În Duminica a șaisprezecea după Rusalii, 7 februarie 2016, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul Pogorârea Sfântului Duh din parohia Cărăsău.

Ierarhul a fost întâmpinat cu mare bucurie, în sunetul clopotelor, de un frumos sobor de preoţi şi diaconi, bărbaţi cu prapuri, copii și tineri înveșmântați în frumoase straie populare, oficialități locale, dar şi mulţime de credincioşi.

În cadrul Sfintei Liturghii, îndată după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Matei, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a explicat principalele înțelesuri duhovnicești ce reies din Pilda talanților, spusă de Mântuitorul Iisus Hristos:

„Duminica Pildei talanților este duminica în care suntem invitați să ne aducem aminte că toți am primit de la Dumnezeu daruri, căci talanții despre care se vorbește sunt daruri. De la cuvântul talant, care desemnează o unitate de măsură monetară, provine și cuvântul talent. Spunem despre un om care este dăruit într-un anumit fel că are un talent sau că este talentat, aceasta însemnând, de fapt, în sensul vechi al cuvântului, că este dăruit de Dumnezeu cu multe daruri. Fiecare dintre noi primește la naștere, și apoi, în special noi creștinii, în Taina Sfântului Botez, daruri. La Botez primim daruri duhovnicești, dar tot omul care se naște în lume vine dăruit de Dumnezeu cu lumină, atât cât Dumnezeu socotește pentru fiecare, cunoscându-l pe fiecare om. Îi dăruiește Dumnezeu fiecăruia daruri, lumini spirituale, pe care omul este chemat, creat fiind după chipul lui Dumnezeu, să le pună în lucrare în viața sa.”    

„Noi trebuie să înțelegem că Cel Care dăruiește talanții este Dumnezeu, mai precis Dumnezeu-Omul, adică Fiul lui Dumnezeu, după al Cărui chip noi toți am fost creați. Domnul nostru Iisus Hristos este Cel Care dăruiește daruri, talanți, tuturor oamenilor care se nasc în lume”.

„Toate aceste daruri primite de la Dumnezeu, care sunt de natură spirituală, suntem chemați să le înmulțim pe parcursul vieții noastre, nu să le îngropăm. Ce înseamnă îngroparea darului? Adică a ține ceea ce ai primit, chiar și sub forma îngropării lui, ca pe o pradă, iar aceasta este o formă a egoismului. Așadar, practic, îngroparea talanților înseamnă cultivarea egoismului, a nu-i rodi, a nu-i pune în lucrare, a nu-i înmulți. A nu înmulți darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat înseamnă egoism, iar egoismul îl închide pe om în sine, îi taie legăturile cu ceilalți, cu Dumnezeu, cu aproapele, cu lumea.”

„Cuvintele prin care se încheie pericopa evanghelică de astăzi, «Cel ce are urechi de auzit, să audă!», spuse de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, sunt o chemare la trezire, pentru fiecare dintre noi, pentru că ceea spune Domnul Hristos în această pericopă evanghelică ne privește pe toți și ne arată, totodată, că, într-o zi, în Ziua Domnului, în ziua Înfricoșătoarei Judecăți, vom da socoteală pentru faptele noastre. În acea zi, fiecare dintre noi va merge cu zestrea duhovnicească pe care a acumulat-o și Îi va arăta Domnului ce a făcut cu darurile pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare dintre noi.”

La Ectenia pentru cei adormiți a fost pomenit și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist al României, dimpreună cu toți cei adormiți din neamul său, la împlinirea, în această zi, 7 februarie 2016, a 101 ani de la nașterea sa.

În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotesit pe părintele paroh Cristinel Viorel Bulzan întru sachelar, pentru frumoasa lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată în mijlocul comunității parohiale încredințată spre păstorire.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, a adresat, în numele preoţilor din cadrul Protopopiatului Tinca, un cuvânt de bun venit Chiriarhului Oradiei şi a făcut o succintă prezentare a parohiei Cărăsău. De asemenea, a fost subliniată frumoasa activitate pe care părintele paroh o desfășoară în mijlocul credincioșilor, de la numirea în parohie, prin intensificare sfintelor slujbe și grija specială arătată față de locașul de cult și casa parohială.

Părintele paroh Cristinel Viorel Bulzan, în cuvântul său, a adus mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste această comunitate. Părintele și-a arătat recunoștința față de Preasfinţitul Părinte Sofronie pentru darul hirotoniei oferit în urmă cu aproape patru ani de zile, pentru distincția acordată în cadrul Sfintei Liturghii, dar și pentru toată purtarea de grijă manifestată față de această comunitate de buni creștini. De asemenea, parohul locului a mulțumit domnului primar Mihai Florin Sferle pentru colaborarea și ajutorul acordat parohiei, iar credincioşilor pentru dragostea şi susţinerea arătată.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a oferit Domnului Mihai Florin Sferle, primarul comunei Cociuba Mare, membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Oradiei, o Diplomă de vrednicie, pentru dragostea și sprijinul arătat Bisericii dreptmăritoare.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a primit, din partea Consiliului Local al comunei Cociuba Mare, prin Domnul primar Mihai Florin Sferle, titlul de Cetăţean de onoare al comunei Cociuba Mare. Placheta și hotărârea Consiliului Local a fost înmânată de către domnul primar, care a rostit și un cuvânt de felicitare și recunoștință.

În cuvântul festiv rostit, Ierarhul Oradiei i-a felicitat, atât pe părintele paroh, cât și pe toţi credincioşii parohiei pentru frumoasele realizări pastorale și administrativ-gospodărești avute în ultimi ani. De asemenea, a mulțumit Consiliului Local al Primăriei Cociuba Mare, în frunte cu domnul primar, pentru distincția oferită, evidențiind frumoasa colaborare existentă între Primărie și parohiile ortodoxe din comună.

Satul Cărăsău este situat în depresiunea Şoimi-Tinca, pe valea mijlocie a Crişului Repede, în partea sud-estică a judeţului Bihor. Este atestat documentar în anul 1371, iar numele său „Cărăsău” provine din slavona veche şi înseamnă Vale Neagră, cu înţeles de Vale Seacă, deoarece toate văile care-i brăzdează hotarul sunt lipsite de izvoare.

Până în prezent se ştie că au existat în localitate patru biserici. Cea dintâi, se spune că ar fi ars în pârjolul dat de turci, la 1598. Pe locul acesteia s-a ridicat altă biserică, în Dealul Bisericii, de care se aminteşte într-o consemnare din 1769. Biserica, situată în mijlocul cimitirului sătesc, se afla în Cărăsăul de Jos.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea s-a construit a treia biserică, tot din lemn, pe vatra actualei biserici. Biserica avea forma de navă cu tindă şi naos iar altarul obişnuit. În anul 1888 a fost renovată de meşterii din sat. I s-au înlocuit tălpile şi acoperişul de şindrilă, cu altul de tablă. În 1938 a fost declarată monument istoric, dar în anul 1952 s-a dat „aprobarea” să fie demolată, neavând „prea mare importanţă istorică”. În anul 1953 se ridică actuala biserică din piatră şi cărămidă prin munca braţelor sătenilor păstoriţi la acea vreme de părintele Alexandru Motoc.  

În prezent, Parohia Cărăsău numără 300 de credincioşi ortodocşi, care din anul 2012 sunt păstoriţi de tânărul și vrednicul părinte Cristinel Viorel Bulzan.