Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Intrarea în Biserică a Maicii Domnului prăznuită în Parohia Palota

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului prăznuită în Parohia Palota

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie 2014, a constituit un un binecuvântat moment de prăznuire duhovnicească pentru una dintre cele mai noi comunităţi parohiale din Episcopia Oradiei, parohia Palota, aflată în zona metropolitană a cetăţii Oradiei, care şi-a serbat hramul. Bucuria dreptcredincioşilor acestei enorii, păstorită de tânărul, dar vrednicul părinte Cosmin Laviniu Lascu, a fost desăvârşită prin prezenţa şi slujirea Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în paraclisul amenajat pentru slujire din vecinătatea noii biserici parohiale aflată în construcţie cu hramurile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca”.

Chiriarhul Oradiei a fost întâmpinat de copii, tineri şi credincioşi ai parohiei, precum şi de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup de elevi de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, pornind de la  cuvintele Psalmistului, Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău (Psalmul 44, 12), Ierarhul Oradiei a rostit o frumoasă predică în care a vorbit celor prezenţi despre importanţa praznicului Aducerii la Templu a Maicii Domnului, subliniind rolul covârşitor al Preacuratei Fecioare Maria în istoria mântuirii neamului omenesc, ca Maică a Domnului, Născătoare de Dumnezeu şi Maică a Bisericii:

„Serbarea de astăzi, a Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este, din punct de vedere istoric, dar şi canonic, o sărbătoare pe care nu o aflăm în Sfânta Scriptură, ce nu are un temei biblic propriu-zis, literal vorbind, dar este păstrată cu scumpătate în viaţa Bisericii Ortodoxe ca moştenire sfântă din Sfânta Tradiţie.”

„Ştim din vechile cărţi ale Bisericii despre viaţa Maicii Domnului, din mărturiile celor care au cunoscut-o pe Maica Domnului, care i-au cunoscut chiar şi pe Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, nu doar de la ucenicii direcţi ai Mântuitorului Iisus Hristos şi femeile mironosiţe, ci şi de la mulţimea celor şaptezeci sau şaptezeci şi doi de apostoli ai Domnului Hristos, mulţimea tuturor celor care L-au urmat pe Fiul lui Dumnezeu înomenit, iar după Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt au rămas în strânsă legătură cu ucenicii apropiaţi ai Domnului şi cu Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Toţi aceştia au aflat și au relatat multe fapte care nu au fost scrise în cărţile Sfintei Scripturi, dar au fost consemnate în Sfânta Tradiţie, în ceea ce se păstrează ca memorie vie a Bisericii, transpusă în scrierile şi mărturiile Sfintei Tradiţii.”

„Din punct de vedere dogmatic, însă, această sărbătoare stă în miezul credinţei creştine care mărturiseşte că, la un moment dat în istorie, la plinirea vremii, cum spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeu-Tatăl L-a trimis în lume pe Dumnezeu-Fiul, Cel Unul-născut din veci din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, ca să Se facă Om. Dar pentru aceasta trebuia să intre în rânduiala omenească, pentru că El S-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat, cum ne învaţă Sfânta Biserică, luându-Şi trup şi suflet omenesc, adică trebuia să Se nască, nu putea să vină din afara lumii deja zidite. Chiar şi protopărinţii neamului omenesc, Adam şi Eva, au fost plămădiţi de Dumnezeu din ţărână, din materia creată, mai întâi Adam, peste care a suflat Dumnezeu şi i-a dăruit suflet, şi apoi Eva, care a primit viaţă din coasta lui Adam. După prima pereche de oameni s-a născut mulţime de oameni, deci nu mai era nevoie să se creeze un nou om, şi atunci Dumnezeu a hotărât ca, aşa cum toţi oamenii s-au născut din cea dintâi femeie, Eva, cu excepţia lui Adam, bineînţeles, aşa cum vestise încă de la început, după căderea în păcat a primilor oameni, că şarpele urma să fie zdrobit de către Cel Care Se va naşte din femeie, a hotărât, aşadar, şi a rânduit ca să pregătească o nouă Evă, o nouă femeie din care Fiul lui Dumnezeu să Se nască, să Se facă Om.”

„Şi această nouă Evă a fost pregătită în cursul istoriei umanităţii până la momentul potrivit. Fiecare generaţie de oameni, de la Adam şi Eva, prin Avraam, Isaac şi Iacob și toţi ceilalţi patriarhi biblici, şi prin seminţiile din care veneau, şi până la Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, s-a pregătit, s-a primenit şi s-a curăţit de păcate. Ei înşişi, Ioachim şi Ana, nu au avut copii, fiind supuşi oprobriului public de către israeliţi, pentru că nu s-au învrednicit a avea copii, dar tocmai la bătrâneţea lor, când, după aşteptările omeneşti nu mai era nici o speranţă, Dumnezeu le dăruieşte un copil, o fiică, pe care ei, la rândul lor, o dăruiesc poporului şi lumii. La cinci ani, după mărturia Sfintei Tradiţii, o duc pe prunca lor, pe care au numit-o Maria, la Templul din Ierusalim, înţelegând că acest copil este darul lui Dumnezeu. Şi o duc acolo unde erau multe fecioare care trăiau în feciorie, în curăţie şi în rugăciune, la templul slavei dumnezeieşti, despre care a fost vorbire în pericopa din Apostolul zilei, în ceata acestor fecioare de la templu care trăiau în rugăciune şi în post, şi care sunt preînchipuirea cetei fecioarelor din Biserică, a celor care în momentul apariţiei monahismului organizat aveau să devină călugăriţele, pentru a se consacra cu totul lui Dumnezeu. În mijlocul lor, la cinci ani, este adusă Fecioara Maria, cea care, deşi va rămâne fecioară, şi care avea să fie cinstită de Biserică cu numele de Pururea Fecioara Maria, va naşte Fiu, pe Fiul lui Dumnezeu. Cum ar fi putut o femeie obişnuită să Îl nască pe Fiul lui Dumnezeu? Nu putea lucrul acesta să se întâmple, Dumnezeu neapropiindu-Se de ceva necurat. Şi totuşi, şi ea este din Adam şi din Eva, şi ea a moştenit greşeala primilor oameni!? Abia când ea răspunde arhanghelului Gavriil, trimis de Dumnezeu, „fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38), în clipa aceea Dumnezeu începe marea lucrare de mântuire, prin Maica Domnului. În primul rând i se şterge orice păcat şi începe, prin lucrarea Duhului Sfânt, ca în pântecele ei să Îşi alcătuiască trup, prin tainica lucrare a Preasfintei Treimi, Cuvântul veşnic al Tatălui, cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, Care Se va naşte din Fecioara Maria, care, astfel, devine Născătoare de Dumnezeu, rămânând fecioară, pentru că Cel Care S-a născut dintr-ânsa nu a stricat peceţile fecioriei ei.”

„Pentru a fi gătită să se lucreze în ea marea taină a mântuirii, pe lângă pregătirea, generaţie după generaţie, de la Adam şi Eva şi până la Ioachim şi Ana, pe lângă darul primit de aceştia din urmă la bătrâneţe, prin naşterea, din cea stearpă, Ana, a Născătoarei de Dumnezeu, Maria, la vărsta de cinci ani ea a fost dusă în templu pentru a fi închinată lui Dumnezeu şi a petrece în rugăciune şi în post, până în clipa sfântă în care s-a învrednicit a vedea pe îngerul Domnului, pe cel trimis din ceruri, Gavriil sau Gabriel, care a venit la ea, în Nazaretul Galileei, atunci când toate erau pregătite, când se plinise vremea, şi a vestit-o că a fost aleasă, din toată umanitatea, să-L nască, să-I dăruiască fire omenească Celui Care este mai înainte de veci, Fiul Cel veşnic al Tatălui, Domnul nostru Iisus Hristos.”

„Înţelegem, prin urmare, că taina cea mare care s-a lucrat în Maica Domnului, s-a lucrat nu doar la Buna Vestire. De la Buna Vestire ea rămâne pentru veşnicie Maica Domnului, iar din clipa Naşterii Domnului, după cele nouă luni în care L-a ţinut în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, devine Născătoare de Dumnezeu, pentru veşnicie. Dar taina lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu s-a săvârşit în Maica Domnului de când ea s-a născut, de când s-a zămislit în pântecele Sfintei Ana şi, clipă de clipă, Dumnezeu a pregătit-o. În cele nouă luni de la zămislire şi până la naşterea Maicii Domnului, Sfânta Ana s-a rugat în permanenţă, împreună cu Sfântul Ioachim, pentru darul preţios şi atât de fragil al copilului pe care l-au primit în dar la bătrâneţe, pentru a nu mai fi desconsiderată Dreapta Ana ca fiind stearpă. Apoi, după ce s-a născut, până la cinci ani, a crescut în rugăciunile şi dragostea părinţilor ei bătrâni, sfinţii şi drepţii ei părinţi, iar apoi a fost dăruită lui Dumnezeu, fiind dusă la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim, moment când ea se desparte, oficial am putea spune astăzi, de părintele ei, de casa părintelui său şi chiar de neamul ei israelit, pentru că Cel pe Care Îl va naşte, la plinirea vremii, este nu doar Mântuitorul familiei Sale, al casei lui Ioachim şi Anei, nu doar Mântuitorul neamului Său, al neamului israelit, al fiilor celor doisprezece patriarhi biblici, ci este Mântuitor pentru toţii fiii şi urmaşii lui Adam, pentru întreaga umanitate. Şi, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, că prin păcat a intrat moartea în om şi prin om a intrat stricăciunea în toată lumea, la fel şi mântuirea care vine prin Hristos se dăruieşte umanităţii întregi, şi prin umanitate lumii întregi, de aceea, Cel pe Care Născătoarea de Dumnezeu Îl naşte este Mântuitorul lumii, Salvatorul umanităţii, Cel Care vine să mântuiască pe tot cel ce crede în Dumnezeu şi în Cel pe Care El L-a trimis, în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Preasfinţia Sa a vorbit şi despre marele dar al rugăciunii, pe care îl primim de la Dumnezeu şi pe care avem datoria de a-l cultiva în viaţa noastră, pentru a ne curăţi de păcate şi a intra în legătură cu Creatorul nostru, având ca model pe Preacurata Fecioară Maria:

„Rugăciunea este darul de mare preţ pe care ni-l îmbie Maica Domnului şi trebuie, mai ales într-o zi ca aceasta de astăzi, în care noi sărbătorim, an de an, intrarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Templul lui Dumnezeu, pentru a-şi petrece viaţa în rugăciune, să înţelegem că Maica Domnului este şi rămâne pentru totdeauna, pentru veşnicie, nu doar pentru noi, creştinii, ci pentru lumea întreagă, model de rugăciune. Pe ea o vedem în stare perpetuă de rugăciune, aşa cum este reprezentată în icoanele Bisericii noastre. Ea este şi rămâne marea rugătoare pentru împlinirea misiunii Fiului ei, adică pentru mântuirea omului, deci este rugătoare pentru noi toţi, rugăciunea ei întinzându-se pe faţa întregului pământ şi, mai ales după Adormirea ei, Biserica o mărturiseşte nu doar ca Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, ci ca rugătoare permanentă pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră.”

„Ştiind că Maica Domnului se roagă pururea pentru noi, ea fiind Maica Fiului lui Dumnezeu, Care este Mirele Bisericii, prin urmare este şi Maica Bisericii, ea este maica duhovnicească a noastră a tuturor. De aceea o iubim noi atât de mult pe Maica Domnului şi de aceea atât de multe copile ce se nasc primesc, în Taina Sfântului Botez, numele Maria, numele Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. De aceea, noi nu putem să rămânem indiferenţi la atâta rugăciune şi să ne lăsăm molipsiţi de lumea necredincioasă din jurul nostru şi să uităm de rugăciune, să nu ne mai rugăm. Aceasta este cea mai mare ispită pentru noi, creştinii, şi aşa ne secularizăm noi înşine, dacă uităm să ne rugăm, dacă nu ne mai rugăm. Aşa intră duhul secularizării în noi, prin izgonirea rugăciunii. Dacă nu ne mai facem timp pentru rugăciune, pentru sufletul nostru, duhul necurat intră în inimile noastre, smulge rugăciunea şi gândul la Dumnezeu şi, smulgând legătura noastră cu lumea spirituală, smulgând legătura noastră de dragoste cu Dumnezeu şi cu sfinţii, încetul cu încetul organismul nostru slăbeşte şi sufleteşte şi trupeşte, sufletul nostru se sleieşte de puteri, nemaiprimind hrană duhovnicească de sus prin sfânta rugăciune, se moleşeşte şi, astfel, omul devine indiferent, devine nepăsător.”

„Iată pentru ce, iubiți credincioși, văzând-o pe Maica Domnului ca model de rugăciune, se cuvine să o cinstim nu doar venind la biserică, nu rugându-ne doar în duminici şi în sărbători două sau trei ore cât stăm la sfânta biserică, ci să ne amintim că datorie principală avem, ca şi creştini, să ne rugăm cât mai mult. Ne aflăm în Postul Crăciunului şi este foarte bine că ne abţinem de la alimente de origine animală, dar să nu uităm că, pe lângă post, avem mare nevoie de rugăciune, căci rugăciunea ne ajută să avem gânduri bune, rugăciunea ne ajută să mergem pe calea cea strâmtă şi cu chinuri ce duce către Împărăţia cerurilor. Să ne adăugăm şi noi tuturor popoarelor lumii şi să o fericim, să o binecuvântăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la fel cum ea ne binecuvintează prin sfintele ei rugăciuni. Să ne rugăm Maicii Domnului să nu ne părăsească, să se roage pentru noi întotdeauna şi, mai ales, în clipa înfricoşătoare, şi a morţii noastre, dar mai cu seamă a înfricoşătoarei judecăţi, în ziua cea de apoi.”

La finalul slujbei, părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului a adresat cuvântul de bun venit Chiriarhului, iar părintele paroh Cosmin Laviniu Lascu a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru prezenţa în mijlocul credincioşilor din Palota şi pentru aleasa purtare de grijă.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh, autorităţile locale în frunte cu primarul comunei Sântandrei şi pe credincioşii parohiei Palota pentru dragostea şi râvna sfântă de care dau dovadă față de Biserica dreptmăritoare, dar şi pentru lucrările de construcţie a noii biserici ce înaintează, de la un an la altul, în ciuda greutăţilor şi încercărilor din vremurile pe care le trăim, adresând un îndemn părintesc la continuarea şi intensificarea muncii la zidirea noului sfânt locaş, pentru a fi cât mai curând finalizat, spre slava lui Dumnezeu şi folosul duhovnicesc al dreptmăritorilor creştini din această enorie.

În localitatea Palota nu a existat niciodată biserică ortodoxă, aici fiinţând o puternică comunitate catolică, de etnie germană şi maghiară, având o bazilică de proporţii monumentale. În ultimii ani, în acest sat s-au stabilit peste 50 de familii ortodoxe, care erau nevoite să frecventeze biserica ortodoxă din centrul de comună, Sântandrei. Astfel că, la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Sofronie, în 16 martie 2010 s-a înfiinţat o parohie ortodoxă în Palota, iar tânărul părinte Cosmin Laviniu Lascu a fost încredinţat să construiască o biserică nouă, în stil bizantin, după modelul Catedralei mitropolitane greceşti din Atlanta, Georgia. Piatra de temelie a noii biserici a fost aşezată la 3 noiembrie 2011 de către Preasfinţitul Părinte Sofronie. Prin jertfa credincioşilor şi cu sprijinul autorităţilor locale, în anul 2013 s-a reuşit executarea săpăturilor şi turnarea fundaţiei sfântului locaş, până la cota zero, iar în acest an, 2014, a început construcţia propriu-zisă, zidurile fiind înălţate până la cota plus 4 metri.