Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel prăznuiţi la Mănăstirea Stâna de Vale

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel prăznuiţi la Mănăstirea Stâna de Vale

În Duminica a treia după Rusalii, 29 iunie 2014, ziua prăznuirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din staţiunea montană Stâna de Vale, cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal.

Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” se află în Masivul Vlădeasa, la altitudinea de 1100 de metri, în mijlocul staţiunii Stâna de Vale, ctitorită în anul 1990 de către vrednicul de pomenire Episcop Dr. Vasile Coman al Oradiei. Terenul, în suprafaţă de 0,60 hectare, a fost donat de Primăria comunei Budureasa, pe a cărui teritoriu administrativ se află acest aşezământ, iar resursele financiare, necesare începerii unui astfel de edificiu, au fost puse la dispoziţie de Episcopia Oradiei. Din lipsa personalului monahal, lucrările de construcţie a mănăstirii au fost încredinţate Părintelui Ioan Nat Balint, Protopopul Beiuşului, în vremea aceea paroh la Budureasa. Între anii 1990 - 1995, Preacucernicia sa a reuşit ridicarea în roşu a bisericii mari a mănăstirii şi a corpului de chilii, până la acoperiş. Astăzi, construcţia bisericii mari este finalizată, fiind în lucru pictura interioară.

Ocrotitorii duhovniceşti ai aşezământului monahal, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi cu multă evlavie la Stâna de Vale. Încă din ajunul sărbătorii s-a oficiat slujba privegherii şi s-au făcut ultimele pregătiri pentru slujba de a doua zi şi pentru primirea mulţimii de pelerini care vin din toate colţurile Eparhiei Oradiei dar şi din ţară.

Sărbătoarea mănăstirii bihorene a fost binecuvântată de prezenţa Chiriarhului locului, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica mare a mănăstirii, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi.

În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, după citirea celor două pericope evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, a Duminicii şi a sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă”, Preasfinţitul Părinte Sofronie a tâlcuit înţelesurile duhovniceşti ale primei pericope evanghelice, ce vorbeşte despre grijile vieţii, în strânsă legătură cu cel de-al doilea fragment scripturistic citit, în care Sfântul Apostol Petru, în numele celor doisprezece Apostoli, Îl recunoaşte şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu:

„Duminica de astăzi, a treia după praznicul Cincizecimii, coincide, în Anul Mântuirii 2014, cu sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, hramul sfintei monastiri Stâna de Vale, corifeii apostolilor, verhovnicii, mai marii soborului apostolic, sfinţi care şi-au dăruit viaţa lor misiunii Bisericii, contribuind, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, în ei şi prin ei, la extinderea Bisericii, la întemeierea de noi şi noi comunităţi de creştini în tot întinsul lumii celei vechi.”

„Am ales ca moto al cuvântului de astăzi încheierea primei pericope evanghelice ce s-a citit, un fragment din Predica de pe munte a Mântuitorului Iisus Hristos, legat de grijile vieţii, deoarece ele rezumă atât viaţa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cât şi viaţa tuturor Sfinţilor Apostoli ai Domnului Iisus Hristos, dar şi viaţa tuturor sfinţilor Bisericii, care au în comun dorinţa lor fierbinte de a căuta, mai întâi, în lumea în care au trăit, Împărăţia lui Dumnezeu, din lumea de dincolo, în care sunt acum, strălucind în slavă. Grija, gândul, dorinţa, dorul tuturor sfinţilor şi, în mod particular, al Sfinţilor Apostoli, iar în mod cu totul special al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, după Împărăţia Cerurilor trebuie să ne caracterizeze şi pe noi, pe toţi creştinii.”

„În zilele noastre suntem ispitiţi, mai mult chiar decât înaintaşii noştri, să căutăm, mai întâi, în mod tentant, bunurile din lumea aceasta, lucrurile trecătoare, trecătoare ca şi viaţa noastră pământească. Din păcate, noi oamenii uităm că viaţa noastră este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea, pentru că suntem învăţaţi, din fragedă pruncie şi până închidem ochii, cât de bine este să ai, să deţii cât mai multe lucruri şi în cantităţi cât mai mari. Aşa ni se înfăţişează civilizaţia din care facem parte, o societate a consumului, în care suntem poftiţi să ne îmbogăţim, să adunăm cât mai mult şi să consumăm excesiv.”

„Este esenţial să nu pierdem din vedere, ca să nu ne rătăcim pe valurile acestei lumi, că viaţa noastră pământească are un termen, se încheie la un moment dat, atunci când omul moare, iar noi, creştini fiind, trebuie să ne îngrijim de sufletele noastre şi să avem în vedere viaţa care începe după moarte şi care nu se sfârşeşte niciodată. Căci în viaţa cea veşnică nu ducem nimic cu noi din ceea ce este în lumea aceasta, dar sufletul, însă, după ce a adunat în viaţa aceasta, bune sau rele, pleacă cu zestrea spirituală dincolo. Daca s-a rugat mult în viaţa de pe pământ, pleacă cu rugăciune, cu dorinţă şi dor de rugăciune şi în Împărăţia Cerurilor. Dacă a făcut milostenie, pleacă dincolo cu bucuria milosteniei, după cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos Care ne spune că „mai fericit este a da decât a lua”. Deci mai fericit este în lumea aceasta să dăruieşti decât să primeşti, căci cel care dăruieşte îi face bucurie celui căruia îi dăruieşte, iar cel care primeşte cu siguranţă se va ruga pentru cel care dăruieşte”, a precizat Ierarhul.

„Viaţa omului are trei etape. Prima parte este cea în care omul îşi alcătuieşte, prin lucrarea lui Dumnezeu, trup în pântecele maicii sale. Înţelegem, deci, de ce avortul este o crimă, iar femeile care au avortat şi soţii lor care le-au îndemnat la avort sau nu le-au oprit de la acest mare păcat, trebuie să facă pocăinţă mare, să se roage mai mult, să postească şi să facă milostenie multă. Căci această ucidere a pruncului din pântecele mamei sale se face din egoism, pentru că nu vrei să dăruieşti lui Dumnezeu încă o viaţă, pentru a nu avea greutăţi în a creşte copilul, arătând prin aceasta viziunea materialistă asupra vieţii. A doua etapă a vieţii este de la naştere până la moarte, când omul trebuie să aibă grijă de sufletul său nemuritor mai mult decât de trupul muritor, şi când, după ce îşi dă seama de păcatele şi patimile care îl stăpânesc, pe parcursul întregii sale vieţi, se pocăieşte, pocăinţa fiind o stare continuă, pregătindu-se pentru a treia etapă a vieţii, cea de după moarte şi până în vecii vecilor. Aşa cum în prima parte a vieţii ni se formează trupul, organele şi membrele pentru partea a doua a vieţii, de la naştere şi până la moarte, tot aşa, în partea a doua a vieţii, trebuie să ne pregătim sufletul pentru partea a treia a vieţii, cea de la moarte şi până în vecii vecilor”, a arătat Chiriarhul Oradiei.

„Dreptatea lui Dumnezeu, de care ni se vorbeşte în finalul pericopei evanghelice duminicale de astăzi, nu se referă la Dumnezeu ca un judecător care împarte dreptate, cum împărţeau împăraţii odinioară sau judecătorii în zilele noastre. Dreptatea lui Dumnezeu este dreptatea numită iubire, iubirea lui Dumnezeu strâns legată de pocăinţa noastră. Cum am putea să numim altfel decât iubire dreptatea lui Dumnezeu, dacă El, Cel Sfânt, Îl trimite pe Fiul Său, Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, să Se facă Om, în toate asemenea nouă, afară de păcat, şi El, Cel nevinovat, să moară pe Cruce pentru păcatele noastre, El, Mielul lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatul lumii.”

„De aceea, iubiţi credincioşi, noi toţi, cei păcătoşi, avem nevoie de iertarea Mântuitorului Iisus Hristos, care vine prin baia lacrimilor, prin Taina Pocăinţei, prin mărturisirea păcatelor şi primirea Sfintei Împărtăşanii. Dacă suntem păcătoşi, să ne întoarcem la Hristos Domnul şi, întorcându-ne la Mântuitorul Iisus Hristos, pe El să Îl căutăm şi nu bunurile din lumea aceasta trecătoare. Nu să trăieşti bine şi îndestulător este idealul vieţii creştinului adevărat, ci să fii conştient că aici pe pământ este o continuă jertfă, o răstignire permanentă, o luptă continuă cu păcatele, cu răul şi cu egoismul, pentru ca dincolo, în viaţa cea veşnică să biruim, cu Hristos, prin Hristos, împreună cu Hristos, aşa cum au biruit Sfinţii Apostoli şi toţi sfinţii.”

Preacuviosul Părinte Protosinghel Serafim Pop, stareţul Mănăstirii Stâna de Vale, a mulţumit, în cuvântul său, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru bucuria de a se afla la hramul mănăstirii, pentru purtarea de grijă şi binecuvântare, precum şi tuturor pelerinilor care au venit în număr mare să participe la sărbătorirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Deoarece în judeţul Bihor, teritoriul canonic al Eparhiei Oradiei, un număr de peste 15.000 de persoane poartă numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sau diminutive ale acestora, în cuvântul rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe dreptmăritorii creştini care îşi serbează onomastica: „Tuturor celor care purtaţi numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel vă dorim să aveţi parte de har şi binecuvântare de la Tatăl Cel ceresc, prin Fiul, în Duhul Sfânt, sănătate şi mântuire, iar tuturor celor care au purtat numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi s-au mutat din lumea aceasta, Dumnezeu Preasfântul să le facă parte de odihnă împreună cu sfinţii şi drepţii în Împărăţia Sa.”

Frumoasa sărbătoare s-a încheiat cu o binecuvântată agapă frăţească, toţi pelerinii prezenţi gustând din bucatele pregătite special cu prilejul acestui hram.