Parohia bihoreană Husasău de Criș a îmbrăcat în aceste zile haine de sărbătoare la aniversarea a 780 de ani de la atestarea documentară a localității (1236-2016). Sărbătoarea a adunat numeroși fii ai satului, oficialități locale și județene, precum și un mare număr de credincioși din Husasău de Criș și din satele învecinate.

Cu acest prilej, Duminică, 18 septembrie 2016, Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, în biserica parohială cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. La slujbă au participat mulți copii și tineri îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale din Bihor.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Marcu, Chiriarhul Oradiei a prezentat câteva dintre cele mai importante semnificații ale Crucii pe care fiecare creștin în parte o are de purtat în viața pământească, pe cărarea cea strâmtă către Împărăția cerurilor:

„Dacă în ziua însăși a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci ne-am adus aminte de răstignirea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care, la plinirea vremii, S-a făcut Om din Fecioara și a murit, El, Cel fără de păcat, pentru păcatele noastre, pe care le-a pironit pe Cruce, astăzi, în Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, ni se amintește de către Sfânta Biserică, tuturor, despre luarea Crucii și urmarea lui Hristos, despre datoria, obligația, dar și viața în sine a creștinului, care este nimic altceva decât un drum al Crucii, o purtare a Crucii cu demnitate și seninătate, până în Ziua cea mare a arătării slavei lui Dumnezeu când, după încercări, după dureri, după suferințe, după ispite, după multe lacrimi și rușine în lumea aceasta, nădăjduind tare și nestrămutat în Domnul, până la sfârșit, răbdând toate încercările care vin peste noi și toate prigonirile, nădăjduim cu toții că vom vedea și slava lui Dumnezeu, dacă aici pe pământ nu ne rușinăm de Crucea Domnului.”

„Datoria noastră de creștin este să primim Crucea pe care o avem de purtat, să răbdăm, să nu ne răzvrătim, să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și să ne amintim, mai ales în vremuri de încercare, că, în vreme ce Mântuitorul Hristos a murit pe Cruce pentru noi, fără de păcat fiind, a omorât păcatele noastre pe Cruce, să ne amintim, așadar, că ceea ce ni se întâmplă nouă aici pe pământ, pentru păcatele noastre se întâmplă.”

„Din pericopa evanghelică de astăzi înțelegem că noi, creștinii, nu prea avem cum să evităm, cum să ocolim în viață Crucea pe care o avem de purtat, pentru unii vizibilă, pentru alții invizibilă. Despre unii sau alții știm că suferă, pentru că îi vedem și îi auzim, dar sunt și situații în care nu vedem și nu știm nimic, pentru că oamenii își duc cu discreție Crucea lor, suferă în tăcere și se roagă înaintea lui Dumnezeu.”

„În viața de pe pământ ne luptăm pentru dobândirea vieții celei veșnice. Tot ce adunăm în lumea aceasta lăsăm după noi, nimic nu ducem dincolo, decât zestrea sufletească, iar zestrea creștinului este o zestre care trece prin Cruce. Pentru a ajunge la lumina Învierii trebuie să treacă prin Cruce. «Dacă  M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni», spune Mântuitorul Iisus Hristos. Și, bineînțeles că, atunci când ne referim la prigonire, în primul rând ne gândim la duhurile cele necurate, la vrăjmașii mântuirii oamenilor, care caută pe toate căile să îi întoarcă pe oameni din calea ce duce la mântuire. De aceea, nu este ușor în viață să îți porți Crucea. Dar altă cale nu este.”

Îndată după Sfânta Liturghie, în sfântul lăcaș a avut loc lansarea volumului Husasău de Criș. Monografie istorică (1236-2016), autor fiind Părintele paroh Dr. Ioan-Mircea Ghitea din Husasău de Criș, împreună cu alți colaboratori. Lucrarea a fost prezentată de către Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului, care a arătat, pe scurt, conținutul bogat al lucrării și necesitatea întocmirii unor astfel de monografii, care vin atât să completeze, la zi, informațiile istorice, geografice, demografice, cultural-educaționale și spirituale din viața localității și a parohiei ortodoxe, cât și să pună în lumină chipurile unor personalități originare din această localitate, buni români dreptmăritori.

Apoi, Părintele Paroh Ioan-Mircea Ghitea a adus mulțumiri tuturor celor prezenți, Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei pentru slujirea la acest moment aniversar și pentru arhieresca binecuvântare oferită la apariția monografiei, dar și tuturor colaboratorilor și ostenitorilor care și-au adus aportul la realizarea acesteia. Parohul locului a oferit la final, din partea parohiei, plachete și diplome aniversare.

Localitatea Husasău de Criş este situată pe malul drept al râului Crişul Repede, la 18 km est de municipiul Oradea, atestată documentar în anul 1236. Aşezarea medievală, tipic românească, s-a dezvoltat de-a lungul timpului ajungând la începutul secolului al XX-lea la nivelul unei comune. Descoperirile arheologice în care se cercetează perioada medievală menţionează că în centrul aşezării, pe locul cel mai înalt, se afla o biserică, ce astăzi nu mai există, în jurul căreia erau adunate vetrele gospodăreşti.

Dintr-o perioadă ceva mai târzie acestei atestări se păstrează până astăzi un clopot, din anul 1611, care a aparținut bisericii. O consemnare din anul 1796 îl menționează ca preot paroh al bisericii pe Ioan Popa (1796-1808). În prima jumătate a secolului al XX-lea, în anii dintre cele două războaie mondiale, într-o conscripiție parohială întocmită de părintele Gavrilă Iovan din Husasău de Criș aflăm despre existența unei biserici de zid în sat, dar care în anul 1946, datorită șubrezeniei zidurilor, a fost demolată. În deceniile ce au urmat, în ciuda regimului comunist ateu, prin grija prin preoților care au păstorit aici biserica a fost reconstruită.

În anii din urmă, prin grija ultimilor doi preoţi parohi, respectiv Părintele Vasile Marin Dindelegan (care a păstorit aici între 1996-2007) şi Părintele Ioan Mircea Ghitea, actualul paroh, parohia a devenit centrul de viaţă duhovnicească şi cultural-educaţională din localitate. S-au făcut ample lucrări de restaurare a bisericii şi a casei parohiale, redobândindu-se dreptul de proprietate asupra clădirii şcolii din localitate, ce a aparţinut Bisericii, unde s-a amenajat un mic muzeu parohial, o bibliotecă parohială şi o sală pentru activităţi cu copiii şi tinerii din parohie, şi unde, din toamna anului 2013, îşi desfăşoară activitatea Centrul cultural „Teodor Maghiar” al parohiei. De asemenea, în cimitirul parohial se află în stadiu de finalizare a construcţiei o capelă cu hramul „Învierea lui Lazăr”, a cărei piatră de temelie a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei în ziua de 14 septembrie 2008, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci.