În Duminica a şasea din Sfântul şi Marele Post al Paştilor, Duminica Floriilor, 28 aprilie 2013, când întreaga obşte a credincioşilor ortodocşi a serbat Intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi în Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, fiind prima sărbătorire a praznicului Floriilor în catedrala propriu-zisă, după ce, în anul 2012, la marele praznic al Învierii Domnului, s-a început slujirea liturgică în noua Catedrală Episcopală din Oradea.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către corul „Sfântul Niceta de Remesiana” al Catedralei Episcopale.

În cadrul slujbei, Preasfinţitul Părinte Sofronie a hirotesit întru iconom-stavrofor pe doi dintre slujitorii Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, respectiv pe Preacucernicii Părinţi Gabriel Ionel Molnar şi Mircea Gheorghe Burzo.

În predica rostită la această mare sărbătoare a Bisericii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Floriilor, subliniind că Intrarea Domnului în Ierusalim deschide drumul pătimirilor şi a morţii Mântuitorului Iisus Hristos, spre Învierea Sa, cea de a treia zi:

„Sărbătoarea de astăzi, a Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, este strâns legată, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică ce s-a citit, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, dar şi din cântările de la strană, de minunea Învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile, pe care Mântuitorul l-a înviat. Învierea lui Lazăr este, aşa cum se cântă în troparul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, ‹‹încredinţare a Învierii celei de obşte››, anticipând, prin aceasta, minunea propriei Sale Învieri.”

„Pentru a se împlini profeţiile proorocilor Vechiului Testament, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul universului, Cel Care S-a făcut Om pentru a noastră mântuire, intră în cetatea Ierusalimului în chip smerit, călare pe mânzul asinei, pentru că îmbrăcase chipul smereniei, până la sfârşit, cum vom vedea în Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului, când, Cel întâmpinat triumfător în Ierusalim, cu osanale şi cu ramuri de palmier, avea să fie prins, înlănţuit, judecat, osândit la moarte, fără a avea vreo vină, şi să moară răstignit pe cruce, chipul smereniei extreme.”

„Toate evenimentele mântuitoare ce s-au petrecut acum peste două mii de ani, se repetă, din punct de vedere liturgic, din punct de vedere al trăirii mistice, dar şi al ascezei, al nevoinţelor poporului ortodox, în Sfânta Biserică, în fiecare an. Şi facem lucrul acesta deoarece, noi toţi, creştinii, de la începuturi şi până la ultimul care se va naşte din femeie şi care va primi Taina Sfântului Botez, din toate timpurile şi din toate locurile, în ciuda păcatelor, a scăderilor şi neputinţelor noastre, botezaţi fiind în numele Sfintei Treimi, mistic vorbind, alcătuim Biserica, trupul tainic al Domnului. Cei mutaţi din lumea aceasta fac parte din Biserica triumfătoare, iar noi, cei vremelnic trăitori pe pământ, din Biserica luptătoare, însă fiecare generaţie, rând pe rând, fiecare segment din timp şi spaţiu al poporului lui Dumnezeu, s-a confruntat cu aceleaşi probleme, cu aceleaşi greutăţi şi dureri, cu aceleaşi ispite, ca şi noi, cei de astăzi, din Biserica luptătoare. Toţi am avut şi avem parte de lupta cu păcatul şi patimile, cu egoismul, cu ispitele de la diavolul, cu greutăţile şi lucrurile rele din această lume”, a arătat Chiriarhul Oradiei.

La slujba Utreniei din această zi, conform indicaţiilor tipiconale, îndată după rostirea Psalmului 50, s-a citit rugăciunea de sfinţire a ramurilor de salcie, ce au fost stropite cu apă sfinţită, acestea fiind împărţite, după Sfânta Liturghie, numărului mare de credincioşi care au participat cu bucurie şi cu dragoste la prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim, la noua Catedrală Episcopală din Oradea.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul Oradiei a felicitat pe credincioşii şi credincioasele care îşi sărbătoresc ziua onomastică: „Deoarece în părţile noastre, ale Bihorului, sunt mulţi dreptmăritori creştini şi creştine care astăzi îşi serbează ziua onomastică, dorim să urăm tuturor celor dintre dumneavoastră care poartă nume de flori ani mulţi şi buni, fericiţi şi binecuvântaţi, rugând pe Bunul şi Atotmilostivul Dumnezeu să ne ajute, pe toţi, să trecem, cu pace, această ultimă parte a Sfântului şi Marelui Post, Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ajunge să ne închinăm şi Sfintei şi Luminatei Sale Învieri.”