În Duminica întâi după Rusalii, 30 iunie 2013, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în cadrul comunităţii dreptmăritorilor creştini din parohia Mizieş, protopopiatul Beiuş, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în altarul de vară din vecinătatea bisericii parohiale cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ctitorită de Mitropolitul Miron Romanul al Ardealului, fiu al satului.

În fiecare an, în jurul datei de 20 iunie, Parohia Mizieş este cuprinsă de febra pelerinilor veniţi cu miile, din toate colţurile României, pentru a comemora personalitatea poetului creştin Traian Dorz, care, vreme de peste patruzeci de ani, a fost conducătorul Asociaţiei „Oastea Domnului”, anul acesta împlinindu-se 24 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.

Preasfinţitul Părinte Sofronie s-a aflat pentru a patra oară la Mizieş, de la întronizarea sa în scaunul de Episcop al Oradiei, pentru comemorarea poetului, fiind aşteptat de fiecare dată cu mare căldură duhovnicească de mulţimea de pelerini veniţi din Episcopia Oradiei, dar şi din întreaga ţară.

În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, în care a ţinut să sublinieze importanţa prăznuirii în această Duminică a tuturor sfinţilor, atât a celor cunoscuţi cu numele, ce se află menţionaţi în calendar şi în sinaxar, cât şi a celor necunoscuţi, ştiuţi doar de Bunul Dumnezeu, din toate timpurile şi din toate locurile, între care sunt şi foarte mulţi strămoşi ai noştri.

Preasfinţia Sa a arătat că în Duminica întâi după praznicul Cincizecimii îi sărbătorim „pe toţi sfinţii, din toate timpurile şi din toate neamurile, care L-au iubit şi mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos, şi nu le-a fost ruşine de Crucea Lui şi de credinţa noastră creştină în lumea aceasta, pe cei care au murit pentru că au refuzat să se lepede de Domnul Hristos, murind doar pentru că erau creştini, al căror sânge s-a vărsat pe pământ, devenind sămânţa Bisericii.”

În încheierea predicii, Chiriarhul Oradiei i-a îndemnat pe credincioşi să nu se lase cuprinşi de răutăţile lumii acesteia ci să-şi manifeste în permanenţă recunoştinţa şi mulţumirea faţă de Dumnezeu: „Nu avem voie să deznădăjduim deoarece prin suferinţă ne întărim, iar ca să ajungem să vedem lumina Taborului trebuie să suim mai întâi Golgota.”

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie l-a hirotonit în treapta preoţiei pe diaconul Florin Marius Roşu, pe seama bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din parohia Ciuleşti, protopopiatul Marghita. Noul hirotonit a primit şi hirotesia întru duhovnic.

După săvârşirea Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa, împreună cu soborul slujitor, a oficiat, la mormântul fratelui Traian Dorz, slujba Parastasului, fiind pomeniţi Mitropolitul Miron Romanul al Ardealului şi fratele Traian Dorz, dimpreună cu toţi cei adormiţi din neamul lor. La finalul slujbei, părintele Ioan Balint, protopopul Beiuşului, în cuvântul rostit, şi-a exprimat bucuria pentru prezenţa la Mizieş a Preasfinţitului Părinte Sofronie al Oradiei cu ocazia comemorării „cântăreţului Golgotei”, mulţumindu-i pentru aleasa purtare de grijă.

Traian Dorz s-a născut la 25 decembrie 1914, în satul Râturi, comuna Mizieş (azi Livada Beiuşului, comuna Drăgăneşti). În 1931 aderă la „Oastea Domnului”, mişcare iniţiată şi condusă pe atunci de părintele Iosif Trifa, devenind prietenul şi colaboratorul apropiat al acestuia. Pentru câteva acţiuni, pe care astăzi le-am numi de „asistenţă socială”, precum şi pentru mărturisirea făţişă a credinţei în Mântuitorul Iisus Hristos, în public, în perioada când regimul comunist interzicea astfel de manifestări, fratele Traian Dorz a fost arestat pentru prima dată la 30 decembrie 1947, închis la Gherla până în aprilie 1948, când a fost eliberat. De acum va începe pentru neobositul luptător al Asociaţiei „Oastea Domnului” un lung şir de arestări, determinate în principal de dorinţa sa de a menţine vie activitatea acestei asociaţii, care în 1951 fusese scoasă în afara legii de către regimul comunist ateu, totalizând peste 17 ani de închisoare.

În 1982 a fost arestat pentru ultima oară, la Satu-Mare, sub acuzaţia de posesie şi distribuire de materiale religioase neautorizate. A trecut la cele veşnice la 20 iunie 1989.

Traian Dorz este autorul unei vaste opere ce cuprinde peste 2000 de poezii religioase, cântări, piese şi montaje religioase, precum şi a unui număr impresionant de cuvântări.

Urmaşii lui Traian Dorz, nepoata Maria cu soţul acesteia părintele Cornel Clop de la parohia Răbăgani, din Episcopia Oradiei, şi fiul lor Corneliu, au depus şi depun eforturi însemnate pentru perpetuarea neştirbită a operei şi memoriei poetului Traian Dorz. Ei au renovat locuinţa personală a bunicului lor, amenajând un mic muzeu în care sunt expuse câteva obiecte ce au aparţinut poetului, precum şi întreaga sa operă tipărită.