui Dumnezeu înomenit, vrăjmaşii Săi au început să răspândească minciuni în lume, îndată după Înviere, ce dăinuie până în ziua de astăzi, împotriva Mântuitorului Iisus Hristos. Atât de departe s-a ajuns cu minciuna şi atât de multă influenţă şi tărie a dobândit relativismul, încât în vremurile noastre există oameni care pun la îndoială până şi realitatea răstignirii pe Cruce a Domnului Hristos, răstignire care nouă, şi umanităţii întregi, a adus în dar mântuirea, pentru cei care cred în Mântuitorul Iisus Hristos şi se închină Crucii Sale.”

„Pentru noi, creştinii ortodocşi, Crucea este dătătoare de viaţă. Lemnul pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu întrupat, din lemn al blestemului, începând cu lemnul cel vechi din grădina Raiului, din care a gustat Adam şi a căzut în păcat, călcând porunca lui Dumnezeu de a nu gusta din roada acelui lemn, deci lemnul care fusese blestem, pentru noi cei care credem în Hristos Domnul, a devenit izvor de binecuvântare. Ca răspuns împotriva tuturor blasfemiatorilor care atacă şi în zilele noastre răstignirea Mântuitorului Hristos şi Învierea Sa din morţi, stau dovezile pe care le avem, vizibile şi palpabile chiar, pentru orice om de bună credinţă şi de bun simţ. Atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a descoperit la Ierusalim, pe Golgota, cele trei cruci pe care au fost răstigniţi Domnul nostru Iisus Hristos şi cei doi tâlhari, la Sfânta Cruce a Domnului Hristos a găsit şi tăbliţa, titulus Crucis, pe care erau scrise cuvintele «Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor», în ebraică, în latină şi în greacă, mărturie vizibilă şi palpabilă, ce se adaugă mărturiilor pe care noi le primim prin credinţă, prin Sfânta Evanghelie, cu privire la răstignirea Mântuitorului Hristos.”

„Sfânta Împărăteasă Elena a împărţit Sfânta Cruce în mai multe părţi mai mari, iar apoi în foarte multe părticele peste tot în lume, ca să ajungă, ca izvor de mângâiere duhovnicească, ca izvor de rugăciune spre mântuire şi ca izvor de putere şi de rezistenţă, pentru creştinii ortodocşi din toate părţile, astfel că lemnul Cinstitei Cruci a fost împrăştiat peste tot în lume, ca semn al puterii lui Dumnezeu.”

În cadrul slujbei, Chiriarhul a hirotonit pe diaconul Filaret Petru Fiţ, consilier financiar la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, întru preot pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, iar pe teologul Pavel Paleu întru diacon pe seama Mănăstirii „Sfânta Cruce” din Oradea. Noul preot hirotonit a primit hirotesia întru duhovnic, dar şi distincţia de iconom-stavrofor.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a oficiat rânduiala binecuvântării prinoaselor şi, apoi, a condus procesiunea de înconjurare a bisericii mari a mănăstirii, la care a luat parte întreaga suflare dreptmăritoare prezentă.

Mănăstirea „Sfânta Cruce” este o adevărată oază duhovnicească pentru toţi pelerinii care îi trec pragul, dar mai ales pentru locuitorii municipiului Oradea. Edificarea Mănăstirii „Sfânta Cruce” a început în anul 1992, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Episcopului de pie memorie Dr. Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredinţate monahiei Mina Bădilă. Dacă în anul 1993 a fost adusă aici, din satul Corbeşti, judeţul Bihor, o biserică de lemn, monument istoric, cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Cuvioasa Parascheva”, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, de-a lungul timpului, prin grija şi osteneala obştii monahale şi cu ajutorul a multor binefăcători, au fost zidite în incinta aşezământului monahal, pe lângă numeroase corpuri de chilii şi clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dar şi alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total şase sfinte altare, toate fiind târnosite, în ultimii ani, de Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei. În cei douăzeci și trei de ani de existență a mănăstirii, și obștea așezământului monahal a sporit mereu, în prezent numărând 70 de viețuitoare.