Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / „Prin Cruce spre Înviere”. Concert prepascal la Catedrala Învierii Domnului din Oradea

„Prin Cruce spre Înviere”. Concert prepascal la Catedrala Învierii Domnului din Oradea

La ceas de seară, după oficierea slujbei Pavecerniței mari, în cea de a doua zi din săptămâna Floriilor, marți, 4 aprilie 2023, când în Biserică facem pomenirea Sfântului Cuvios Iosif Imnograful – serbare cu reverberații aparte în „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, așa cum a fost proclamat anul curent în Patriarhia Română –, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din cetatea Oradiei Mari, a avut loc tradiționalul concert pre-pascal, „Prin Cruce spre Înviere”, rânduit cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei pentru a frăgezi și afâna prin cânt solul sufletului credincioșilor și slujitorilor, ca pregătire pentru praznicul împărătesc al Intrării în Ierusalim a Domnului și pentru Sfânta și Marea Săptămână a Dumnezeieștilor Pătimiri. La concert au luat parte Chiriarhul locului, preoți profesori, slujitori ai Sfintelor Altare și credincioși din cuprinsul Episcopiei noastre.

Cei care au teologhisit prin melos despre Întruparea și Jertfa supremă a Logosului au fost membrii a trei corale bărbătești, începând cu tinerii teologi ai Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, dirijați de Părintele profesor și arhidiacon Ștefan-Alexandru Lakatos, urmați de corala preoțească a Protopopiatului Ortodox Român al Oradiei, aflați sub coordonarea aceluiași dirijor, culminând cu „Psalmodia Varadiensis”, corul studenților și absolvenților Facultății de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijat de Părintele conf. univ. dr. habil. Mihai Brie.

La finele concertului prepascal, în siajul vocilor care au generat ecoul unor frumoase armonii polifonice, Ierarhul cetății orădene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, întărind și adâncind prin logos universul hristic de meditație deschis de frumoasele cântări. În sfânta biserică întotdeauna avem fereastra spre Absolut deschisă. În seara de acum, o dată în plus, ni s-a deschis o fereastră spre Cer. Întotdeauna când se săvârșesc sfintele slujbe, cerurile se deschid și cu cât sunt mai multe suflete însetate de Cer și atinse de dorul după Dumnezeu, cu atât fereastra se deschide mai tare. Acum, prin corurile care ne-au încântat sufletele, am putut, după măsura fiecăruia dintre noi, să veden cum cerurile se deschid, duhovnicește vorbind. Nu minuni exterioare și semne pe care le caută cei care n-au ajuns încă să-L cunoască pe Dumnezeu Cel adevărat și viu. Pentru oamenii credincioși, însă, atunci când cerul se deschide, sufletul nu poate decât să se adâncească în rugăciune, în contemplație.

De asemenea, Preasfinția Sa i-a invitat pe cei prezenți ca în perioada rămasă din Postul Sfintelor Pătimiri să trăiască în plan personal și spiritual evenimentele istorice pe care Biserica ni le aduce spre neîncetată aducere aminte. Urmează o Săptămână grea, cu multă încărcătură duhovnicească, în care suntem martorii Sacrificiului suprem a Celui fără de păcat, pentru păcatele noastre; a Celui Care a venit nu doar ca să intre triumfal în Ierusalim, ci să treacă prin moartea Sa pe Cruce, cu firea omenească pe care Și-a luat-o, în Ierusalimul ceresc. Prin Fiul lui Dumnezeu înomenit ni se deschid nouă cerurile. El ne cheamă pe toți să mergem acolo, în adevăratul Pământ al Făgăduinței, în adevărata Patrie, în Ierusalimul ceresc. Pentru că aici, oriunde ne-am fi născut, suntem exilați; exilați din Paradis, tânguindu-ne pe parcursul întregii vieți la apa Vavilonului nostru. Nu este Crișul, nici Mureșul, Tisa și nici Dunărea, ci apa amară a păcatului care ne-a îndepărtat de Cer și sufletele arse de dor după Patria pierdută, în exilul terestru. Mult ar dori omul să se întoarcă aici, iar Dumnezeu nu rămâne surd la lacrimile noastre, de multe ori de disperare, adesea de tristețe, pentru tot ceea ce pierdem în viața de aici. Dintr-o așa de mare dragoste, Dumnezeu Se sacrifică pentru noi ca să ne scoată din exil și să ne ducă înapoi Acasă, adică în sânul Său, în Împărăția cerurilor.

La sfârșit, Ierarhul și-a manifestat bucuria și recunoștința față de credincioșii prezenți, prețuindu-i pentru râvna și dragostea lor față de Biserica lui Hristos și dorindu-le, totodată, să aibă parte de sărbători frumoase și luminoase, în Duhul lui Hristos, iar nu în duhul lumii. Vreau să vă mulțumesc dumneavoastră, iubiți frați și surori în Domnul Hristos, care n-ați ținut cont că de jur-împrejurul Catedralei este șantier și că se ajunge greu. Dincolo de neajunsurile acestea, ați lăsat orice altă preocupare în după-amiaza și seara de astăzi ca să veniți și să vă întâlniți cu muzica sacră, să vă mângâiați și să vă tratați duhovnicește și, de ce nu, să vă vindecați sufletele. Și pentru că deja au trecut trei sferturi din Sfântul și Marele Post, vă doresc tuturor să aveți parte de un Paști luminat, cât mai strălucit duhovnicește, cu petrecere sfântă cu Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat a treia zi, cu Preasfânta Sa Maică, cea care ne-a primit pe toți ca fii și fiice la Crucea Fiului ei atunci când Fiul Însuși a oferit-o Ucenicului iubit pe Născătoarea de Dumnezeu ca maică, iar prin el, nouă tuturor. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să se reverse pacea Lui peste noi și liniște în mințile tulburate, împăcare între cei care, din îngăduința Lui, sunt în autoritate și care, din cauză că nu se prea înțeleg, ajung la invidii, nu de puține ori, sângeroase, și la războaie. Să-i lumineze Dumnezeu! Și, așa cum ne rugăm în Liturghia Marelui Vasile, pe cei buni să-i păzească Dumnezeu în bunătate, iar pe cei răi buni să-i facă cu bunătatea Sa, căci toate sunt cu putință Lui. 

Pr. Andi-Constantin Bacter