În cea de a șaptea Duminică după sărbătoarea cea mare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă îi serbează cu multă evlavie pe artizanii celui dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, pe cei 318 Sfinți Părinți din cele patru colțuri ale lumii ce s-au adunat în vederea clarificării defensive, articulării profilactice și omogenizării armonioase a învățăturii de credință a Bisericii dreptmăritoare, a cărei unitate a fost consistent zdruncinată de erezia preotului alexandrin Arie, cel care a fost, în fond, „vârful de aisberg” al tuturor celorlalți ereziarhi și al celorlalte derapaje dogmatice de până atunci.

În această aleasă zi a Domnului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei Mari, a efectuat o vizita pastorală comunității creștin ortodoxe din istoricul sat Săbolciu, protopopiatul Oradea, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie și predicând cuvântul Evangheliei Domnului Hristos.

Înainte de începerea sfintei slujbe, Chiriarhul Oradiei a oficiat slujba de sfințire a lucrărilor de înnoire și de restaurare ce s-au realizat la sfântul lăcaș, atât în exteriorul acestuia, cât mai ales în interiorul său, mai precis lucrările de curățire și înviorare a picturii care înveșmântează și înfrumusețează pereții interiori ai lăcașului de cult. De asemenea, Preasfinția Sa l-a hirotesit pe Părintele paroh Alexandru Dulca, cadru didactic la Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu din Oradea, oferindu-i distincția de iconom stavrofor, recunoscându-i-se pe această cale lucrările deosebite pe care Părintele Alexandru le-a realizat și le realizează atât în plan administrativ-pastoral, ca preot paroh al acestei enorii, dar și în plan educațional-misionar, pentru activitatea desfășurată ca profesor de teologie ortodoxă pentru tinerii care aleg liceul confesional al Episcopiei noastre.

Îndată după citirea fragmentului scripturistic rânduit pentru această Duminicăînchinată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17, 1-13), Ierarhul Oradiei a tălmăcit înțelesurile de profunzime pe care Rugăciunea lui Iisus le găzduiește, făcând trimitere directă la consfătuirea sinodală de la Niceea, acest conciliu bisericesc constituind în istoria mântuirii o sfântă actualizare și un plin exercițiu al unității eclesiale pe care Domnul Hristos a voit-o și o voiește atât de mult în Trupul Său mistic.

În debutul cuvântului de învățătură, Episcopul Oradieile-a vorbit credincioșilor prezenți despre însemnătatea acestei consacrări a Duminicii a șaptea, explicând valențele spirituale cruciale pe care acest eveniment îndepărtat le reverberează până în prezent, constituind o bornă de referință în istoria Bisericii universale, dar și a întregii umanități.  Duminica în care ne aflăm este închinată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care au apărat învățătura ortodoxă despre Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Prin cinstirea Sfinților Părinți sobornicești, pe toți cei 318 Părinți, cinstim, de fapt, unitatea Bisericii, pentru că acești Sfinți Părinți s-au adunat la Niceea, la invitația și pe cheltuiala Sfântului Împărat Constantin cel Mare, pentru a apăra pacea și unitatea Bisericii prin ceea ce ei au alcătuit în scris, „Simbolul de credință niceean”, completat mai apoi în anul 381, la cel de al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, devenind în acest fel „Simbolul de credință niceo-constantinopolitan”.

Simbolul de credință, această rezoluție doctrinară întocmită de cei 318 Sfinți Părinți, nu constituie un document secret, abstract, iar ceea ce s-a discutat în cadrul primului Sinod Ecumenic nu este o dezbatere clericalistă sau ezoterică, ci vizează viața întregii Biserici în străfundurile ființei ei. De aceea, până astăzi, întreg cultul creștin, atât cel comunitar, cât și cel personal, este ritmat de recurența prezenței acestui imn al dogmaticii ortodoxe, un element structural indispensabil al rugăciunii curate, al rugăciunii revelate. Simbolul de credință niceo-constantinopolitan este incorporat de Biserică în cult și în rugăciunile personale, dar mai ales la Sfânta Liturghie, mărturisind credința noastră ortodoxă mai înainte de Rugăciunea cea mare pentru prefacerea darurilor în Trupul și Sângele Domnului, Anaforaua liturgică.

Ierarhul Oradiei a rezumat în câteva cuvinte parcursul anevoios pe care învățătura Bisericii a trebuit să-l urmeze în istoria ei, învățătura de credință a Bisericii pe care o avem astăzi fiind nevoită să fie lămurită în focurile dezbaterilor doctrinare, rezistând în fața provocărilor pe care reflecția omenească, fie ea gnostică, filosofică sau pur rațională, le-a pus înaintea Sfinților Bisericii noastre, a căror prioritate a fost închinarea în Duh și în adevăr, cât mai aproape de Adevărul revelat. Unitatea Bisericii a fost amenințată încă de la începuturile ei prin tot felul de învățături străine și, în special, cele venite din lumea sinagogii, adică dinspre iudaism, astfel apărând ereziile iudaizante, care au continuat într-o dezvoltare ce a culminat cu cea dintâi mare erezie, a lui Arie, care ataca dumnezeirea Fiului și care a zguduit pacea Bisericii.

Mădularele vii ale Bisericii, văzând această tulburare fără precedent în sânul Bisericii, au fost nevoite să acționeze cât se poate de repede și de eficace pentru ca unitatea Bisericii, cămașa fără de cusur a Domnului Hristos, să nu fie sfâșiată de neconcordanțele doctrinare izvorâte din patimile și din lipsa de trăire autentică a credinței creștine. Pentru combaterea ereziilor și pentru apărarea unității Sfintei Biserici a fost nevoie să se întrunească Sfinții Părinți de la o margine la cealaltă a pământului în Sinoadele Ecumenice. În Biserica noastră avem șapte Sinoade Ecumenice, dar și sinoade locale, sinoade endemice, care se țineau în special la Constantinopol sau în alte orașe importante,atunci când, în cetate, venind cu treburi diferite în capitala Imperiului, se adunau episcopi, destui la număr ca să alcătuiască un sinod care să dea învățături valide. Cu toate acestea, cele mai mari și importante sinoade sunt cele ecumenice, adica sinoadele Bisericii din toată lumea, unde s-au luat cele mai importante decizii în asistența Duhului Sfânt.

Preasfinția Sa a menționat pasajul ioaneic și fragmentul evocat prin citirea pericopei Apostolului Duminicii (Faptele Apostolilor 20, 16-18; 28-36), în cadrul cărora, în chip profetic, am putut medita la purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserică, precum și sfaturile apostolice pe care Sfântul Pavel le oferea cu emoție sfântă Bisericii lui Hristos din Efes, în vederea menținerii păcii și dezvoltării unității între mădularele hristice. Pericopa evanghelică ce s-a citit, un fragment din cuvântarea de despărțire a Mântuitorului de ucenicii Săi, ne aduce aminte de Rugăciunea Mântuitorului pentru discipolii Săi și pentru cei care vor crede în El prin predica apostolică, pentru ca toți să fie una, precum Fiul și cu Tatăl, în Duhul Sfânt, Una sunt. Prin urmare, prin Duminica în care ne aflăm înțelegem de ce Biserica, după ce serbează Înălțarea la cer a Domnului –  căci pentru aceasta S-a rugat cât a fost în lume, ca Tatăl să-i păzească pe ucenicii Săi în lume după Înălțarea Sa la cer – serbează Pogorârea Duhului Sfânt, în Duminica imediat următoare. Duhul Sfânt este Cel care păzește unitatea Bisericii, ea este asigurată de Duhul Sfânt, devenind una, așa cum Tatăl și Fiul sunt Una.Despre pericolele care pândeau Biserica a vorbit Sfântul Apostol Pavel în pericopa pe care am ascultat-o din Apostolul zilei, când, chemând la sine pe episcopii și pe preoții de la Efes și împrejurimi, i-a avertizat că vor apărea învățături false și chiar dintre ei se vor ridica cei care vor propovădui învățături false. Aceste învățături false sunt ereziile care au tulburat pacea și unitatea Bisericii.

În încheierea cuvântului de învățătură, Episcopul Oradiei i-a îndemnat pe credincioși să mediteze și mai mult la importanța unității Bisericii noastre, mai ales în aceste vremuri, în care este relativizată ideea de unitate în detrimentul diversității greșit percepute și a individualismului solipsist. Bucuria noastră de astăzi, pe lângă faptul că ne onorează, ne obligă să fim cu mare luare aminte și să ne rugăm pentru unitatea Bisericii, așa cum facem la fiecare slujbă a Bisericii, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ajute să fie într-adevăr „o turmă și un Păstor” – o turmă, adică Biserica, și un Păstor, adică Domnul nostru Iisus Hristos.  E un mare dar al lui Dumnezeu ca să ne fi născut într-o familie ortodoxă și să fi primit Taina Sfântului Botez într-o Biserică Ortodoxă, un dar pe care să nu-l irosim, dar, mai ales, să înțelegem ce responsabilitate uriașă stă pe umerii noștri, astăzi, când neo-marxismul, neo-păgânismul și religiile orientale, ca să nu mai spun de islamul agresiv, bântuie și caută să își facă tot mai mulți adepți, creștinii risipindu-se în lucruri mărunte.

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul liturgic corespunzător, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe Diaconul Andrei Radu Balint, oferindu-i și hirotesia de duhovnic, spre a-i păstori pe credincioșii parohiei Luncasprie, protopopiatul Beiuș.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele Simion Aurel Goga, protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv în care și-a manifestat bucuria slujirii și prezenței Chiriarhului locului în mijlocul credincioșilor din parohia Săbolciu, felicitându-l pe părintele paroh pentru frumoasa colaborare și pentru lucrarea pastorală și administrativă pe care o desfășoară în ogorul Domnului.

Apoi, Părintele Profesor Alexandru Dulca a ținut o cuvântare festivă în care a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru distincția acordată, pentru aleasa slujire și pentru harul sfințitor a cărui revărsare a mijlocit-o asupra amplelor lucrări de restaurare și înnoire a sfântului lăcaș. Totodată, părintele profesor a surprins semnificația simbolică pe care vizita arhierească a Preasfinției Sale în satul Săbolciu o are: doi dintre predecesorii părintelui paroh, Părintele Nicolae Malița, ctitorul lăcașului de cult, și Părintele Gheorghe Bordașiu,sub a cărui coordonare s-a pictat biserica din Săbolciu și care este tatăl regretatului Părinte Nicolae Bordașiu de la București și vrednic urmaș al primului preot ortodox din satul românesc Micherechi din Ungaria,fiind discipoli, la Preparandia Română de la Arad, ai celui dintâi Episcop al Oradiei, Roman Ciorogariu, al cărui centenar de la hirotonia întru arhiereu și instalarea ca Episcop al Oradiei se împlinește anul acesta.

În cele ce au urmat, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe Părintele Profesor Alexandru Dulca pentru activitatea desfășurată în parohie și la liceul confesional al Episcopiei noastre, manifestându-și totodată și aprecierea și prețuirea pe care o poartă față de bunii credincioși ai acestei enorii, calificând comunitatea creștin ortodoxă din Săbolciu ca fiind o istorică și nobilă păstrătoare a credinței străbune și a obiceiurilor românești.

Andi Constantin Bacter