Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Mănăstirea Buna Vestire din Oradea și-a serbat hramul

Mănăstirea Buna Vestire din Oradea și-a serbat hramul

Dacă anul trecut pe vremea aceasta bisericile noastre au fost zăvorâte din pricina molimei care încă bântuie lumea întreagă, anul acesta, cu voia și cu ajutorul lui Dumnezeu, credincioșii și slujitorii Bisericii au putut să serbeze dimpreună minunatul praznic al Bunei Vestiri. La fel ca în urmă cu un an, și acum, 25 martie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală la Mănăstirea Buna Vestire din cartierul orădean Episcopia Bihor, zi de prăznuire a hramului, de aleasă sărbătoare pentru obștea monahiilor și surorilor care viețuiesc și se ostenesc aici, dar și pentru bunii credincioși care s-au atașat de frumoasa comunitate monahală care s-a coagulat prin grija stareței Pavelida Stavrofora. Așa cum este în tradiția ortodoxă și în rânduiala bisericească particulară a acestei sărbători, Preasfinția Sa a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, în sobor de preoți și diaconi.

La Sfânta Liturghie, mărețul praznic al Bunei Vestiri ne-a mijlocit emblematicul pasaj evanghelic de la Sfântul Apostol Luca (Luca 1, 24-38), care ne înfățișează dialogul salvator și mântuitor dintre Arhanghelul Gavriil și Fecioara Maria, cea care avea să devină, de bunăvoie, Născătoarea de Dumnezeu. După citirea pericopei lucane, Ierarhul Oradiei celei Mari a rostit un frumos cuvânt de învățătură în care a reliefat învățăturile esențiale pe care credincioșii trebuie să le interiorizeze pentru ca să înțeleagă mai bine istoria mântuirii umanității, rolul crucial pe care l-a avut Preasfânta Fecioară Maria în planul din veșnicie al lui Dumnezeu și de ce noutatea pe care Arhanghelul o aduce Sfintei Fecioare este singura vestire cu adevărat bună din istoria întregii umanități căzute.

În debutul predicii, Preasfinția Sa, după ce a lămurit valențele etimologice pe care cuvântul „înger” le comportă, adică de sol sau trimis, căci întâlnirea cuprinsă în această pericopă evanghelică este o anghelofanie, nu o simplă conversație, Ierarhul Oradiei a explicat raritatea și unicitatea acestor evenimente și valoarea lor extrem de importantă pentru umanitate. Atunci când Dumnezeu, Domnul Oștirilor cerești, găsește de cuviință ca să transmită un mesaj special omului, trimite în istoria mântuirii pe Îngerii Săi, pe care Domnul i-a făcut duhuri și pară de foc. Aceștia vin în lume luând chip omenesc pentru ca să nu se înspăimânte cel care se învrednicește să primească anghelofania. Arhanghelul Gavriil vine special către Fecioara din Nazaret, vine să-i aducă Vestea cea Bună, adică Buna Vestire, numită în greacă„Evangelismos Tis Theotokou”, adică Evanghelia.

Cuvintele din limba elină care conțin această particulă „ev” sau „eu” conferă valoarea pozitivă a binelui și a bunătății, „evanghelismos”, adică „veste bună”, sau „evloghia”, adică „binecuvântare”. Pentru a reliefa felul în care limbajul omului contemporan alterează și parazitează în mod eufemistic înțelesurile cuvintelor pentru a-și motiva și justifica derapajele grave care-l dezumanizează întru totul, Preasfinția Sa a oferit câteva exemple grăitoare în acest sens, spre edificarea obștii și a credincioșilor cu privire la provocările pe care lumea înstrăinată le înfățișează camuflat creștinului de azi. Pentru noi, cei din lumea modernă de astăzi, particula „eu” a ajuns să fie folosită în combinații care duc la rezultate de-a dreptul scandaloase. Să ne gândim la eugenie, teorie care trimite la o „bună naștere”, dar care făcea parte din ideologia nazistă de exterminare a celor descoperiți cu boli genetice, și, mai grav, la ceea ce se întâmplă în zilele noastre și vedem cum, rând pe rând, cad cetățile creștine de odinioară sub semnul morții. Eutanasia. O așa numită „moarte bună”, care de fapt este o sinucidere asistată. Așa de tare s-a degradat înțelesurile cuvintelor omenești. Culmea, tocmai pentru momentele de început și de sfârșit ale călătoriei pământești a omului. Aici vedem fără prea mult efort jocul omului de-a Dumnezeu, o primejdie care ne însoțește cu asupra de măsură în zilele noastre.

În continuare, Preasfinția Sa a pus în lumină felul în care accentul înțelesurilor duhovnicești se schimbă de la o învățătură esențială la alta, subtilități surprinse în minunatul dialog între Îngerul Domnului și cea care avea să devină „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Până la apariția Fecioarei Maria asistăm la o anghelofanie. Numai că anghelofania, la momentul în care se ivește Maria, mută accentul pe persoana celei care se va învrednici să devină Născătoare de Dumnezeu datorită acceptului dat de către ea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. De la îngerul care aduce Vestea cea Bună, accentul scripturii se mută spre Fecioara ce va deveni Maică, rămânând Fecioară, pentru că Cel ce S-a născut din ea i-a lăsat pecețile nestricate, pentru că acolo unde Dumnezeu voiește se biruiește rânduiala firii. Nazaretul Galileei primește, prin urmare, Buna Vestire, singura și adevărata Bună Vestire, Buna Vestire cea mare și mântuitoare.

Întotdeauna, Postul cel Mare al Pătimirilor Domnului are în cuprinsul lui sărbătoarea Bunei Vestiri și, totodată, prezența Maicii Domnului jalonează întreaga călătorie duhovnicească a Postului Mare prin rugăciunea impresionantă pe care a alcătuit-o Sfântul Cuvios Roman Melodul,  Imnul Acatist al Bunei Vestiri. Episcopul Oradiei a clarificat pentru bunii credincioși rațiunea pentru care este prezentă și se cântă într-atât de mult sărbătoarea Bunei Vestiri în Sfântul și Marele Post. Maica Domnului, prin rugăciunea stăruitoare a întregii cetăți a Constantinopolului a scăpat de împresurarea necredincioșilor și a fost izbăvită împreună cu toți locuitorii ei de asediul oștirii persane, vechi popor idolatru al Antichității. Maica Domnului intervine în chip miraculos salvând cetatea Constantinopolului și eliberându-i pe locuitorii ei credincioși și iubitori de Dumnezeu de sub asaltul șahului Persiei. Această minune se citește în întregime la Denia de vineri pentru ziua de sămbătă, din săptămâna a cincea a Sfântului și Marelui Post.

Aducerea aminte a salvării pe care o mijlocește Maica Domnului în favoarea poporului creștin al cetății Sfântului Constantin cel Mare inspiră popoarele ortodoxe să aducă rugăciune fierbinte înaintea Tronului lui Dumnezeu spre a ocroti cetatea și noroadele dreptcredincioase. În fiecare an, prăznuind Buna Vestire în Sfântul și Marele Post nu doar în 25 martie, ne manifestăm dorința către Dumnezeu ca să ne izbăvească din încercările, ispitele, căderile, teroarea și catastrofele istoriei. Cum ne rugăm noi la sfârșitul Canonului Sfântului Andrei Criteanul în ultima strofă? Cerem ajutorul Născătoarei de Dumnezeu să izbăvească cetatea ca să se poată mântui. Aceasta este amintirea izbăvirii cetății Constantinopolului de oștirile persane din Evul Mediu și, totodată, nădejdea exprimată în puterea și ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru noi, ce de astăzi, ca să ne izbăvească cetățile de cele rele, de vrăjmași și sufletele noastre de asediul permanent și asaltul neobosit al oștirilor diavolești care caută să ne cucerească cetatea sufletului pentru a ne robi în împărăția morții, unde stăpân este diavolul. Dumnezeu nu zăbovește, iar cei ce Îl cheamă cu credință în ajutor primesc salvarea prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În sfârșitul predicii, Chiriarhul Oradiei a amintit împlinirea din anul acesta, la 25 martie, a celor două sute de ani de la începerea Eteriei, a răscoalei grecilor din Imperiul Otoman care a dus la eliberarea Greciei și la independența ei, dar și a celor două sute de ani care au trecut de la revoluția lui Tudor Vladimirescu, cel care s-a răzvrătit împotriva conducerii străine, el fiind în strânse relații cu principele grec Alexandru Ipsilanti, eroul Eteriei, poporul nostru având o contribuție importantă la eliberarea fraților greci de sub jugul otoman.

Solemnitatea acestei frumoase slujiri arhierești a fost augmentată de săvârșirea Sfintei Taine a Preoției, în cadrul căreia Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit pe Diaconul Andrei Ioan Cionca întru preot, primind și hirotesia de duhovnic, spre a-i păstori pe credincioșii parohiei Sânlazăr, protopopiatul Marghita. De asemenea, teologul Călin Felician Mechereș Mîndru a fost prohirisit întru diacon pe seama bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din parohia Voivozi Șimian, același protopopiat.

Andi Constantin Bacter