În Duminica a treizeci și treia după Rusalii, a Vameşului şi a Fariseului, 9 februarie 2014, comunitatea dreptmăritoare din cartierul orădean Podgoria s-a bucurat de vizita pastorală a Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, în sobor de preoți și diaconi.

Cartierul Podgoria este situat pe albia râului Crişul Repede, la marginea orientală a metropolei de pe malurile Crişului Repede. De viaţa duhovnicească a credincioşilor ortodocși de aici s-a ocupat, până în anul 2004, Părintele Nicolae Robotin de la Parohia Oşorhei. Cele 100 de familii care alcătuiesc comunitatea ortodoxă din acest nou cartier al oraşului Oradea şi-au manifestat dorinţa de a avea propriul lăcaş de cult, așa încât, în data de 19 august 2003 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

În demisolul bisericii s-a amenajat un paraclis, unde s-a început săvârşirea sfintelor slujbe. În anul 2004, Părintele Vasile Ovidiu Ungur a fost numit pe seama acestei biserici, care era la acea vreme filie a parohiei Oşorhei, începându-se demersurile administrative necesare pentru înfiinţarea noii parohii. Părintele Vasile Ovidiu Ungur a continuat lucrările de construcţiei a noului lăcaş de cult, astfel că în prezent biserica este ridicată, acoperită cu tablă zincată, tencuită în exterior în terasit şi praf de marmură. În data de 26 noiembrie 2006 s-a oficiat prima liturghie în biserica propriu-zisă.

În jurul bisericii s-a amenajat o parcare şi un părculeţ cu flori împrejmuit cu un gard din fier forjat. În interiorul sfântului locaş a fost montat un iconostas din lemn de stejar sculptat și mobilier bisericesc, a fost instalat un sistem de încălzire centrală, o sonorizare modernă și clopote, biserica fiind înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, în prezent lucrările au ajuns la pictarea interiorului bisericii, în stil neobizantin, pictură finalizată în proporție de 90%.

Ierarhul Oradiei a fost aşteptat cu multă bucurie duhovnicească de bunii credincioşi ai parohiei. În cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţia Sa a tâlcuit înţelesurile duhovnicești bogate ce se desprind din textul acesteia, ce prezintă pilda Vameșului și a Fariseului:

„Duminica Vameșului și a Fariseului, a treizeci și treia după Rusalii, ce ne amintește de cei treizeci și trei de ani câți a trăit Domnul Iisus Hristos pe pământ, marchează începutul perioadei Triodului din anul bisericesc, o călătorie duhovnicească, mistică, cale de zece săptămâni, ce ne pregătește pentru întâlnirea cu Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o călătorie de taină pe care fiecare dintre noi o parcurge, înainte de toate, în însăși inima sa, o călătorie a omului lăuntric spre Învierea Domnului și, implicit, o pregustare a propriei învieri, ce se va petrece în Ziua Domnului.”

„În această Duminică specială, în care auzim pilda Vameșului și a Fariseului, ce este o adevărată poveste a vieții noastre, pentru că ea ne vorbește, răspicat, despre moarte și viață, începem urcușul duhovnicesc, călătoria spre locul inimii noastre, până la marea sărbătoare a Învierii Domnului. Dintre cele două tipologii umane prezentate în pildă, vameșul și fariseul, care au călătorit spre templu, urcând la templu să se roage, unul era mulțumit de el însuși, autosuficient, fariseul, iar celălalt se afla în stare de pocăință, vameșul.”

„Fariseul autosuficient a încetat, de fapt, să se mai roage și, prin aceasta, a murit sufletește. Cum să mai urce în templul slavei lui Dumnezeu când lui îi ajungea tot ceea ce avea și era satisfăcut cu propria lui stare, neînțelegând că, de fapt, a venit să se întâlnească cu focul cel nestins al Rugului Aprins, cu focul cel duhovnicesc al Duhului Sfânt, Care mistuie toate păcatele și îl purifică pe om, ajutându-l să ajungă, prin măsura smereniei și a pocăinței, la întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu? Vameșul, însă, a urcat la templu smerindu-se pe sine, bătându-și pieptul, locul în care se află inima, și se ruga în adâncul inimii sale, prin cuvinte pline de umilință, de smerenie, de pocăință: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”

„Cel care s-a urcat la templu cu gânduri de mărire s-a dus să se laude pe sine și nu să aducă laudă lui Dumnezeu, de aceea a murit duhovnicește, pe când cel care s-a suit la templu cu duh de smerenie a coborât în adâncurile inimii sale și acolo, în duh de pocăință, s-a întâlnit cu Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, Care i-a luminat calea, pelerinajul spre inima sa, adică spre omul cel duhovnicesc. Orice întâlnire cu Dumnezeu înseamnă viață, pe când orice măsură a autosuficienței umane înseamnă moarte.”

„Domnul Iisus Hristos ne pune înainte pilda Vameșului și a Fariseului, folosindu-se de ea și, metaforic vorbind, sub forma unui poem frumos, ne pregătește pentru ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Dumnezeu ne-a creat nu pentru a ne fi suficienți nouă înșine, ci ca să stea în veșnicie, pururea, în dialog de iubire cu noi, iar noi oamenii, căzuți și păcătoși, nu putem sta în dialog de iubire cu Dumnezeu dacă nu avem acest duh de pocăință, de umilință și smerenie, în adâncul inimii noastre, locul cel duhovnicesc și privilegiat al rugăciunii, unde sunt arși spinii tuturor păcatelor, locul în care omul cel lăuntric se întâlnește, prin rugăciune, cu Creatorul și Mântuitorul său.”

Preoţii, diaconii şi credincioşii prezenţi la slujbă au fost martorii hirotoniei în treapta diaconiei a tânărului teolog Florin Alin Mesaroș, ca diacon misionar pentru Protopopiatul Beiuș, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din parohia Ceica.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele paroh Vasile Ovidiu Ungur, inspector eparhial, a mulţumit tuturor celor care l-au ajutat şi au contribuit la înălţarea și înfrumusețarea sfintei biserici, de la venirea sa în această parohie. A mulţumit Bunului Dumnezeu şi Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru aleasa purtare de grijă, dar și pentru prezenţa în mijlocul bunilor credincioși, la Sfânta Liturghie arhierească.

În cuvântul festiv rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe părintele paroh şi pe dreptmăritorii creștini din această enorie pentru biserica pe care au construit-o și pe care o împodobesc cu sufletele lor, dar și pentru frumoasa haină de pictură ce îmbracă interiorul sfântului locaș, punându-le la inimă să continue lucrările, cu aceeaşi dragoste şi jertfelnicie, până la finalizarea acestora. De asemenea, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși ca în această perioadă binecuvântată ce urmează, a Postului Mare, pe lângă post și rugăciune, să facă și fapte de milostenie, să nu îi uite nici pe cei săraci și singuri, în lipsuri şi suferinţe, care au nevoie de ajutor.