Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a Ortodoxiei, prăznuită anul acesta la 12 aprilie, a fost așteptată și întâmpinată la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea cu multă bucurie și speranță sfântă, noua Catedrală Episcopală din Eparhia Oradiei fiind înveşmântată în frumoasă haină de sărbătoare, cu prilejul hramului somptuosului lăcaş de închinare.

A fost un moment de aleasă bucurie duhovnicească pentru Chiriarhul Oradiei, dar şi pentru clerul şi dreptcredincioşii creştini din întreaga eparhie, fiind pentru a patra oară când Slujba Învierii a fost săvârşită în catedrala propriu-zisă, după ce în anul 2012, la marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos au fost săvârşite primele sfinte slujbe în noua Catedrală Episcopală.

Un prilej de mare binecuvântare pentru clerul şi credincioşii catedralei, dar şi pentru întreaga Episcopie a Oradiei, l-a constituit prezenţa, şi în acest an, la noua Catedrală Episcopală, a Luminii Sfinte de la Ierusalim, adusă în țara noastră, la București, prin grija şi înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, de o delegație a Patriarhiei Române, fiind răspândită în întreaga țară.

Sfânta Lumină a ajuns și la noua Catedrală Episcopală din Oradea, cu câteva minute înainte de miezul nopții, fiind oferită de Preasfințitul Părinte Sofronie clerului slujitor și  miilor de credincioși prezenți. A urmat Slujba Învierii, oficiată de Preasfinţitul Părinte Sofronie în catedrala propriu-zisă, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. Apoi, cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, Sfânta Liturghie din noaptea Învierii Domnului a fost oficiată de unul dintre slujitorii catedralei, în paraclisul de iarnă „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie” de la demisolul catedralei.

Sfânta Liturghie din prima zi a Sfintelor Paști, Duminica Învierii Domnului, a fost săvârșită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în catedrala propriu-zisă, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în prezența a sute de credincioși din urbea de pe malurile Crișului Repede, care au participat cu bucurie la hramul noii Catedrale Episcopale din Oradea.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice a marelui praznic al Învierii Domnului, Ierarhul Oradiei a subliniat frumusețea și importanța celei mai mari minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, propria Sa Înviere din morți:

„Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Ziua Domnului sau Duminica, cea dintâi zi a săptămânii, este ziua în care Dumnezeu a schimbat la față lumea, ziua în care s-a născut nădejdea, ziua în care a fost omorâtă moartea. Această zi a început să crească de la Învierea Domnului și crește mereu pe parcursul istoriei umanității, până când se va arăta deplină în Ziua cea Sfântă și Mare a Împărăției cerurilor, în acea zi pe care a făcut-o Domnul ca desăvârșit și pentru veșnicie toți iubitorii Învierii lui Hristos să se bucure și să se veselească împreună cu Domnul, în vecii vecilor.”

„Duminica Învierii Domnului inaugurează Săptămâna Luminată, luminată de Învierea lui Hristos, căci tot ceea ce se petrece în Sfânta Biserică, dar și în casele noastre, în sufletele noastre, în locurile în care trăim, este invadat de lumină. Lumina lui Hristos invadează totul. Este o lumină discretă, însă, o lumină lină, fină, care nu copleșește, nu zdrobește, care nu obligă, nu poruncește, o lumină care nu este spectaculoasă, dar care este foarte puternică. Deși atât de plăpândă, dar îndeajuns de mare și de tare ca să risipească tot întunericul și să nimicească toate tenebrele. Lumina lui Hristos Cel înviat este lumina noastră, a creștinilor, lumină care strălucește cu putere, mai ales în Săptămâna Luminată și pe care o dorim să strălucească, puternic, și în viețile și în sufletele noastre, zi de zi.”

„Este lumina cu care ne naștem și cu care venim în această lume. În nădejdea acestei lumini ne naștem. Este lumina pe care o primim în Taina Sfântului Botez. Este lumina cu care creștem, prin care creștem și în care creștem duhovnicește pe parcursul întregii vieți de creștini, ritmată prin venirea la biserică, prin spovedanie și prin împărtășirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Este lumina care veghează rugăciunea și somnul nostru. Este și lumina cu care ne despărțim de lumea aceasta, trecând dincolo. Este lumina care, apoi, ne însoțește și dincolo de mormânt. Este lumina pe care o aprind cei de după noi pentru sufletele noastre. Este lumina care strălucește cu putere și se va arăta în Ziua Domnului și pe care dorim cu toții să o vedem. O întrezărim în viața aceasta și vrem să o vedem deplin în Ziua cea Mare a Domnului. Până atunci, El, Domnul Luminii, Care a spus despre Sine că este Lumina lumii, vine și ne întărește, fără a ne obliga, fără a ne constrânge, discret, delicat, subtil, dar ne întărește pe parcursul întregii noastre vieți. Și cea mai puternică întărire pe care noi o primim, an de an, cu regularitate, dar nu la dată fixă, este Lumina Pascală, Lumina Învierii, Lumina trecerii noastre de la moarte la viață, de la păcat la virtute, de la întuneric la lumină.”

Ierarhul a amintit despre ajutorul pe care, în această perioadă binecuvântată, suntem datori să îl dăm săracilor, celor care sunt în lipsuri şi suferinţe, mai de aproape sau mai de departe:

„La Sfintele Paști, îndeosebi, dar în fiecare zi a vieții noastre să nu uităm de faptele cele bune, adică să nu-i uităm pe cei săraci, pe cei umili, pe cei singuri, pe cei triști, pe cei îndoliați, pe cei care nu mai au pe nimeni, pe cei care i-au pierdut pe cei dragi, pe cei care au rămas fără toiag de sprijin la bătrânețe, pe copiii părăsiți în orfelinate. Să ne aducem aminte de toți aceștia și, în special pentru ei, dar și pentru cei care nu cred, care își spun atei, pentru toți, să fim noi, creștinii, martori și mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Primind lumina în viața noastră să nu o ținem doar pentru noi, sub obroc, ci să o lăsăm să strălucească în noi și în jurul nostru prin fapte bune, prin bucurie, prin seninătate, printr-o viață pașnică și liniștită”

*

În a doua zi a Sfintelor Paști, 13 aprilie 2015, Chiriarhul Oradiei s-a aflat la biserica parohială cu hramurile „Învierea Domnului” și „Intrarea Domnului în Ierusalim” din cartierul orădean Mihai Eminescu. În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, săvârșită de Ierarh în sobor de preoți și diaconi, pornind de la cuvintele Sfântului Evanghelist Ioan: „Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18), din pericopa evanghelică citită, Preasfinția Sa a vorbit despre taina cea mare a Preasfintei Treimi, subliniind semnificațiile întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, și a lucrării Sale mântuitoare pentru întreaga umanitate:

„Pe Dumnezeu Care a creat lumea, pe Dumnezeu Cel Care este nepătruns în Ființa Sa, nimeni nu L-a putut vedea vreodată. În taina Lui, însă, Dumnezeu nu este o ființă abstractă, nu este cu totul inaccesibil, deși în Ființa Sa rămâne nepătruns. Dumnezeu este personal. Dumnezeu este o singură Ființă, dar treime de Persoane, ceea ce Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog al veacului al douăzecilea, a numit: Sfânta Treime – structura supremei iubiri. Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl este izvorul a toate, dar pentru ca Dumnezeu desărvârșit, Care este iubire, să Își poată revărsa iubirea Sa, era nevoie ca Dumnezeu să fie treime de Persoane. El, Tatăl, Îl naște din veci pe Fiul și Îl purcede din veci, Îl izvorăște din Ființa Sa, pe Duhul Sfânt.

Nu a fost niciodată un timp, dacă putem vorbi despre timp atunci când vorbim despre Dumnezeu, al Cărui timp este veșnicia, când Tatăl să nu fie împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Dintotdeauna Tatăl este dimpreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Și Tatăl iubește pe Fiul în Duhul Sfânt. Și Fiul Îl iubește pe Tatăl în Duhul Sfânt. Cei Trei Una sunt, diferiți ca Persoane, dar Un singur Dumnezeu. O întrepătrundere de iubire pe care teologia Bisericii noastre Ortodoxe o numește perihoreză. Oricâte cuvinte, însă, am folosi pentru a încerca să ne apropiem măcar de taina Preasfintei Treimi, niciodată nu vor fi îndeajuns pentru a face, cât de cât, să se lumineze taina, care rămâne taină. Ceea ce știm noi cu siguranță este că Dumnezeu, Preasfânta Treime, este iubire. Și aceasta o putem afirma cu tărie, căci iubirea dumnezeiască s-a reflectat în creație, mai ales în creația omului, căci după crearea lui Adam și a Evei, nu i-a lăsat să fie singuri, ci Dumnezeu i-a binecuvântat să se înmulțească. Așadar, familia umană este după chipul Preasfintei Treimi, este o reflectare iconică a Preasfintei Treimi. Preasfânta Treime se oglindește în familia umană, alcătuită din tată, mamă și copii”

„Această iubire a arătat-o Dumnezeu, deci, și omului. Și pentru că omul căzuse în păcat, a hotărât Tatăl Cel din ceruri, din veci, sfatul cel de taină al lui Dumnezeu, taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, ca la plinirea vremii să Îl trimită pe Fiul, să ne mântuiască pe noi. Iar Fiul lui Dumnezeu Se face Om, născându-Se din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, fără de tată, așa cum, ca Dumnezeu, din veci Se naște din Tatăl, fără de mamă. Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cuvântul întrupat, Fiul Tatălui înomenit este Cel Care, venind în lume, Îl face pe Dumnezeu-Tatăl cunoscut, și prin Care, așa cum aflăm la finalul pericopei evanghelice de astăzi, vine în lume Duhul Sfânt.”

„Prin urmare, încă din această zi, a doua a Sfintelor Paști, ne pregătim pentru sărbătoarea cea mare ce urmează să vină peste cincizeci de zile, sărbătoarea Cincizecimii, a Pogorârii Duhului Sfânt, fiindcă toată perioada pascală, de la Învierea Domnului până la Rusalii, este perioada în care Biserica aduce aminte duhovnicește tuturor credincioșilor ei de vremea de după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și așteptarea Duhului Sfânt, Care S-a coborât peste Sfinții Apostoli în chip de limbi de foc.”

*

În a treia zi a Sfintelor Paşti, 14 aprilie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie a săvârşit Sfânta Liturghie în Paraclisul cu hramul „Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan, Mitropoliții Transilvaniei”, de la Centrul Eparhial.