În Duminica a treizeci și patra după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor, 28 februarie 2016, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, la împlinirea, calendaristic, a 9 ani de la întronizarea Preasfinției Sale în tronul de Episcop al Oradiei, 25 februarie 2007.

Răspunsurile liturgice au fost date de către Corul Sfinții Melozi al tinerilor de la Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea.

În prezența a numeroși credincioși orădeni și a clerului noii Catedrale Episcopale din Oradea, în cadrul Sfintei Liturghii, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a reliefat principalele învăţături duhovniceşti ce se desprind din Pilda Întoarcerii Fiului risipitor, spusă de Mântuitorul Iisus Hristos:

„Parabola Întoarcerii Fiului risipitor, pe care am auzit-o acum, în Duminica aceasta, a doua a Triodului, ce deschide săptămâna lăsatului sec de carne, are un cuvânt cheie, întoarcerea, de la verbul «a se întoarce», cuvânt cheie ce ne ajută să înțelegem semnificațiile duhovnicești profunde și foarte bogate ale Pildei Întoarcerii Fiului risipitor, pe bună dreptate numit risipitor, pentru că și-a risipit averea sa, darurile moștenite de la părintele său. I se mai spune și fiul rătăcitor, pentru că rătăcise, iar acum se întoarce la casa tatălui său. Importantă este, prin urmare, întoarcerea, aceasta fiind semnificația duhovnicească principală a Pildei Întoarcerii Fiului risipitor.”

„Pilda aceasta se adresează, în special, tinerilor și este un avertisment cu privire la modul în care îți trăiești viața pe pământ, dar în același timp, pe lângă avertisment, se ascunde o speranță puternică: oricât de rătăcit ai ajunge, oricât de tare ai risipi darurile, dacă te întorci, Dumnezeu Cel Bun te primește. Dar pilda ni se adresează nouă tuturor, fiecărui suflet în parte, pentru că toți suntem fii risipitori, toți pe parcursul vieții noastre ne risipim darurile, le împrăștiem, prin păcate și greșeli, prin tot ceea ce ne înstrăinează pe noi de Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, Care ne-a împodobit cu atât de multe daruri, pe fiecare dintre noi, la venirea noastră în lume și, apoi, ne-a copleșit cu daruri mai bogate revărsate în Taina Sfântului Botez. Talanții pe care îi primim de la Dumnezeu, de multe ori, îi cheltuim fără prea multă socoteală, fără chibzuință îi risipim și ajungem sărăciți și epuizați, bătrâni înainte de vreme, împuținați și goi de fapte bune înaintea morții.”

„Această pildă ne privește pe noi, creștinii ortodocși, în primul rând, pentru că noi suntem și rămânem un model de trăire în lumea aceasta, pe bună dreptate socotită ca un uriaș fiu risipitor. Lumea de astăzi își cheltuiește fără noimă, fără socoteală, fără rațiune resursele, astfel încât pământul secătuiește, pădurile sunt distruse, apele seacă ori se revarsă, pământul însuși se cutremură, se topesc ghețarii, clima se dă peste cap, și vedem lumea întreagă epuizându-și resursele datorită nesăbuinței risipirii lor de către uriașul fiu risipitor, care este omul contemporan. Așadar, Pilda Întoarcerii Fiului risipitor ne privește pe toți, pe creștinii ortodocși în primul rând, pe toți creștinii, dar și pe toți oamenii, mai ales pe copii și tineri, căci ispitele în sensul risipirii și rătăcirii sunt din ce în ce mai numeroase, iar tentațiile lumii de astăzi, a societății de consum, sunt foarte puternice și vin cu oferte irezistibile, mai ales din partea noilor tehnologii.”

„Și, totuși, deși pilda aceasta este un avertisment pentru noi toți, ea este plină de speranță, pentru că speranță este când vedem că tatăl fiului risipitor nu s-a supărat pe el, ci, dimpotrivă, atunci când fiul său, cel care își risipise averea, își consumase darurile și sărăcise, s-a întors, l-a primit cu bucurie mare. Înțelegem de aici, și aceasta este cea de-a doua semnificație duhovnicească a acestei pilde, că Dumnezeu ne primește, cu condiția să ne întoarcem. Nu fiul risipitor care și-a risipit averea este sărbătorit, ci fiul care s-a întors, cel care a părăsit țara cea străină a păcatului și s-a întors la casa tatălui său, s-a întors la Dumnezeu, a venit înapoi la Tatăl său Cel ceresc.”

„Atunci când tatăl fiului risipitor spune cuvintele «fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat», ne arată că din moartea păcatului învierea se petrece prin întoarcerea către Dumnezeu. Dar ce înseamnă întoarcerea către Dumnezeu? Înseamnă a te întoarce, din drumul în care ai rătăcit, pe calea cea dreaptă. Iar calea este Iisus Hristos Mântuitorul, Fiul Tatălui. Prin El ne întoarcem de la păcat și de la moartea adusă de păcat și înviem, întorcându-ne la casa Părintelui ceresc, Care ne primește și ne împodobește cu haina demnității celei dintâi, haina duhovnicească cea luminoasă și sfântă primită în Taina Sfântului Botez. Inelul este semnul de nuntă dintre Dumnezeu și poporul Său, noul Israel, adică Biserica lui Iisus Hristos Mântuitorul, iar vițelul cel gras junghiat este Însuși Mielul lui Dumnezeu Care ridică asupra Sa păcatele lumii și le răstignește pe Cruce, iar în Taina Sfintei Euharistii a Sfintei Liturghii ni Se oferă nouă la ospățul cel duhovnicesc sub forma Sfintei Împărtășanii cu Trupul și Sângele Domnului.”

„Întoarcerea la Dumnezeu înseamnă, așadar, înțelegerea păcatului săvârșit, mărturisirea lui și părăsirea lui și, apoi, participarea la ospățul cel duhovnicesc. Astfel, a treia semnificație duhovnicească adâncă a Pildei Întoarcerii Fiului risipitor este restaurarea demnității omului, prin Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, care se actualizează la fiecare Sfântă Liturghie la care participăm și ne cuminecăm.”

În cadrul slujbei, la Ectenia întreită, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire către Preasfânta Treime pentru toate darurile revărsate cu îmbelşugare peste Preasfinţitul Părinte Sofronie, la împlinirea a 9 ani de la întronizarea Preasfinției Sale în tronul episcopal al Oradiei, petrecută în ziua de 25 februarie 2007, Duminica Ortodoxiei, la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Biserica cu lună din Oradea.

În cuvântul festiv rostit la final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a chemat binecuvântarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh peste toți cei prezenți: „Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, pentru tot ceea ce ne dăruiește zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, și Îl rugăm să primească rugăciunile noastre, ale tuturor, să ne împlinească cererile cele spre mântuire și să vă dăruiască multă sănătate, bucurie, lungime de zile și întru toate bună sporire.”