Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Slujire arhierească în parohia Băile Felix

Slujire arhierească în parohia Băile Felix

În Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post al Pătimirilor Domnului, 28 martie 2021, când Biserica Ortodoxă de pretutindeni îl cinstește într-o manieră cu totul deosebită pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, teoreticianul isihasmului și teologul energiilor divine necreate, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunității creștin ortodoxe din parohia Băile Felix, protopopiatul Oradea, săvârșind Sfânta Liturghie și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu într-unul dintre cele mai tinere lăcașuri de cult din Eparhia Oradiei, edificiu ecleziastic închinat Schimbării la Față a Domnului și Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina.

Dumnezeiasca Liturghie a avut ca lectură evanghelică două pericope scripturistice, prima fiind dedicată Duminicii, în care ni se relatează Vindecarea slăbănogului din Capernaum(Marcu 2, 1-12), iar cea de-a doua fiind dedicată Sfântului Ierarh Grigorie,Iisus – Păstorul cel Bun (Ioan 10, 9-16) – imaginea paradigmatică pe care toți sfinții ierarhi ai Bisericii noastre au încercat din răsputeri să o actualizeze în propria slujire. După citirea celor două fragmente neotestamentare, Ierarhul cetății Oradiei Mari a rostit un bogat cuvânt de învățătură prin intermediul căruia i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să lase deoparte toate alternativele pe care le oferă veacul apostat în care ne ducem existența în detrimentul unei viețuiri creștine autentice, ancorate în rugăciune, cea care mijlocește experierea tainică a harului lui Dumnezeu.

Preasfinția Sa a început predica prin a spune că sărbătoarea Învierii Domnului, destinația finală a Sfântului și Marelui Post, este prin excelență Sărbătoarea Luminii. Lumina pe care o emană acest sfânt și mare praznic împărătesc, împărăteasă și doamnă a tuturor sărbătorilor, este într-atât de măreață încât fiecare Duminică, care este o aducere aminte a învierii Domnului din morți, se bucură de această slăvită strălucire dumnezeiască. Nu doar sărbătoarea Învierii și Duminica sunt sărbători ale Luminii, ci și Botezul Domnului și Schimbarea la față a Domnului sunt praznice prin care credinciosul este invitat să se împărtășească de Lumina cea pururea fiitoare care izvorăște din Fiul Omului, Domnul Hristos. Schimbarea la Față a Domnului, care este și hramul acestei biserici, este momentul sfânt din istoria mântuirii omului care a inspirat pe autorii sfinți, pe marii dascăli ai lumii, sfinți ierarhi și cuvioși, și care, pe fondul experienței lor proprii cu Lumina necreată și lăsându-se pătrunși de aceasta, au teologhisit cu privire la Lumina dumnezeiască.

Puțini sunt cei care au trecut prin aceste experiențe înălțătoare de revelare a Luminii dumnezeiești, iar dintre cei care le-au avut, sunt câțiva care au avut curajul binecuvântat de a vorbi despre experiența lor personală și de a încerca să articuleze în cuvinte omenești astfel de trăiri cu totul străine de lumea creată. Printre acești mari dascăli ai lumii, care au teologhisit Lumina dumnezeiască, este Ierarhul pe care Biserica îl serbează în fiecare an, în cea de a doua Duminică a Postului Mare, Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, mare Sfânt al lui Dumnezeu și Dascălul luminii. El a mărturisit că încă de aici, de pe pământ, în om se poate sălășlui Lumina lui Dumnezeu și se poate umple de ea. Astfel, dacă omul se umple de Lumina lui Dumnezeu, se împlinește cuvântul Domnului Hristos, care a spus: „Voi sunteți lumina lumii”. Suntem lumină nu prin ceea ce suntem noi, ci prin Lumina lui Dumnezeu care strălucește în viața și faptele creștinilor.

Episcopul Oradiei a subliniat faptul că, deși în Duminica ce a trecut, Duminica Ortodoxiei, întreaga Biserică Ortodoxă a sărbătorit biruința dreptei credințe asupra tuturor ereziilor și schismelor, fiind o sărbătoare stabilită la Sinodul de la Constantinopol din anul 843, în sânul Bisericii nu s-au oprit tendințele centrifugale ale teologilor bine intenționați, însă seduși de mirajul raționalizării și al filosofării sterpe, fără conlucrarea cu harul dumnezeiesc. Astfel, reacția promptă a Bisericii de apărare a dreptei credințe nu a putut să întârzie. În veacurile care au urmat Sinodului de la Constantinopol, în Apus, a apărut o învățătură falsă cum că harul dumnezeiesc, lumina, „grația”, cum i se spune în terminologia latină, ar fi creată. A trebuit, tot așa ca înainte, ca înțelepciunea Răsăritului să mărturisească răspicat că Lumina dumnezeiască este necreată, că țâșnește nemijlocit din Dumnezeu și că ne unește pe noi cu Dumnezeu încă din viața de aici. Sfântul Grigorie Palama a apărat această învățătură ca nimeni altul și a dogmatizat normativ și cu multă precizie cu privire la Lumina necreată.Datorită semnificațiilor adânci și, în aceeași măsură, înălțătoare pe care le găzduiește a doua Duminică din Postul Păresimilor, Preasfinția Sa a numit-o la fel ca și pe cea dintâi Duminică, Duminica Ortodoxiei, cea de a doua Duminică a Ortodoxiei.

Preasfinția Sa a insistat asupra înțelegerii acestor învățături referitoare la putința omului de a experia asemenea înalte trăiri duhovnicești, chiar dacă, aparent, învățătura pe care ne-o propune Biserica în Duminica aceasta pare să fie abstractă și un deziderat spiritual intangibil omului contemporan. Nicidecum. Teologia ortodoxă nu este gnoză și nici ezoterism, ci este înțeleasă cu adevărat în clipa în care întreaga ființă a omului, sufletul, mintea, voința și trupul, este aliniată și orientată corespunzător, angrenată plenar în procesul de cunoaștere a lui Dumnezeu, de îndumnezeire. Dincolo de biruința dreptei credințe, sărbătoarea de astăzi are un puternic caracter practic, pentru că Lumina despre care vorbește Sfântul Ierarh Grigorie Palama nu ne este inaccesibilă, ci, dimpotrivă, ni se împărtășește. Părinții sfinți, isihaști și filocalici, ne învață cum poate omul să se desăvârșească, să se lumineze și să se îndumnezeiească prin lucrarea harului. Învățătura de căpătâi în privința mântuirii noastre prin despătimire, luminare și îndumnezeire este învățătura privitoare la rugăciune. În această Duminică suntem învățați să nu uităm de îndemnul Sfântului Apostol Pavel, „Rugați-vă neîncetat!”.

Ierarhul Oradiei a evidențiat una dintre provocările cele mai insidioase, periculoase și pierzătoare cu care se înfruntă omul de astăzi, plictiseala, și felul în care trebuie să combatem această stare existențială predominantă a secolului nostru, mai precis, cum să ne petrecem timpul liber în cel mai ziditor fel, umplând fiecare clipă de sens.Este necesar să înmulțim rugăciunea mai ales când suntem în singurătate, așa cum făceau isihaștii. Mai ales atunci când se întâmplă cu noi ceea ce se întâmplă cu toți oamenii veacului acestuia înstrăinat de Dumnezeu, și anume plictiseala. Plictiseala care duce, prin lucrarea unuia dintre duhurile răutății, la starea de lenevire și apoi la trândăvirea spirituală. La akedia sau acedia. Lumea de astăzi se plictisește, oamenii se plictisesc, nu mai au răbdare, pentru că ne-am lăsați vătămați sufletele de boala și lenevia lumii. Din copilărie și din tinerețe învățăm să ne plictisim, iar ca să ne alungăm plictiseala căutăm tot felul de mijloace care să ne distragă atenția și să ne facă plăcere. În zilele noastre este la îndemâna oricui fenomenul numit „noile tehnologii”, dispozitive de ultimă generație, dotate cu performanțe extraordinare,care printr-un simplu click ne permit să accesăm orice ne poate satisface curiozitatea și alunga plictisul. Orice ne produce plăcere, mai puțin contactul cu Dumnezeu. 

În finalul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa i-a învățat pe credincioșii prezenți care este remediul cel mai bun în lupta cu monotonia și lehamitea care ne vin din lume. Cel mai potrivit medicamentpentru plictiseala omului contemporan nu este calculatorul, tableta, laptop-ul sau telefonul inteligent, ci rămâne cel dintotdeauna, rugăciunea. Și, mai mult decât atât, rugăciunea simplă, dar puternică, rugăciunea liniștirii care aduce pacea minții, rugăciunea isihastă pe care o putem exersa foarte bine în singurătate, alungând plictiseala printr-un efort minim, de a repeta câteva cuvinte cu putere multă, foarte ușor de înțeles de mintea fiecăruia dintre noi. Doamne, Iisuse  Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, sau păcătoasa. Odată ce sufletul se obișnuiește să o murmure și buzele freamătă la rostirea ei, devine o bucurie și o dulceață duhovnicească de neegalat. Alungă plictiseala, ne luminează și ni-L aduce prezent pe Dumnezeu în viața noastră. Dacă aici ne rugăm, locuim mai mult în prezența lui Dumnezeu, iar în lumea de dincolo ne vom învrednici să fim mereu, în veșnicie, împreună cu El. Dacă aici ne plictisim, dincolo ne vom plictisi de moarte și nu vom mai avea posibilitatea să satisfacem setea sufletului nostru, pentru că aici, pe pământ, nu am căutat să ne-o potolim prin prezența lui Dumnezeu în viața noastră.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit pe Diaconul Cătălin Felician Mechereș Mîndru în treapta sacramentală a preoției, oferindu-i și hirotesia de duhovnic, pentru a păstori pe credincioșii parohiei Voivozi Șimian, protopopiatul Marghita. De asemenea, teologul Silviu Ciprian Fiter a fost prohirisit de Chiriarhul locului întru diacon misionar în cadrul protopopiatului Oradea, îmbisericit pe seama bisericii parohiei Băile Felix.

La finele programului liturgic, Părintele paroh Vasile Bara a rostit un cuvânt ocazional prin care a mulțumit Episcopului Oradiei pentru dragostea cu care de fiecare dată vizitează parohia încredințată lui spre păstorire. Pentru această comunitate creștin ortodoxă prezențade acum a Întâistătătorului Eparhiei Oradieia fost un mod de a sărbători în avans împlinirea a șapte ani de când, la 6 aprilie 2014, Preasfinția Sa a slujit prima Sfântă Liturghie arhierească în biserica proaspăt construită. Ca semn de recunoștință pentru purtarea de grijă, pentru sfaturile părintești și rugăciunea sinceră, părintele paroh a oferitIerarhului Oradiei o frumoasă icoană care-L înfățișează pe Domnul nostru Iisus Hristos – Lumina lumii.

Andi Constantin Bacter