Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Instalarea noului protopop al Protopopiatului Marghita

Instalarea noului protopop al Protopopiatului Marghita

În Duminica a treia după Rusalii, 21 iunie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cea mai veche parohie ortodoxă românească din orașul Marghita, prilej cu care a binecuvântat lucrările de restaurare efectuate la pictura bisericii parohiale „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

A fost o zi istorică pentru întreg Protopopiatul Marghitei care şi-a primit pe noul protopop, în persoana Preacucernicului Părinte Călin Gheorghe Cotrău, preot paroh la Parohia Săldăbagiu de Barcău, fost secretar protopopesc, numit de Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, în această funcţie administrativ-bisericească ca urmare a trecerii la cele veşnice, la 24 mai 2015, a vrednicului de amintire Părinte Protopop Ioan Şugar. De asemenea, în postul de secretar al Protopopiatului Marghita a fost numit Preacucernicul Părinte Vasile Nicolae Vesa, preot paroh la Parohia Spinuş.

Chiriarhul Oradiei a fost așteptat cu multă bucurie de către oficialităţi locale şi de credincioșii acestei parohii, mulţi dintre tinerii prezenţi la Sfânta Liturghie fiind îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale din Bihor.

Înainte de săvârşirea sfintelor slujbe, Preasfinţitul Părinte Sofronie a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Călin Gheorghe Cotrău întru protopop pe seama Protopopiatului Marghita. De asemenea, noul secretar de la Protopopiatul Marghita, Preacucernicul Părinte Vasile Nicolae Vesa, a fost hirotesit iconom-stavrofor.

La această frumoasă prăznuire pentru parohia Marghita I, după oficierea slujbei de binecuvântare a lucrărilor de restaurare a picturii bisericii a urmat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia Chiriarhul Oradiei, pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33), a rostit, la momentul îndătinat, o predică deosebit de bogată și înălțătoare, arătând semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice ce s-a citit, de la Sfântul Evanghelist Matei:

„Sfânta Evanghelie pe care am ascultat-o acum, în cea de-a treia duminică după Rusalii, rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii a se citi în toate bisericile ortodoxe astăzi, este un fragment din Predica de pe munte a Domnului nostru Iisus Hristos, în care Mântuitorul, aşa cum întotdeauna a vorbit, în cuvinte simple, a tâlcuit oamenilor adevărurile adânci ale Împărăţiei cerurilor.”

„În cuvinte şi pilde luate din viaţa de zi cu zi, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Veşnic al Tatălui, învaţă pe semenii Săi întru umanitate, deci pe noi toţi, cele ce se cuvin a le şti ca să putem moşteni Împărăţia cerurilor. Cuvinte pe cât de simple, pe atât de cutremurătoare. De aceea, toate pericopele evanghelice ce se citesc în Biserica Ortodoxă, se citesc cu rânduială mare şi sfântă, pentru ca întreg omul, şi sufletul şi trupul său, să ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, înainte de citirea Sfintei Evanghelii, auzim din partea slujitorului, diaconul sau preotul, chemarea «Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie!», ceea ce înseamnă că, atunci când ascultăm Sfânta Evanghelie, trebuie să stăm în picioare, drepţi, sau în genunchi, aşa cum evlavia noastră strămoşească ne-a învăţat, nicidecum aşezat. Doar cei care sunt bolnavi şi neputincioşi, în timpul citirii Sfintei Evanghelii, au binecuvântare de a se aşeza.”

„Este mare nevoie ca noi să îi învăţăm pe copiii şi tinerii noştri toate acestea, deoarece adevărurile lui Dumnezeu nu se schimbă, cuvintele Domnului Iisus Hristos rămân veşnice, iar puterea lor nu trece niciodată. De aceea, cuvintele Sale, deşi simple, sunt cutremurătoare, adânci, puternice şi ne vorbesc nouă despre adevărul lui Dumnezeu. Invitaţi fiind să stăm drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie, suntem chemaţi, cu toţii, să luăm aminte, şi sufletul şi trupul, adică omul întreg să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi, punându-l în aplicare în viaţa lui, să se folosească de ceea ce Dumnezeu ne învaţă, ca să se mântuiască. Adică omul este chemat să audă, să împlinească şi să se mântuiască.”

„Ceea ce ne cere Dumnezeu, prin Fiul Său pe Care L-a trimis pe pământ, nu este mult, dar este, de multe ori, copleşitor, pentru omul care nu trăieşte după voia şi rânduiala lui Dumnezeu, ci după rânduiala lumii. Cât de actuale şi înfricoşătoare sunt cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos şi cât de mult ar trebui să ne mişte pe noi, cei de astăzi, şi mai ales pe cei care trăim în marile oraşe, în special pe copii şi tineri, pentru că lumea în care noi trăim şi din care facem parte ne învaţă tocmai pe dos, faţă de ceea ce ne învaţă Domnul Hristos, pe faţă, şi anume să nu ne punem inima noastră pentru grijile lumii, să nu ne îngrijorăm mai mult decât este necesar, pentru că ceea ce contează este, în primul rând, Împărăţia lui Dumnezeu! Să nu ne îngrijim, deci, cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cât de mult să câştigăm. Vai cât de mult învaţă lumea de astăzi aceste lucruri! Mai ales copiii şi tinerii, cresc şi sunt învăţaţi de cultura şi civilizaţia decadentă a vremii în care trăim, înstrăinându-se de Evanghelia lui Hristos.”

„Dar Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă: «ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?». De aceea, multe din lucrurile care ne înconjoară nu ne sunt de folos, iar ceea ce agonisim în lume este trecător. Ceea ce astăzi este la modă, mâine va fi perimat. Ceea ce astăzi este plăcut şi scump la vedere şi costisitor, mâine va fi învechit şi fără nici un preţ. Cuvântul lui Dumnezeu, însă, nu se învecheşte şi nu moare niciodată, ci rămâne pururea viu, puternic şi veşnic.”

„«Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii». Aşadar, a-ţi pune toate energiile tale şi scopul vieţii tale în a agonisi mult pe pământ, după cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, după Legea pe care El a adus-o, Legea creştinească, este lucru păgânesc. Cu alte cuvinte, dacă privim la ce se întâmplă în jurul nostru, vedem o lume puternic infectată de păgânism. Deşi Creştinismul este propovăduit de două mii de ani în lume şi Biserica a fost întemeiată, lumea păgână, pe căile cunoscute din vechime, şi astăzi se manifestă. Dacă ne uităm, fără a judeca, cum se comportă lumea de astăzi, vom vedea că se comportă păgâneşte şi că este o lume mai mult păgână decât creştină. Toţi idolii din vechime ai neamurilor păgâne par să reînvie. Cultul excesiv adus corpului uman, prin hedonism, prin cultivarea plăcerilor, în defavoarea, în detrimentul sufletului, nu este nimic altceva decât o manifestare a păgânismului în zilele noastre.”

„Mântuitorul Iisus Hristos vine şi învaţă altceva, în cuvinte simple, dar foarte puternice, arzătoare, ce ard în inima noastră spinii păcatelor şi patimilor, ai răutăţii din noi şi ne ajută să zdrobim egoismul ce ne împiedică să îl iubim pe aproapele şi ne îndeamnă să ne idolatrizăm pe noi înşine şi să ne socotim pe noi vrednici de cinste, aşa cum au făcut şi îngerii cei căzuţi. Domnul Iisus Hristos oferă, bineînţeles, şi alternativa: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă», ceea ce înseamnă că, dacă omul este credincios şi caută să Îi slujească lui Dumnezeu şi să împlinească în viaţa lui poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu îl binecuvintează şi îi dăruieşte tot ceea ce omul are nevoie pentru viaţa lui. Dar aceasta nu înseamnă ca omul să nu muncească. Dimpotrivă, între poruncile lui Dumnezeu este şi porunca de a nu fura, de a trăi cinstit pe pământ.”

„Aşadar, Domnul nostru Iisus Hristos ne arată, tuturor, ce avem de făcut ca să putem să rămânem în comuniune cu Dumnezeu. Deşi lumea din care facem parte este o lume decadentă, ce învaţă multe lucruri nefolositoare şi chiar stricătoare de suflet pe copiii şi pe tinerii noştri, noi în Biserică îi chemăm pe copii şi pe tineri să trăiască aşa cum au trăit şi s-au mântuit şi înaintaşii noştri. Cum? Cumpătat. Pentru că Evanghelia de astăzi este o invitaţie la cumpătare, la prudenţă faţă de toate invitaţiile ce ne vin dinspre lumea păcatului, dinspre lumea neopăgână de astăzi, faţă de toate ofertele civilizaţiei actuale.”

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a primit, din partea Senatului Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, unitate de învăţământ academic ce are o filială în oraşul Marghita, Medalia de aur „25 de ani de învăţământ superior arădean” cu brevet, distincţie oferită de către Domnul Prof. Gheorghiţă Lupău, director general al filialei Marghita a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

Chiriarhul Oradiei a mulţumit Senatului Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Doamnei Prof. Univ. Dr. Coralia Cotoraci, rectorul universităţii, Domnului Prof. Univ. Dr. Aurel Ardelean, rector fondator şi preşedintele Senatului universităţii, dar şi Domnului Prof. Gheorghiţă Lupău, pentru această medalie jubiliară.

Apoi, Preasfinţia Sa a prezentat preoţilor şi credincioşilor pe noul protopop al Protopopiatului Marghita, Preacucernicul Părinte Călin Gheorghe Cotrău, care, în ciuda tinereţii, a dat dovadă de multă responsabilitate şi jertfire în slujirea preoţească, atât ca preot paroh la parohia Săldăbagiu de Barcău, dar şi ca secretar protopopesc la Protopopiatul Marghita, acumulând o experienţă pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească ce îl recomandă pentru noua misiune şi ascultare încredinţată, aceea de conducător al oficiului protopopesc Marghita.

Părintele paroh Constantin Petru Filip, în cuvântul său, a adus mulțumire Bunului Dumnezeu pentru împlinirile realizate la sfânta biserică, mulțumind, în același timp, cu recunoștință, Preasfințitului Părinte Sofronie pentru dragostea cu care a răspuns invitaţiei de a binecuvânta rodul ostenelilor bunilor credincioşi ai acestei parohii, precum şi tuturor celor care au ajutat şi sprijină în continuare această enorie, cea mai veche din oraşul Marghita.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe cei doi preoţi şi pe credincioşii parohiei Marghita I pentru frumoasele lucrări de înnoire ce s-au adus bisericii şi a înmânat diplome de apreciere donatorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş.

 

Prima parohie ortodoxă din Marghita a fost înființată în anul 1924, la inițiativa Episcopului ctitor Roman Ciorogariu, românii dreptmăritori de aici rugându-se într-o capelă amenajată într-o clădire din localitate. Mai apoi, la 12 iulie 1936, Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei a sfințit piatra de temelie a primei biserici ortodoxe din Marghita, ce a primit hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, fiind cunoscută de locuitorii din oraș ca Biserica Albă. Lucrările de construcție s-au executat cu sprijinul Armatei Române și a guvernelor României din perioada interbelică, prin grija preotului Cornel Hălbac și a credincioșilor din Marghita și împrejurimi. Înfrumusețarea sfântului locaș cu pictură și toate cele necesare săvârșirii cultului divin public s-a realizat între anii 1958-1966, prin grija Protopopului Petru Plumbaș, biserica fiind târnosită de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, la data de 30 octombrie 1966.

În ultimii ani, datorită degradării picturii din interiorul sfântului lăcaş, s-au executat lucrări de restaurare a vechii picturi, redându-i-se strălucirea şi frumuseţea de odinioară.