Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, miercuri, 23 februarie 2022, la vechea Catedrală Episcopală a Oradiei Mari, „Biserica cu lună”, a avut loc slujba de pomenire a Academicianului hunedorean Silviu Dragomir, teolog, istoric și lingvist, pătimitor al temnițelor comuniste și apărător al Ortodoxiei ardelenești, de la a cărui adormire, la 23 februarie 1962, se împlinesc șaizeci de ani.

Slujba parastasului de obște pentru ilustrul academician a fost oficiată de Chiriarhul locului, în prezența unui număr frumos de preoți, profesori, studenți și elevi, respectiv a membrilor Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei (AFOREO) și Asociației Studenților Creștin-Ortodocși din România (ASCOR) – filiala Oradea.

La finele sfintei slujbe, domnul Prof. Univ. Dr. Habil. Sorin Șipoș,  directorul Școlii Doctorale de Istorie a Universității din Oradea și directorul Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” al Universității din Oradea, aflat sub egida Academiei Române, a evocat personalitatea remarcabilă a celui pentru care s-au adus rugăciuni de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, punctând cele mai importante repere biografice și reliefând calitățile de excepție, caracterul demn în fața samavolniciilor vremii și realizările academice impresionante, din care rezultă nu doar vrednicia incontestabilă de a fi pomenit într-un asemenea cadru solemn, ci și simțul onorant al celorlalți de a fi prezenți la această comemorare, în calitate de creștini ortodocși și români ardeleni.

În cele ce au urmat, Părintele Prof. Radu Valer Rus, vicar eparhial și directorul Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru arhiereasca slujire și binecuvântare. Totodată, părintele vicar a adus aprecieri și mulțumiri domnului profesor Sorin Șipoș pentru elaborata și emoționanta prezentare rezumativă a vieții pilduitoare a marelui Silviu Dragomir, felicitându-l pentru misiunea pe care o desfășoară în ogorul Domnului în calitatea asumată de intelectual creștin, cultul și cultura fiind două coordonate inseparabile ale sinergiei ideale a propovăduirii cuvântului Evangheliei Domnului Hristos în societatea de astăzi.

***

Academicianul Silviu Dragomir (13 martie 1888 – 23 februarie 1962) s-a născut în localitatea Gurasada din județul Hunedoara într-o familie cinstită și credincioasă care i-a sădit în suflet, încă din fragedă pruncie, credința în Dumnezeu și care i-a facilitat o educație aleasă. Urmează cursurile liceului românesc din Blaj și apoi ale liceului din Novi Sad, Voievodina, unde își dezvoltă pasiunea pentru limbile slave. Studiază teologia la Cernăuți, unde promovează și studiile doctorale, ajungând profesor de Istorie bisericească, Limba română şi Religie la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu. Își continuă studiile la centre universitare importante din Moscova și Viena, ajungând, de asemenea, să cerceteze cu multă minuțiozitate și spirit critic arhivele din Viena, Budapesta, Belgrad și Carloviț, aprofundând cunoașterea istorică a popoarelor balcanice și, mai ales, a românilor ardeleni din perioada secolelor XVII-XIX. 

În acest fel, prin activitatea sa de cercetare, Silviu Dragomir ajunge să realizeze unele dintre cele mai importante și complexe radiografii ale istoriei popoarelor sud-est europene, precum și ale românilor ardeleni, având o considerație aparte față de „Crăișorul munților”, Avram Iancu, pentru care întocmește o monografie ce este considerată de cei mai mulți, până astăzi, ca fiind cel mai elocvent studiu din domeniu. Un rafinat cunoscător al istoriei Bisericii Ortodoxe din Ardeal și al problematicilor de ordin politic și confesional ivite în Transilvania secolelor XVII-XIX, lucrările istoriografice ale academicianului hunedorean se constituie într-un bastion al Ortodoxiei românești împotriva binecunoscutelor forțe centrifugale ale vremii.

Datorită activității sale academice prolifice, Silviu Dragomir este numit, la vârsta de doar douăzeci și opt de ani, membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, ilustrul teolog și istoric nu s-a izolat în turnul de fildeș al științei, ci s-a implicat în mod activ în viața politică. A fost secretarul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a fost ales membru al Marelui Sfat Național Român. Mai târziu, în structurile noului stat național, a ocupat funcții importante în guvernul României.

Odată cu instalarea regimului comunist, din cauza rezistenței pe care a opus-o față de influențele bolșevice, Silviu Dragomir este pensionat forțat, destituit din funcțiile pe care le ocupa, pierzându-și, împreună cu mulți alții, titlul de academician și, în cele din urmă, trecând prin turnesolul a numeroase acuzații mincinoase, ajunge întemnițat la Caransebeș și apoi la Sighet, în total șase ani, adăugându-se lungului șir al exponenților verticali ai elitei intelectuale românești sacrificate de regimul comunist.

După cei șase ani de detenție schingiuitoare, Silviu Dragomir, de nerecunoscut de cei dragi ai săi, este eliberat, urmând să-și continue, mai timid, activitatea academică, urmărit fiind de Securitate până în ultima clipă a vieții. A adormit în Domnul la București, la 23 februarie 1962 și așteaptă învierea cea de obște în Cimitirul Central din Cluj.

Veșnica lui pomenire, vrednică de amintire!

Arhid. Andi Constantin Bacter