Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Preasfințitul Sofronie a slujit la Catedrala Episcopala din Oradea în Duminica a treizecea după Rusalii

Preasfințitul Sofronie a slujit la Catedrala Episcopala din Oradea în Duminica a treizecea după Rusalii

În  Duminica a treizecea după Pogorârea Sfântului Duh, 29 noiembrie 2020, în ajunul sărbătoririi celui de-al doilea hram al Catedralei Episcopale din Oradea, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a slujit Dumnezeiasca Liturghie împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi în Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei.

Fragmentul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii a înfățișat înaintea credincioșilor prezenți parabola Dregătorului bogat. În explicarea acestei pilde relatate de Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a tâlcuit răspunsul Mântuitorului Iisus Hristos la întrebarea existențială a dregătorului, „Ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică?”, o interogație interioară esențială la care toți oamenii trebuie să mediteze, prin distingerea celor două coordonate pe care credinciosul trebuie să le aibă în vedere dacă voiește ca aspirația spre cele înalte să fie cât mai temeinică: paza poruncilor și înstrăinarea de lumea materială și urmarea lui Hristos.

Cu privire la cea dintâi coordonată, după explicarea raporturilor ce se regăsesc la o analiză atentă a Decalogului, adică între Dumnezeu și om și între om și semenii săi, Preasfinția Sa a insistat asupra celei de a treia porunci:

„Între aceste porunci este o poruncă foarte puternică, care pare că se adresează în special omului zilelor noastre: «Să nu iei numele Domnului în deșert». Nu că L-ar ofensa pe Dumnezeu răutățile, hulele și blasfemiile oamenilor, ci pentru că noi, creați de Dumnezeu în bunătatea Sa, suntem datori pentru viața noastră Celui ce ne-a dăruit-o. Dacă dorim să moștenim viața cea veșnică, cum putem să stăm întru eternitate împreună cu Dumnezeu, dacă aici pe pământ am luat numele Lui în deșert? Mulți dintre cei care iau numele Domnului în deșert mărturisesc tare înaintea oamenilor că ei nu cred în Dumnezeu, că sunt atei. Există ateismul filosofic care poate să devină ideologie, inclusiv la nivel statal, așa cum au cunoscut țările zguduite de comunism. Pe lângă această filosofie fără de Dumnezeu, există, și din păcate de multe ori și noi creștinii cădem în această plasă, atitudini ateiste, care, chiar dacă omul nu profesează ateismul, face ca acesta să aibă porniri care ofensează măreția lui Dumnezeu – atitudini molipsitoare, mai ales în zilele noastre, care pun la îndoială atotputernicia lui Dumnezeu, bunătatea Sa, dragostea Sa și îndelunga Sa răbdare”.

De asemenea, Episcopul Oradiei a relevat cercul vicios ce se instaurează în condițiile nerespectării poruncilor care stabilesc raportul dintre om și Dumnezeu. Luarea în deșert a numelui lui Dumnezeu face ca și relația cu aproapele să se deterioreze considerabil, cultivând în chip patologic egoismul, o boală ce bântuie lumea de câteva sute bune de ani, iar această stare luciferică duce din nou la atitudini de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Așadar, nu este suficientă dimensiunea orizontală a unei vieți cumpătate, atât timp cât mintea noastră se răzvrătește în raportul vertical cu Creatorul.

Abia după observarea acestor porunci revelate, de origine dumnezeiască, putem accede la coordonata superioară a urmării profunde a lui Hristos, prin înstrăinarea de cele materiale. Numai după ce am transpus în faptă această paradigmă decalogică putem înțelege cu adevărat că viața cea veșnică nu este alcătuită din comorile lumești și hambarele din parabola Duminicii ce a trecut, ci este viață în Dumnezeu, iar această lecție esențială ne-o predă Marele Pedagog, Iisus Hristos, prin smerenia intangibilă care L-a caracterizat în tot ceea ce a făcut, o stare de a fi diametral opusă cu perspectivele care sunt promovate azi:

„Comoara din ceruri nu înseamnă că vom intra fiecare într-un palat, având slugi la dispoziție. Aceasta este o mentalitate egoistă și dominatoare, care ascunde în sine setea de stăpânire a omului, ceea ce este cu totul străin de Dumnezeu. El este Cel care Îl trimite în lume pe Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos, nu ca să stăpânească sau să domine, nu ca să Își aservească omenirea, ci vine ca să-L slujească pe om. Se face Fiul Omului, Noul Adam, pentru ca pe vechiul Adam să-l scoată din moarte. Pe acesta așteptăm să-L întâmpinăm acum, prin călătoria duhovnicească a Postului Nașterii Domnului. Față de El trebuie să ne pregătim. Nu cu bucurie exterioară, sărbătorind de dragul de a sărbători și uitând de Cel pe care Îl sărbătorim, ci pregătindu-ne să-L primim. «Iată, Eu stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine» - zice Domnul în cartea Apocalipsei”.

Preasfințitul Părinte Sofronie, în finalul predicii, i-a îndemnat pe credincioși la împărtășirea cu Sfintele Taine, participând în mod real la Cina Domnului, aceasta fiind cea mai bună cale prin care putem să ne primenim sufletul pentru sărbătoarea ce vine. Astfel, „vom deschide peștera cea rece a inimii noastre și-L vom primi în ieslea sufletului nostru, pentru a ne oferi ca Betleem spiritual, ca să Se odihnească și în noi Cel prin Care Tatăl a creat totul, inclusiv pe noi”.

Bucuria liturghiei duminicale a fost întregită de cele două hirotonii pe care Ierarhul le-a oficiat, prohirisind în treapta preoției pe diaconul Florin Mihai Bolojan, pe seama bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, spre a-i păstori pe credincioșii parohiei din satul Iteu, Protopopiatul Marghita, iar pe teologul Mădălin Florin Mînz întru slujirea de diacon pe seama bisericii Pogorârea Sfântului Duh din parohia Pomezeu, Protopopiatul Beiuș.