Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Liturghie arhierească în Filia Valea Mare de Codru, Parohia Miheleu

Liturghie arhierească în Filia Valea Mare de Codru, Parohia Miheleu

În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, 7 septembrie 2014, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un frumos sobor de preoți și diaconi, în biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din filia Valea Mare de Codru, Parohia Miheleu.

Satul Valea Mare de Codru este o aşezare veche românească, despre care sunt consemnate date istorice încă din anul 1543. Ca aşezare geografică, localitate este situată la sud de municipiul Oradea, la o distanţă de 35 km.

Actuala biserică parohială a fost construită în anul 1937, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind zidită din cărămidă pe locul unei biserici vechi de lemn. De-a lungul anilor, bisericii i s-au făcut numeroase îmbunătăţiri şi înfrumuseţări, fiecare din preoţii slujitori care au păstorit aici punându-şi amprenta asupra sa şi asupra vieţii bisericeşti îndeosebi.

Din anul 2012 până în prezent parohia Miheleu este păstorită de tânărul preot Emanuel Florin Ianc, cu frumoase realizări în plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului parohial. În ciuda faptului că parohia este formată dintr-o comunitate mică, în tot acest timp s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare şi înnoire, atât la locaşurile de cult din parohie și filie, cât şi la casa parohială.

Preasfinţia Sa a fost întâmpinat cu mare bucurie, în sunetul clopotelor, de copii care i-au oferit alese buchete de flori, de frumosul sobor de preoţi şi diaconi precum şi de numeroşi credincioşi.

În cadrul Sfintei Liturghii, imediat după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, ce va rămâne peste ani în sufletul şi în inima celor prezenţi:

„Duminica de astăzi este cea dintâi Duminică din noul an bisericesc, început la 1 septembrie, și, totodată, este și Duminica dinaintea marii sărbători a Înălțării Sfintei Cruci, o Duminică închinată Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar dacă este închinată Crucii, este închinată, bineînțeles, Celui Care S-a jertfit pe Cruce, Celui Care a murit pe acest Altar de jertfă, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al Tatălui, Care, la plinirea vremii, S-a născut din Fecioara Maria, făcându-Se Om, fiind trimis de Dumnezeu-Tatăl pe pământ, ca să se mântuiască prin El lumea.”

„Aşa de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi, oamenii, cei care căzusem în păcat prin strămoşul nostru Adam, încât L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca prin iubirea Sa, a Tatălui faţă de noi, şi prin Tatăl a Fiului faţă de noi, şi noi, în Duhul Sfânt, să ne însuşim această iubire, acest mare dar al lui Dumnezeu, jertfa de pe Cruce a Fiului Său, iar prin aceasta să ne mântuim.”

„Jertfa pe Cruce este punctul central al mântuirii noastre. Dacă Mântuitorul Iisus Hristos nu ar fi murit pe Cruce, atunci nici noi nu ne-am fi putut mântui, deoarece Învierea Sa din morţi, început al învierii noastre a tuturor în Ziua cea mare a Domnului, la sfârşitul lumii acesteia, a venit ca urmare a morţii Sale pe Cruce. Fără Cruce nu există mântuire. Fără Cruce nu putem ajunge la înviere. Și așa cum Domnul nostru Iisus Hristos a murit răstignit pe Cruce, întinzându-Şi brațele pe lemn și cuprinzând în brațele Sale întinse, într-o îmbrățișare de dragoste întreaga umanitate, tot așa suntem și noi chemați să înțelegem că nu putem ajunge, la fel ca și Domnul Hristos, la înviere, dacă nu trecem, așa cum a trecut și El, prin Cruce. Deci drumul spre înviere trece prin Cruce. Cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți, mai ales noi, creștinii, dar și lumea întreagă, să înțelegem că la înviere nu se poate ajunge fără Cruce. Nu poți să ajungi să guști darurile învierii, adică nemurirea, petrecerea în veșnicie împreună cu Dumnezeu, dacă nu mergi pe calea pe care a deschis-o Dumnezeu, calea jertfei, a sacrificiului.”

„Ca să ajungi să te poți bucura de viața cea veșnică trebuie să omori în tine tot ceea ce este întunecat, tot ceea ce înseamnă păcat, stricăciune și moarte. Aceste stricăciuni nu pot să dispară fără efort, fără jertfă, fără sacrificiu din partea noastră, ajutaţi fiind de harul lui Dumnezeu.”

„Ajungem, deci, la înviere, dacă în viața noastră ne luăm și noi crucea și răstignim în noi tot ceea ce este păcătos, murdar, întinat, tot ceea ce în viața noastră înseamnă egoism, tot ceea ce înseamnă răutate, care duce la stricăciune și, în cele din urmă, la moarte. Nu se poate să ajungem la înviere dacă nu trecem prin chinurile răstignirii. Așa cum pentru a se naște om în lume este nevoie ca cea care îl aduce pe lume, mama, să treacă prin chinurile facerii, tot așa trebuie să trecem și noi prin chinurile răstignirii, pentru ca sufletul nostru să se nască la lumea cea veșnică, în lumina Învierii lui Hristos. Deci pentru a ajunge acolo trebuie să trecem prin durerile facerii. De aceea intrarea în Împărăția cerurilor este asemuită cu o naștere din nou”.

„Pericopa evanghelică ce am ascultat-o este un fragment din discuţia pe care Mântuitorul Iisus Hristos a avut-o cu Nicodim, un înţelept din poporul lui Israel, un învăţător al Legii, un fariseu care respecta cu stricteţe preceptele Legii şi care dorea să se mântuiască, şi care L-a întrebat pe Domnul Iisus Hristos ce trebuie să facă pentru a se mântui. Iar Mântuitorul Hristos i-a spus că de nu se va naşte din nou, din apă şi din duh, adică prin Taina Sfântului Botez, nu va putea să ajungă în Împărăţia cerurilor, asemănând, aşadar, intrarea noastră, a oamenilor, în viaţa cea veşnică, cu o naştere a unui om în lume.”

În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotonit pe tânărul teolog Mircea Nicolae Ianc întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, şi a hirotesit pe Părintele paroh Emanuel Florin Ianc întru sachelar, pentru întreaga lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată în parohie.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, în numele credincioşilor Parohiei Miheleu, dar şi al preoţilor din cadrul Protopopiatului Tinca, a adresat un cuvânt de bun venit ierarhului. Apoi, a prezentat un scurt istoric al comunității ortodoxe din Valea Mare, în care a subliniat statornicia în credinţă a preoţilor şi a credincioşilor acestei parohii în vremurile de prigoană a Bisericii dreptmăritoare din Transilvania.

Preotul paroh Emanuel Florin Ianc a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul şi toate darurile pe care cu îmbelşugare le-a revărsat peste această comunitate de buni creştini. Apoi i-a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru osteneală şi prezenţă, pentru distincţia acordată, subliniind faptul că ea este simbol al vredniciei toturor credincioşilor pe care îi păstoreşte, dar şi pentru dragostea şi disponibilitatea ce le-a manifestat faţă de puţinii dar bunii şi râvnitorii credincioşi ai filiei Valea Mare de Codru.

În final, Preasfinţitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe părintele paroh şi a încurajat pe mai departe mica comunitate de creştini ortodocşi. De asemenea, fiind la început de nou an bisericesc, a transmis credincioșilor prezenți urări de ani mulţi şi binecuvântaţi, iar tuturor elevilor și studenților mult succes la început de an școlar.