În sfânta şi mărita zi de praznic a Pogorârii Duhului Sfânt, Cincizecimea sau Rusaliile, Duminică, 31 mai 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească unită cu slujba Vecerniei la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi din metropola de pe malurile Crişului Repede, mulţi dintre aceştia fiind îmbrăcaţi în frumoase costume populare tradiţionale româneşti.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul „Sfinţii Melozi” al tinerilor de la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, care, de asemenea, au venit la biserică înveşmântaţi în straie tradiţionale româneşti.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a subliniat principalele semnificaţii duhovniceşti ale marelui praznic al Pogorârii Sfântului Duh:

„Această frumoasă şi importantă sărbătoare, la cincizeci de zile de la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, Duminica Rusaliilor, după numărătoarea duminicilor a opta după Paşti, este plină de adânci şi mari semnificaţii pentru toţi creştinii dreptmăritori. Ea este ziua întemeierii văzute a Bisericii, la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, ce s-a întâmplat prin pogorârea Duhului Sfânt, în chip de limbi de foc peste Sfinţii Ucenici şi Apostoli ai Domnului. Duhul Sfânt a venit din cer, aşa cum am auzit din pericopa Apostolului zilei, din cartea Faptele Apostolilor, scrisă de Sfântul Evanghelist Luca, la care s-a făcut trimitere şi în timpul cântărilor din cadrul slujbei de dimineaţă, Utrenia Rusaliilor. Duhul Sfânt a venit din cer pentru ca pe pământ, în toţi cei care cred în Hristos Iisus, să curgă râuri de apă vie, spre viaţa cea veşnică, pentru că toţi cei care cred în Hristos Iisus, Lumina lumii, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică ce s-a citit, de la Sfântul Evanghelist Ioan, nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieţii veşnice, lumina Duhului Sfânt.”

„Aşa cum ni s-a arătat în pericopa evanghelică ce s-a citit, atunci când Domnul Iisus Hristos a vorbit despre Duhul Sfânt, Duhul nu era încă dat, pentru că Iisus Hristos nu fusese încă proslăvit, nu Se preamărise, înălţându-Se la ceruri şi şezând în slavă, de-a dreapta Tatălui, acolo de unde a venit, de unde a fost trimis în lume ca să Se facă Om, pentru ca pe noi, oamenii, să ne mântuiască. Duhul Sfânt pe Care Îl trimite Fiul în lume, Cel Care din Tatăl purcede şi în Fiul Se odihneşte, Duhul Sfânt a fost vestit de Mântuitorul Hristos că avea să vină şi mai înainte. La Cina cea de Taină îi anunţă pe ucenicii Săi că de folos este să plece El, ca să vină Mângâietorul, Duhul Adevărului. Pe Duhul Care avea să vină să aducă izvoarele de apă vie, de care nimeni luând-o nu mai poate înseta, a vorbit Mântuitorul Iisus Hristos şi în convorbirea Sa cu femeia samarineancă.”

„Duhul Sfânt, deci, venind şi pogorându-Se peste Sfinţii Apostoli ai Domnului, întemeindu-se Biserica, transmite tuturor oamenilor darul cel mare al lui Dumnezeu-Tatăl, ca prin Fiul, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, şi prin mărturisirea acestei credinţe în Fiul lui Dumnezeu întrupat, mort pe Cruce şi înviat pentru noi, oamenii, înălţat la ceruri şi şezând de-a dreapta Tatălui, prin această credinţă tot omul să iasă din întuneric şi să vină la lumina măririi, fiind înfiat de Dumnezeu, prin harul Duhului Sfânt, şi primind apa cea vie a Duhului, pentru viaţa cea veşnică.”

„Am ascultat, cu toţii, din pericopa Apostolului zilei, cum, după ce s-au umplut de Duh Sfânt, Apostolii au început a propovădui, tâlcuind Scripturile în toate limbile vorbite de cei care au venit la Ierusalim, pentru Cincizecimea iudaică, pentru că prin iudei a venit mântuirea, dar nu se opreşte mântuirea lui Dumnezeu doar la poporul lui Israel, ci mântuirea este transmisă în dar, prin jertfa pe Cruce şi Învierea Mântuitorului Hristos, către toate popoarele lumii.”

„Aşa s-au mirat cei veniţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, cum nişte oameni neînvăţaţi, simpli, fără carte multă, au început să vorbească în limbi străine, pe care înainte nu le cunoşteau, văzând prin aceasta, deodată, transmiterea veştii celei mari a mântuirii către toate popoarele lumii, dar şi faptul că Dumnezeu alege pe cei simpli, puţin învăţaţi, dar smeriţi, ca să vorbească prin ei cuvintele adevărului vieţii celei veşnice. Astfel, ucenicii Mântuitorului Hristos, care s-au umplut de Duh Sfânt şi din neînţelepţi au fost înţelepţiţi de Dumnezeu, au început să grăiască în limbi străine şi prin ei, simpli pescari, Dumnezeu a lucrat mântuirea, transformându-i, după cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, atunci când i-a chemat la apostolat, în pescari de oameni, în pescari duhovniceşti, care să vâneze pentru Biserică mulţimea umanităţii, invitată să iasă din adâncurile păcatului şi din marea care o scufunda în întuneric la lumină, şi să intre în corabia mântuirii, care este Biserica.”

„Această simplitate, despre care şi Domnul Hristos vorbeşte, «Fericiţi cei săraci cu duhul», adică cei simpli, cei smeriţi, cum au fost Apostolii, această simplitate s-a transmis în Biserică, generaţie după generaţie, şi oameni simpli şi cu totul neînvăţaţi au ajuns mari dascăli ai lumii şi mari învăţători ai harului, umplându-se de Duhul Sfânt şi lăsând ca apele cele duhovniceşti, apele sfinte şi nemuritoare ale Duhului să curgă prin viaţa, faptele şi cuvintele lor. Şi sunt pline vieţile sfinţilor de astfel de mărturii. Oameni simpli, fără carte, prin credinţă, prin rugăciune, prin smerenie, s-au umplut de Duhul Sfânt şi au ajuns să propovăduiască altora mântuirea. Marii cuvioşi părinţi ai Bisericii nu au studiat, majoritatea lor, la universităţi înalte şi nu aveau doctorate şi titluri academice din partea lumii ştiinţei vremii lor, dar au învăţat la şcoala smereniei, la şcoala evanghelică, pe temelia pusă de Apostolii Domnului, s-au înţelepţit, şi, plini de Duh Sfânt fiind, ne învaţă pe toţi, prin lucrarea harului Duhului Sfânt în ei, prin scrierile lor care au rămas în memoria sfântă şi binecuvântată a Bisericii, pe noi cei de astăzi, cei cu multe şcoli, dar cu totul neştiutori şi departe de harul Duhului Sfânt.”

„Prin puterea Duhului Sfânt, Apostolii, ierarhii, martirii, cuvioşii, drepţii şi toţi sfinţii L-au propovăduit, L-au mărturisit pe Hristos şi au intrat împreună cu El, acolo unde S-a dus El, să gătească loc tuturor celor care cred în El. Aşa se întâmplă şi în zilele noastre şi se va întâmpla până la sfârşitul veacurilor.”

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost urmată de slujba specială a Vecerniei, numită şi a „plecării genunchilor” sau Vecernia Rusaliilor, în timpul căreia s-au citit şapte rugăciuni, în genunchi, în numele multitudinii darurilor Sfântului Duh.

La final, toţi credincioşii prezenţi au primit spice de grâu binecuvântate.