Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Sfințirea lucrărilor de restaurare și înnoire la biserica parohiei Margine din protopopiatul Marghita

Sfințirea lucrărilor de restaurare și înnoire la biserica parohiei Margine din protopopiatul Marghita

În Duminica lui Zaheu Vameșul, cea de a treizeci și două după Pogorârea Sfântului Duh, ultima zi a lunii ianuarie, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Doctori Anarghiri Chir și Ioan, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul bunilor credincioși ai parohiei Margine, circumscrisă protopopiatului Marghita, slujind în sobor de preoți și diaconi Sfânta Liturghie.

Anterior Dumnezeieștii Liturghii, Episcopul Oradiei a oficiat slujba de sfințire a lucrărilor de restaurare a bisericii parohiale Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, afectată în urma unui incendiu.

După ce s-a citit pasajul scripturistic lucan (Luca 19, 1 - 10), care evocă tabloul emoționant al întâlnirii Domnului Iisus Hristos cu smeritul vameș Zaheu, Întâistătătorul Eparhiei noastre a rostit un frumos cuvânt de învățătură în care i-a îndemnat pe credincioși la cercetarea intimității lor lăuntrice, orientându-se mai mult spre cercetarea scrupuloasă a sinelui, iar nu spre analiza critică a aproapelui.

În debutul predicii, Preasfinția Sa le-a arătat credincioșilor că, odată cu suirea lui Zaheu Vameșul în sicomor, și noi ne înălțăm duhovnicește, reușind să zărim orizontul pocăinței pe care, sublim, îl mijlocește perioada Triodului, cea care străjuiește și pregătește spiritual întâlnirea noastră cu Hristos cel Răstignit și Înviat. Aceeași râvnă interioară pe care a arătat-o vameșul, care, greșind, căuta din răsputeri să se înalțe și să privească spre Cel ce poate să ofere iertare și mântuire, trebuie să o avem și noi. Pericopa de astăzi se cristalizează într-o exhortație la emancipare duhovnicească, ridicându-ne mintea și sufletul deasupra mulțimilor de griji zadarnice și înăbușitoare, pentru a-L vedea pe Singurul care poate adăuga un cot la mica noastră statură duhovnicească, Domnul Hristos, Cel care de bunăvoie Și-a asumat mica noastră statură omenească, pentru ca pe noi să ne ridice la măreața statură a îndumnezeirii.

Ierarhul Oradiei a evidențiat condiția de vameș a lui Zaheu, această funcție administrativă fiind grabnic asociată condiției omului lacom, compromis și păcătos. Această gândire omenească alterată de șabloanele prejudecății este sancționată de Domnul Hristos, Singurul care cunoaște profunzimile sufletului nostru, adâncurile tainice ale vieții noastre. Căci, iubiții mei, noi înșine nu ne cunoaștem atât de bine cât ne cunoaște Dumnezeu, Cel care știe toate cele ale omului, și slăbiciunile, și scăderile, și păcatele. De aceea, El este Cel care a venit să risipească orice îndoială, orice slăbiciune și orice stricăciune a firii noastre omenești. De aceea, Domnul vindecă pe cei bolnavi, înviază pe cei morți și mântuiește pe cel pierdut.

Domnul Hristos nu Se supune clișeelor gândirii adamice, ci El este Același Dumnezeu care n-a căutat la fața omului nici când l-a ales pe David, cel mai mic dintre fiii lui Iesei, ca rege peste Israel, ci a văzut profunzimile inimii lui, singurele care redau cu acuratețe profilul sufletesc al persoanei umane. Numai Domnul cunoaște aceste profunzimi. Dumnezeu nu judecă la fel cum judecăm noi, la fel cum noi, oamenii, ne judecăm. Noi suntem cei care ne judecăm și ne nedreptățim de multe ori pentru că uităm de ceea ce ne învață Dumnezeu, pentru că nu mai vrem să știm ce vrea Dumnezeu pentru noi și credem că noi suntem stăpânii noștri, ai lumii și ai Universului. Ne comportăm ca și cum Dumnezeu nu ar fi, ca ateii, și ne comportăm cu sufletele noastre ca și barbarii, căci, năvălind în păcate, ne tâlhărim sufletele noastre de toată fapta cea bună, lăsându-ne molipsiți de tot răul din lume. Preasfinția Sa a mai explicat că aceste derapaje tot mai accentuate, care ne înstrăinează tot mai mult de etosul creștin, fac ca întunericul să se îndesească în lume, iar în loc să ne venim în fire și să cerem lui Dumnezeu ajutorul, mai tare ne adâncim în cele rele, neputințele și suferințele ajungând la scară planetară.

În goana umanității după așa-zisa dezvoltare personală și participarea la curentul progresist al bunăstării materiale, se pare că omul se lasă pradă inerției patimilor, fiind purtat în vâltoarea deznădejdii, a anxietății și a uitării, pătruns de întunericul acestei lumi. Deși peisajul prezintă nuanțe sumbre tot mai accentuate, Dumnezeu nu uită de noi. Dumnezeu vrea să facă mântuire casei sufletului nostru, așa cum a intrat la Zaheu Vameșul, care a avut sinceră pornire și deschidere către Domnul, iar Domnul i-a răspuns cum nu se aștepta. Dumnezeu așa voiește să facă cu fiecare dintre noi, vrea să ne aducă mântuire. Dar mai dorim noi, oare, lucrul acesta? Sau ne-am lăsat în grija stihiilor lumii, a forțelor care guvernează pe pământ, uitând că Împăratul Unversului, Domnul vieții și al morții, Cel care ridică și omoară, este Tatăl nostru cel din ceruri, Care, însă, nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu?

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Ierarhul Oradiei a săvârșit și Taina Hirotoniei, diaconul Gheorghe Gabriel Sabău, fiind prohirisit în demnitatea sacramentală a preoției, primind deopotrivă și hirotesia întru duhovnic, încredințându-i-se păstorirea credincioșilor parohiei Ucuriș, protopopiatul Tinca, iar tânărul teolog Gabriel Ionuț Pavel fiind prohirisit în treapta clericală a diaconiei, pe seama parohiei Valea Mare de Criș, protopopiatul Oradea.

La sfârșitul programului liturgic, Preacucernicul Părinte Călin Gheorghe Cotrău, protopopul Marghitei, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, mulțumindu-i pentru slujirea arhierească și grija părintească pe care o poartă întotdeauna credincioșilor din Eparhia Oradiei. Totodată, protopopul Marghitei a evidențiat atât hărnicia și jertfelnicia Preacucernicului Părinte Paroh Vasile Nicolae Vesa, care împlinește și ascultarea de secretar al protopopiatului Marghita, cât și evlavia și dragostea credincioșilor acestei parohii pentru Biserica lui Hristos.

În continuare, părintele paroh a rostit un cuvânt ocazional în care a mulțumit Preabunului Dumnezeu pentru ajutorul divin primit în tot acest timp, manifestându-și totodată recunoștința către Preasfințitul Părinte Sofronie, care nu doar că a binecuvântat lucrările de restaurare, ci s-a aflat mereu în rugăciune și purtare de grijă față de această parohie greu încercată. În urmă cu aproape doi ani, 28 decembrie 2019, din cauza unui scurt circuit biserica parohiei a fost incendiată, producând numeroase daune sfântului lăcaș. Cu toate acestea, bunii credincioși, în frunte cu Preacucernicul Părinte Paroh Vasile Nicolae Vesa, sprijinit de autoritățile centrale și locale, s-au mobilizat pilduitor, reușind să repare și să înnoiască cele afectate de nefericitul incident, la care este de menționat și restaurarea picturii și montarea unui nou iconostas, sculptat în lemn de tei.

De asemenea, emoțiilor generate de sfintele slujbe și de frumoasele cuvântări s-au adăugat și simțămintele de dor ale bunilor credincioși ai acestei parohii deoarece această Dumnezeiască Liturghie pentru Preacucernicul Părinte Vasile Nicolae Vesa, părintele duhovnicesc al acestei enorii, a reprezentat ultima slujbă, de rămas bun, la care a slujit în calitate de preot paroh. Datorită devotamentului și dăruirii cu care a slujit atât în calitate de preot paroh, cât și ca secretar protopopesc, Ierarhul Oradiei a decis transferul său la parohia Oradea-Mihai Eminescu, în calitate de preot paroh, ca urmare a pensionării Preacucernicului Părinte Marian Bălaș-Cuș, consilier eparhial onorar, și ca soluționare a necesităților pastoral-misionare ample ale parohiei orădene. În acest sens, Părintele Vasile Nicolae Vesa și-a îndreptat gândurile de mulțumire într-un cuvânt de rămas bun adresat credincioșilor pe care i-a păstorit timp de mai bine de cinci ani, cerându-și iertare dacă le-a greșit în vreun fel și asigurându-i în continuare de dragostea sa și de pomenirea lor în rugăciunile sale. La sfârșitul alocuțiunii sale, ca și o concretizare a gratitudinii față de încrederea acordată și sprijinul oferit, părintele paroh a dăruit Chiriarhului locului o frumoasă icoană a Sfântului Cuvios Siluan Atonitul.

La final, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumit pentru darul primit și l-a felicitat pe părintele paroh pentru lucrările administrative și pastorale pe care le-a săvârșit până acum în calitate de păstor de suflete și secretar protopopesc. Ierarhul Oradiei i-a încredințat pe bunii credincioși de purtarea de grijă pe care le-o poartă în vederea rânduirii unui preot vrednic, care să continue frumoasa lucrare preoțească și gospodărească din această enorie.

Andi Constantin Bacter