În Duminica a cincea după Paști, a Samarinencei, 18 mai 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei” din parohia Ciumeghiu, Protopopiatul Tinca, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Localitatea Ciumeghiu este situată în partea de sud a județului Bihor, în apropierea frontierei de stat, pe drumul național care leagă două dintre orașele importante din vestul țării, respectiv Aradul şi Oradea. Din relatările istorice satul Ciumeghiu, numit și Ilia, este atestat documentar din anul 1380. Locuitorii români ortodocși veniți din părțile Beiușului, ca iobagi pe moșia boierului, își construiesc o biserică de lemn abia la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1817 se zidește o biserică mai mare, din cărămidă, care în anul 1938, după 121 de ani, fiind prea mică, se demolează, pe locul ei zidindu-se actuala biserică. Piatra de temelie a fost sfințită în ziua de 19 noiembrie 1938. Din această zi au început lucrările de construcție, până în anul 1956, cu întrerupere pe perioada războiului 1940 – 1945.

Chiriarhul Oradiei a fost așteptat și primit cu multă bucurie și căldură duhovnicească de un frumos sobor de preoți și diaconi și de credincioșii din Ciumeghiu. În predica rostită după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Ioan, Ierarhul a subliniat principalele semnificații și învățături ce se desprind din aceasta. De asemenea, Preasfinţia Sa a arătat că perioada de timp din cursul anului bisericesc cuprinsă între Învierea Domnului şi Rusalii nu este doar o perioadă în care ne exprimăm bucuria pentru biruinţa Domnului Iisus Hristos asupra păcatului şi a morţii, ci este, totodată, şi o perioadă în care Biserica, prin pericopele evanghelice rânduite a se citi în acest interval, şi mai ales prin Evanghelia din Duminica Samarinencei, ne pregăteşte duhovniceşte pentru sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh:

„Duminica aceasta în care ne aflăm este așezată de Sfinții Părinți ai Bisericii pentru a ne aduce aminte tuturor despre adâncurile învățăturii noastre de credință cu privire la mântuire. Mântuirea, despre care ne învăță Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne vine nouă prin iudei, cărora li s-a dat Legea, dar care nu rămâne doar pentru poporul israelitean, ca dar dumnezeiesc, ci se întinde la toate popoarele lumii, popoare preînchipuite de femeia din Samaria, de femeia samarineancă, ce s-a învrednicit a se întâlni cu Domnul Hristos la fântâna lui Iacob din Sihar. Prin această femeie samarinencă, ce a auzit cuvintele mântuitoare de la Mesia, Fiul lui Dumnezeu înomenit, vedem toate neamurile chemate la mântuire de Dumnezeu, prin jertfa de pe Cruce a Fiului Său.”

„Găsim în această pericopă evanghelică tot ceea ce trebuie să știm cu privire la mântuire. Dumnezeu a trimis în lumea aceasta semănători, dar alții vin să secere. Cei care vin să secere ce au semănat alții, vor ajunge să propovăduiască cu puterea Celui Care a venit nu să facă voia Sa, ci voia Tatălui. A venit în lume să moară pe Cruce, pentru mântuirea noastră, trimiţând pe Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, pentru ca, prin naşterea din nou, din Duhul Sfânt, oamenii să ajungă la mântuire.”

„A ales Mântuitorul Iisus Hristos să se întâlnească și să vorbească cu femeia însetată, care a venit după apă, tocmai la fântâna săpată de Patriarhul biblic Iacob. A ales, prin cuvinte simple și prin fapte obișnuite, să-i vorbească ei, și prin ea nouă, tuturor, despre adevărurile veșnice ale lui Dumnezeu. Ea a venit să ia apă pentru trupul ei. El, Domnul, îi vorbește despre o altă apă, nu pentru trup, ci pentru suflet, despre o apă vie. Nu apa pe care dacă omul o bea însetează, ci o altfel de apă, duhovnicească, apa Duhului Sfânt.”

Ierarhul a mai arătat că „atunci când primește haina Duhului Sfânt, cel care se botează primește apa cea vie de care nu mai însetează niciodată, odată ce a băut-o. Adică, botezându-se împreună cu Hristos, murind împreună cu Hristos și înviind împreună cu Hristos, prin Taina Sfântului Botez, creștinul devine purtător de Duh Sfânt, în el sălășluindu-se izvorul vieții celei veșnice, tocmai spre viața cea veșnică, izvorul cunoașterii, apa cea vie și duhovnicească, pe care omul, primind-o, nu mai însetează niciodată, pentru că are toate bunătățile lui Dumnezeu.”

„Mântuitorul Iisus Hristos se folosește, deci, de lucruri simple și de nevoile obișnuite ale omului pentru a învăța omenirea că El a venit în lume ca să împlinească voia Tatălui, nu să mănânce o mâncare obișnuită, pentru viața aceasta trecătoare, ci a mânca înseamnă a accepta voia Tatălui, iar voia Tatălui a fost ca Fiul Cel Unul Născut, înomenit, să moară cu trupul pe Cruce pentru ca, apoi, să învieze și, prin înviere, trupul cel muritor al oamenilor, pe care El Şi l-a asumat, cu care a trecut prin moarte și mormânt, să nu mai aibă nevoie nici de mâncare, nici de băutură.”

„Dacă noi avem nevoie de mâncare şi de apă, în viaţa noastră trecătoare, pentru trupurile noastre muritoare, să ne gândim că avem un suflet nemuritor care are, însă, nevoie de merinde. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că mâncarea pentru suflet înseamnă să tăiem voia noastră şi să lăsăm să se împlinească în viaţa noastră voia lui Dumnezeu, după exemplul pe care El Însuşi ni l-a dat.”

La finalul cuvântului de învățătură, Ierarhul Oradiei a făcut publice rezultatele colectei pentru ajutorarea fraților creștinii din Siria, desfăşurată şi în Episcopia Oradiei în cele trei duminici de după Paşti, subliniind faptul că suma adunată a fost deja virată în contul Patriarhiei Române, adresând mulţumiri tuturor celor care au răspuns apelului Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfinţitului Părinte Sofronie, din partea clerului Protopopiatului Tinca și a credincioșilor din Parohia Ciumeghiu, făcând o prezentare pe scurt a parohiei şi a locașului de cult.

Părintele paroh Ioan Baidoc a rostit un cuvânt în care a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru această sfântă zi de bucurie și binecuvântare, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru Sfânta Liturghie arhierească, pentru prezenţă şi pentru frumosul cuvânt de învățătură, dar și dreptmăritorilor creștini din Ciumeghiu pentru ascultare, implicare şi prezență.

În după-amiaza zilei de 18 mai 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie s-a aflat în Parohia Gepiu, Protopopiatul Tinca, unde a participat la festivitățile cultural-omagiale prilejuite de inaugurarea şi sfințirea Monumentului Eroilor din localitate, o troiţă din marmură realizată prin strădania și suportul material al Părintelui Gheorghe Nemeş de la Parohia Oradea-Vii, fiu al satului Gepiu.

La sosirea în Parohia Gepiu, Preasfințitul Părinte Sofronie a fost întâmpinat cu multă bucurie de către un impresionant sobor de preoți bihoreni, de copii îmbrăcați în straie populare și mulțime mare de credincioși, la biserica parohială cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. A urmat, apoi, procesiunea la Monumentul Eroilor alături de oficialitățile locale și centrale participante la acest eveniment. După intonarea imnului național al României şi dezvelirea monumentului, Chiriarhul Oradiei a săvârșit slujba de sfințire a noii troițe și parastasul pentru eroii satului Gepiu, căzuţi în cele două războaie mondiale.

Răspunsurile au fost date de membrii ai Coralei „Psalmodia Varadiensis” din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijată de Părintele Conf. Univ. Dr. Mihai Brie.

În cuvântul rostit cu această ocazie, Chiriarhul Oradiei a reliefat importanţa unui astfel de eveniment, cu adânci reverberaţii bisericeşti şi naţionale, atât pentru dreptmăritorii creştini din Gepiu, cât şi pentru întreaga suflare ortodoxă din Bihor:

„Prezența noastră, a tuturor, astăzi, aici, la marginile dinspre apus ale neamului, la brazda de nord-vest a gliei românești, este cu adâncă semnificație simbolică. Suntem cu toții împreună pentru a-i comemora pe eroii neamului nostru românesc, jertfiți în cele două războaie mondiale ale veacului trecut, jertfă care a dus la întregirea și, apoi, la reîntregirea neamului, dar şi pe toţi ostaşii, eroii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe toate câmpurile de luptă, în închisori, în lagăre, în exiluri şi în deportări, pentru apărarea patriei noastre române şi a credinţei noastre strămoşeşti ortodoxe, pentru dreptate şi libertate naţională.”

„Prin gestul nostru, profund simbolic și adânc patriotic, noi comemorăm, de fapt, pe cei care au stat de veghe la fruntariile neamului nostru românesc, pe cei care și-au dat viața, nu doar în războaiele pentru întregirea neamului, ci îndeosebi pe cei care, în pământul strămoșesc al Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului, s-au luptat pentru apărarea, păstrarea și transmiterea mai departe a identității noastre culturale, românești și ortodoxe deopotrivă”.

„Noi astăzi suntem aici să îl cinstim pe adevăratul voivod al Transilvaniei: țăranul român. Țăranul român în vremuri de restriște a știut să devină ostaș. Țăranul român, acest voievod neîncoronat al Transilvaniei, atunci când timpurile au cerut-o, a devenit erou național. Pe eroul național, țăranul român, devenit ostaș în război, care și-a vărsat sângele pentru întregirea și, apoi, pentru reîntregirea neamului românesc, care se bucură dincolo, în Împărăţia cerurilor, noi astăzi îl comemorăm. Un gest de pioșenie și de evlavie mai cuprinzătoare nu este cu putință.”

„Totodată, prezența noastră, astăzi, aici, în apropierea frontierei de stat a României, arată că ceea ce au făgăduit și au hotărât înaintașii noștri la Alba Iulia, în 1918, este un dat pe vecie. Să ne amintim că ei atunci au hotărât unirea românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, și a pământurilor locuite de ei, cu Regatul României de atunci, unire pe vecie. Nu în ultimul rând, prezența noastră, astăzi, aici, face din granița deja spiritualizată în cadrul Uniunii Europene, o frontieră vie, națională, bisericească și culturală, amintind tuturor de datoria ce o avem de împlinit, aceea de a cinsti memoria eroilor neamului nostru, de a apăra ceea ce ei au câştigat cu preţul suprem, cu sângele lor vărsat pentru patrie şi neam, şi de a le duce mai departe idealurile.”

În cadrul manifestărilor, au luat cuvântul Domnul Claudiu Pop, Prefectul județului Bihor, Domnul Ioan Purge, Primarul comunei Gepiu, Domnul col. (r). Dr. Constantin Moșincat şi Domnul Prof. Univ. Dr. Cornel Durgheu. Primarul comunei Gepiu a acordat titlul de Cetățean de onoare pentru trei personalități, fii ai satului, respectiv Părintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Părintele Gheorghe Nemeș şi scriitorul Ioan Miclău.

Cu acest prilej, a fost lansată Monografia localității Gepiu, autor fiind Părintele Gheorghe Nemeş, carte prezentată oficial de către Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului.

A urmat, apoi, un frumos program cultural-artistic, urmat de cuvântul de mulțumire și recunoștință adresat de către Părintele Gheorghe Nemeș, organizatorul acestui eveniment, Preasfințitului Părinte Sofronie și tuturor celor care s-au implicat în reuşita manifestării. Oficialităţile participante au depus coroane, jerbe şi flori la monumentul eroilor, iar festivitatea s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare şi a fanfarei militare.

Programul manifestărilor a continuat prin inaugurarea casei muzeu a familiei Părintelui Gheorghe Nemeş din Gepiu, casa părintească care a fost transformată într-un frumos muzeu etnografic, ce a fost vizitată de către toţi doritorii, urmată de o agapă frăţească, oferită de către organizatori tuturor invitaţilor, în cadrul căreia au fost oferite diplome de excelenţă, de onoare şi de participare.