În cea de a doua zi a praznicului împărătesc al Pogorârii Sfântului Duh, luni, 5 iunie 2023, la sărbătoarea aleasă a Preasfintei Treimi, prilej de înaltă reflecție duhovnicească asupra amplei opere de mântuire a neamului omenesc lucrată în chip minunat și unitar de dumnezeieștile Persoane treimice, Chiriarhul meleagurilor bihorene, Preasfințitul Părinte Sofronie, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Băile Felix, Paraclis Episcopal și schit dependent de Centrul Eparhial.

După citirea pasajului evanghelic consacrat sărbătorii, Episcopul Oradiei a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care le-a vorbit credincioșilor prezenți despre sărbătoarea Preasfintei Treimi ca fiind un răstimp binecuvântat al contemplării iubirii desăvârșite și necondiționate a lui Dumnezeu, perspectiva dragostei totale și sacrificiale fiind cea care poate să ne situeze cel mai aproape de Adevăr, de Cine este Dumnezeu cu adevărat, așa cum ni S-a descoperit și ni Se descoperă nouă.

Încă din partea de început a predicii, Ierarhul Oradiei i-a îndemnat pe credincioși să nu privească sărbătoarea Preasfintei Treimi ca pe un praznic al dogmaticii înalte sau care se adresează doar celor înaintați în cunoașterea teologică,  ci un praznic împărătesc al inimii, al dragostei și al familiei. În Biserica noastră, a doua zi de Rusalii este sărbătoarea Preasfintei Treimi, praznicul Dumnezeului Celui Viu și Adevărat, sărbătoarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită, de Viață făcătoare. Este și sărbătoarea cea mare a familiei umane, pentru că noi, oamenii, cu toții, suntem zidiți după Chipul lui Dumnezeu. Însă pe Tatăl nimeni nu L-a văzut vreodată, Fiul, Care este Chipul Ipostasului Tatălui, L-a făcut cunoscut prin Duhul Sfânt. De aceea, Fiul Însuși spune că Cine L-a văzut pe El, L-a văzut și pe Tatăl. Astfel, prin Fiul și în Duhul ajungem la comuniunea de dragoste a Tatălui, mai bine spus chiar a Preasfintei Treimi, pentru că sărbătoarea de astăzi este Sărbătoarea Comuniunii de dragoste a Preasfintei Treimi. Persoanele treimice sunt dragostea desăvârșită! Tatăl Îl iubește pe Fiul în Duhul Sfânt și Fiul întoarce Tatălui, în Duhul, iubirea cea sfântă. Comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi este Iubirea supremă, cea după Care și noi, oamenii, suntem invitați să ne asemănăm, pentru că purtăm în noi Chipul iubirii lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Iubire și orice om care dorește să ajungă la Viața lui Dumnezeu, trebuie să ajungă să cunoască iubirea cea adevărată și desăvârșită, Iubirea lui Dumnezeu.

Așadar, trecând de prejudecățile perceperii lui Dumnezeu ca fiind o entitate supremă îndepărtată, intangibil și de neînțeles pentru noi, cei mărunți și păcătoși, pe toate căile suntem invitați de Biserică să ne străduim să înțelegem mărturiile infinite ale dragostei lui Dumnezeu și nu ființa Lui, ceea ce ne este cu totul cu neputință, iar odată porniți pe drumul înțelegerii, să ne urnim și pe cel al oglindirii dragostei lui Dumnezeu în viața noastră. Dar, dragii mei, totuși, cum este iubirea lui Dumnezeu? Sigur că e diferită față de iubirea de care suntem noi, oamenii, în stare. Despre iubirea supremă a lui Dumnezeu vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni în cunoscutul Imn al Iubirii, care ne descrie dragostea perfectă, dragostea fără cusur, dragostea necondiționată, totală, care pe toate le suferă, pe toate le rabdă, pe toate le nădăjduiește, cea care nu cade niciodată.  Această iubire este prezentă acolo unde este prezentă iubirea lui Dumnezeu, pe care o găsim mai ales în viața Sfinților, cei care se fac transparenți iubirii lui Dumnezeu. Și noi suntem chemați la această iubire, să o moștenim și să o dobândim pe veci, pentru că viața de veci înseamnă locuirea în comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi. Iubirea perfectă a lui Dumnezeu este o iubire sacrificială, nu superficială. Este atât de adâncă încât merge până la sacrificiu. Care este sacrificiul? Tot ceea ce vedem. Noi înșine, lumea întreagă, pentru că Dumnezeu tot ceea ce a creat, lumea întreagă, văzută și nevăzută, pe toate le-a făcut din iubire nețărmurită, fără granițe și limite. 

În fine, Ierarhul Oradiei Mari i-a mai învățat pe cei prezenți că, odată ce am depășit disputele lăuntrice cu propriul egoism și cu tentațiile lumești, nu este suficient să înțelegem și să ne îndulcim de dragostea desăvârșită și îndemnătoare la desăvârșire a lui Dumnezeu, ci să o propovăduim cu timp și fără timp, chiar cu râvnă preoțească, întrucât fiecare creștin, prin Baia nașterii din nou, de Sus, este chemat să fie sol al iubirii lui Dumnezeu în lume. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Puterea cea de Sus Care vine ca o suflare de vânt ce vine repede și Care a umplut camera unde erau Apostolii la Cincizecime, umple bisericile și sufletele noastre și ne trimite pe toți să fim înflăcărați misionari ai iubirii necondiționate, totale, nebune, sacrificiale a lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Nu reușim să facem asta pentru că nu-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi, suntem prea egoiști, lacomi și autosuficienți ca să înțelegem că fără Dumnezeu nu putem face nimic și că suntem doar niște pumni de țărână însuflețiți. Și, vai, cât de repede trece viața! Când ești tânăr ai impresia că ai toată viața înainte, dar nici nu îți dai seama cum a trecut și te pomenești neputincios și știi că vine clipa marii Întâlniri cu Dumnezeu. Și ce ai făcut cu viața ta? Mai ales tu, creștinule, ce ai făcut cu datoria ta de misionar? Că nu doar preoții trebuie să propovăduiască, ci toți creștinii avem preoția universală și trebuie să fim soli ai iubirii lui Dumnezeu! Or, iubirea lui Dumnezeu înseamnă îngăduință, iertare, răbdare și îndelungă-răbdare. Suntem noi în stare de așa ceva? Suntem departe de măsura dragostei dumnezeiești!  De aceea, ar fi cazul să învățăm din dragostea „nebună” și sacrificială, totală și supremă a lui Dumnezeu. Dacă n-am făcut-o până acum, măcar de astăzi, de ziua Preasfintei Treimi, să începem exercițiul zilnic al călcării în picioare a șerpilor prejudecăților noastre și să încercăm să ne privim cu alți ochi, ca să fie pace și liniște pe pământ, în familii, în case, în biserică, în țară, în lume. Ajunge cu răutatea. Să ne lăsăm invadați de „blânda invazie” –  cum îi spune scriitorul britanic C.S. Lewis –  a dragostei dumnezeiești în viețile noastre.

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei l-a promovat în treapta slujirii preoțești pe diaconul Alexandru Laza pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” din Oradea și l-a hirotesit întru duhovnic.

Pr. Andi-Constantin Bacter