În fiecare an, cea de a treia Duminică după sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, întreaga Biserică Ortodoxă aduce o cinstire cu totul deosebită tuturor femeilor creștine, sfinte și jertfitoare, ale Bisericii noastre, accentuând importanța covârșitoare pe care femeia creștină, sfintele femei în frunte cu Maica Domnului, o au în iconomia mântuirii neamului omenesc și a fiecărui suflet în parte. Mai mult decât atât, în Biserica noastră națională autocefală, Duminica cea mai apropiată de data de 15 mai, când se serbează la nivel mondial Ziua internațională a Familiei, este consacrată ca fiind Ziua națională aFamiliei. Cum nimic nu este întâmplător, ci proniator, în acest an Ziua națională a Familieise suprapune cu Duminica Femeilor purtătoare de miruri, a Femeii creștine, reliefându-se prin această binecuvântată „coincidență”, încă o dată, rolul esențial pe care femeia creștină, și mai ales mama creștină, îl are în marea familiespirituală a Bisericii.

În anul acesta, 16 mai 2021, această sensibilă și preafrumoasă sărbătoare duminicală a creștinilor dreptmăritoria fost prilej desporită bucurie duhovnicească pentru credincioșii Parohiei Sfântul Apostol Andreiși Duminica Sfinților Români din Oradea, căci în mijlocul lor s-a aflat Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, slujind Dumnezeiasca Liturghie și învățând pe bunii credincioși „cuvântul cu putere multă” al Evangheliei Fiului lui Dumnezeu.

Pasajul evanghelic rânduit a se citi în Duminica Mironosițelor (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8) ne pune în atenție, în cazul în care nu am remarcat până acum din lecturile neotestamentare ce s-au citit în cadrul sfintelor slujbe pascale,modul în care grijuliile și gingașele femei mironosițe s-au preschimbat din simple, dar curajoase, purtătoare de miruri, în cele dintâi „purtătoare” a Veștii celei Bune, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Urmând acestei lecturi evanghelice, în frumoasa predică a Preasfințitului Părinte Sofronie credincioșii prezenți au putut afla și li s-a readus în vedere aprecierea și cinstea de care se bucură femeia în universul creștin, perspectiva Bisericii Ortodoxe situându-se diametral opus față de acuzațiile superficiale și absurde ale celor care desconsideră viziunea creștină, așa zis „discriminatoare”, asupra femeii, pe care critica contemporană le impută Bisericii.

În debutul cuvântului de învățătură, Episcopul Oradiei a tâlcuit caracterul special al Duminicii Mironosițelor, fiind prilejul prin care, într-o manieră specială și sărbătorească, întreaga Biserică contemplă frumusețea vocației femeii creștine, cu totul și cu totul indispensabilă armonioasei dezvoltări spirituale a celui care Îl urmează pe Hristos, Care, la rândul Său, Și-a prețuit și Își prețuiește nespus Mama, cea care s-a oferit drept Catedrală în care S-a născut trupește Veșnicul Arhiereu, Dumnezeu Omul.Sărbătoarea Duminicii Femeilor mironosițe este adevărata sărbătoare a femeilor creștine. Este ziua duhovnicească a femeii și nu este așezată de vreo putere din lumea de aici, ci dăruită de Duhul Sfânt Bisericii. Pentru că prin femeile purtătoare de miruri, Biserica le cinstește pe toate femeile sfinte, pe toate femeile credincioase, pe toate mamele, pe toate soțiile, pe toate fiicele și pe toate surorile evlavioase, iubitoare de Dumnezeu și însetate după cuvântul Domnului.

Preasfinția Sa a reflectat asupra portretului femeii creștine, evidențiind subtilitatea consistentă a prezenței Maicii Domnului în chipul duhovnicesc al fiecărei femei care urmează Fiului Preacuratei, Preasfânta Fecioară fiind prototipul femeii creștine, Doamna Bisericii și modelul suprem după care fiecare femeie trebuie să-și creioneze propriul profil spiritual.Biserica le cinstește pe femeile purtătoare de miruri și, prin ele, pe toate femeile credincioase, pentru că, urmând pildei sfinte a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, călcând pe urmele Maicii Domnului, toate femeile credincioase și evlavioase și toate sfintele femei au îmbrăcat rânduială de mironosiță.

Din păcate, sensurile conotative, cu tentă peiorativă, pe care le-a dobândit în cursul timpului ideea de „mironosiță”, au schimbat înțelesul nobil al acestei expresii bisericești, frecvent utilizată în cărțile de cult și puternic sedimentată în memoria Bisericii. În acest sens, Chiriarhul Oradiei Mari a explicat rațiunea biblică și cea lingvistică care stă în spatele acestei exprimări.Femeile purtătoare de miruri, „mironosițe” sau „mirofore”, sunt numite în acest fel pentru că ele au venit cu miruri, cu miresme, la mormântul Domnului, să-I ungă trupul mort, coborât de pe Cruce, înfășurat în giulgiu curat de in și așezat în mormântul cel nou. „Foreo” (φορέω) în limba greacă înseamnă „a purta”, de aici cuvântul „mirofore” (μυροφόροι). În limba slavonă, cuvântul „nositi” (носици) este verbul care înseamnă, tot așa, „a purta”. „Mironosițî” (мироносицы) înseamnă  „purtătoare de mir”. Așadar, mironosițele sunt femeile purtătoare de miruri.

În încheiere, Ierarhul Oradiei a subliniat faptul că este foarte important ca dreptmăritorii creștini să înțeleagă rânduiala apostolică pe care Biserica Ortodoxă o perpetuează din generație în generație, cu atât mai mult când vine vorba despre dimensiunea sacramentală a Bisericii. În Biserică totul este pus în bună rânduială, în ordine, și fiecare mădular al Bisericii deține un rol crucial în buna funcționare a întregului organism eclesial. De aceea, deși femeile mironosițe nu au avut ascultarea slujirii liturgice, importanța lor este covârșitoare și nu este umbrită de absența preoției sacramentale, ci ele se remarcă cu ușurință în textele evanghelice ca fiind veritabile purtătoare de inimi vajnice, gata să se jertfească și să înalțe rugăciuni fierbinți către Preamilostivul Dumnezeu.Memoria Sfintelor Femei mironosițe se transmite în Biserică cu fiecare generație de femei sfinte și evlavioase, care, înfruntând timpurile și stăpânirile potrivnice, și-au crescut, educat și zidit duhovnicește copiii lor în sfânta și dreapta credință, cu riscurile pe care și le-au asumat pentru ca să nu se stingă candela credinței în popoarele creștine. Iar, dragii mei, poporul nostru nu a dus lipsă de astfel de femei veghetoare, care au îmbrăcat rânduială de mironosițe, ungând cu miruri Trupul mistic al Domnului, mai ales când vremea de prigoană era aproape și când viața bisericească era amenințată. Câte femei credincioase nu și-au asumat toate riscurile necesare pentru a-și crește și educa pruncii în credință, rezistând unui regim ateu care, oficial, propovăduia că Dumnezeu nu ar exista; învățături otrăvite și străine de viața adevărată a omului, căutate a fi transmise și în școli. Dar datorită mamelor credincioase, a bunicilor și a femeilor evlavioase, „mironosițele” din vremurile noastre, Biserica a rămas vie, bisericile au rămas deschise, căci mulțumită lor creștinii au continuat să vină la biserică.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele paroh Vasile Bota a rostit un cuvânt festiv prin care a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru grija deosebită pe care o poartă față de bunii credincioși ai parohiei pe care o păstorește de mai bine de douăzeci de ani. De asemenea, vizita pastorală a Chiriarhului Oradiei din această enorie nu s-a încheiat, din punct de vedere liturgic, cu săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, ci a continuat cu oficierea Sfintei Taine a Botezului, primită de cea dintâi nepoată a Părintelui Vasile, Anisia, fiica Părintelui Daniel Bota, preot coslujitor al acestei enorii și fiul părintelui paroh. Ca semn al recunoștinței și al mulțumirii, părintele paroh a oferit Episcopului Oradiei un frumos șirag de metanii de culoare roșie. Chiriarhul Oradiei a mulțumit Părintelui Vasile pentru aprecierile adresate și pentru frumosul dar, tâlcuind înaintea credincioșilor prezenți faptul că această culoare a metaniilor simbolizează darul rugăciunii neîncetate, pe care fiecare călugăr, dar și fiecare creștin, este dator să-l ceară și să o practice cât mai autentic.

În cele ce au urmat, Preasfințitul Părinte Sofronie a oficiat slujba sfântă prin care cele trei Sfinte Taine ale inițierii în viața creștină au fost administrate celei mai tinere creștine a comunității parohiale a bisericii Sfântul Apostol Andrei din Oradea, Anisia Bota. La final, Ierarhul a rostit o cateheză prin care a explicat celor prezenți cât de importantă este Sfânta Taină a Botezului, poarta către Împărăția cerurilor, ce ni se deschide prin Biserică, arătând că oricât de pierdut ar fi omul în această lume, Taina Sfântului Botez înlesnește lucrarea de reabilitare și de mântuire pe care harul Duhului Sfânt, mijlocit de rugăciunile mădularelor Bisericii din care fiecare creștin face parte, îl poate aduce în viața fiecărei persoane botezate.

Andi Constantin Bacter