În cea de-a cincea Duminică după Paști, a Samarinencei, 17 mai 2020, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în vizită pastorală în parohia Oradea-Izvorul Tămădurii, săvârșind Sfânta Liturghie arhierească în altarul de vară din vecinătatea bisericii enoriei, ce este, totodată, și biserică de spital. Au fost prezenți la slujbă numeroși credincioși orădeni, fiind respectate îndrumările bisericeşti pentru starea de alertă ale Patriarhiei Române.

Răspunsurile la strană au fost date de doi teologi, absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă Episcop Dr. Vasile Coman din Oradea.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre înţelesurile duhovnicești ce se desprind din întâlnirea și dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos și femeia samarineancă la fântâna lui Iacov:

„În această duminică, a cincea după Sfintele Paști, nu despre o apă simplă este vorba, deși pretextul întâlnirii dintre Mântuitorul Iisus Hristos și femeia samarineancă este tocmai fântâna și apa necesară vieții omului. În convorbirea cu samarineanca Domnul Hristos descoperă o altă apă, o apă cerească, o apă pe care dacă omul o primește nu mai însetează, o apă harică.”

„Duminicile care punctează perioada de la Paști până la Rusalii sunt duminici în care Biserica ne pune înainte, prin pericopele evanghelice de la Sfânta Liturghie, mai multe vindecări săvârșite de Domnul Hristos, cum a fost vindecarea slăbănogului la scăldătoarea Vitezda, în duminica ce a trecut, a patra după Paști, sau vindecarea orbului din naștere, în duminica ce vine, a șasea după Paști, vindecări ce se împlinesc în Biserică, până în zilele noastre, prin lucrarea Duhului Sfânt, Care continuă lucrarea de vindecare a oamenilor pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat a săvârșit-o până la moartea și Învierea Sa, și apoi Înălțarea Sa la ceruri.”

„Așadar, Biserica ne pregătește, prin duminicile din perioada Penticostarului, pentru marea sărbătoare a Cincizecimii, a Pogorârii Duhului Sfânt, care a însemnat întemeierea Bisericii și chemarea la mântuire a tuturor popoarelor, a tuturor neamurilor. Nu întâmplător întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos la fântână în Samaria este cu o femeie din alt neam, samarinenii neavând niciun amestec cu iudeii. Hristos Domnul alege să vorbească despre tainele lui Dumnezeu cu o femeie din alt neam, descoperind prin aceasta universalitatea mântuirii și faptul că El, Mesia, a venit nu doar pentru poporul iudeu, ci pentru toate popoarele.”

„Întâlnirea de la fântână a Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă este de o frumusețe duhovnicească nespusă și dătătoare de speranță pentru fiecare dintre noi. Domnul Hristos i-a spus femeii samarinence, pe scurt, povestea vieții ei, căci ea avusese, cum Domnul Însuși i-a arătat, cunoscând inimile oamenilor, cinci bărbați, iar cel cu care era atunci nu era soțul ei, dar nu a judecat-o, ci i-a vorbit despre tainele lui Dumnezeu. Din aceasta noi înțelegem cât de multă speranță putem avea, prin credință, în Dumnezeul Cel Adevărat, Care ne iubește și ne dorește împreună cu El.”

„Întreaga lucrare a mântuirii oamenilor se săvârșește prin harul Duhului Sfânt în Sfânta Biserică, locul spiritual în care noi ne închinăm, în duh și în adevăr. Harul este acolo unde este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este acolo unde doi sau trei sunt adunați în numele Domnului nostru Iisus Hristos, căci prin harul Duhului Sfânt una suntem în Hristos și prin Hristos, în Biserică. Biserica este, în mod tainic, în mod mistic, mireasa lui Hristos, trupul tainic al Domnului din care facem parte noi toți, ca niște celule vii, însă nu doar cei de astăzi, dar și cei de dinainte, Sfinții lui Dumnezeu, între care se numără și femeia samarineancă, căci ea, convertindu-se, întorcându-se la Dumnezeu, devenind creștină, odată cu întemeierea Bisericii, botezându-se, a primit numele de Fotini, în limba greacă, adică Lumină sau Luminița.”

După Rugăciunea Amvonului din cadrul Sfintei Liturghii s-a citit și Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii.

Parohul locului, Părintele Cristian Octavian Rus, consilier cultural și relații mass-media la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, a rostit cuvântul de bun venit adresat Ierarhului, mulțumind Părintelui ceresc pentru toate încercările și bucuriile din această perioadă. De asemenea, a ținut să mulțumească Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei pentru prezența dătătoare de multă speranță duhovnicească și pentru slujirea aleasă, exprimându-și recunoștința față de Chiriarhul Oradiei pentru dragostea și grija arhipăstorească pe care o arată acestei enorii.

În cuvântul rostit la final, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat felicitări clerului parohiei Oradea-Izvorul Tămăduirii pentru frumoasa misiune și lucrare pastorală desfășurată în mijlocul bolnavilor Spitalului staționar II din Oradea, în incinta căruia se află biserica parohială, dar și al credincioșilor enoriei orădene.

Pr. Cristian Rus