Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Adormirea Maicii Domnului prăznuită la Mănăstirea Izbuc

Adormirea Maicii Domnului prăznuită la Mănăstirea Izbuc

Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai iubite sărbători din cursul anului bisericesc, datorită înaltei cinstiri de care se bucură Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, în poporul român, anul acesta fiind serbată în Duminica a opta după Rusalii, 15 august 2021.

Evlavia și dragostea pe care dreptmăritorii creștini o manifestă față de Maica Domnului s-a arătat de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și la Sfânta Mănăstire Izbuc, devenită un adevărat simbol al spiritualității ortodoxe de pe meleagurile bihorene, cu prilejul hramului străvechiului așezământ monahal. Bucuria duhovnicească a obștii monahale și a pelerinilor a fost sporită prin prezența și slujirea aleasă a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

Mii de pelerini din județul Bihor și din alte colțuri ale țării au călcat pragul Mănăstirii Izbuc în zilele de 14 și 15 august, venind să ia hrană duhovnicească, fiind primiți cu multă ospitalitate de obștea mănăstirii. Programul liturgic a început în ajunul sărbătorii, sâmbătă seara, prin oficierea, de către un sobor de ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi, condus, cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, de Preacuviosul Părinte Arhim. Mihail Tărău, exarh și stareț al Mănăstirii Izbuc, a slujbei de Priveghere, urmată de Prohodul Maicii Domnului, apoi procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului la izvorul tămăduitor Izbuc, şi a continuat cu Taina Sfântului Maslu, precum şi Sfânta Liturghie săvârşită la miezul nopţii.

În însăși ziua praznicului, Duminică, 15 august, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi, pe o scenă amenajată pentru slujire în apropierea noii biserici mari a mănăstirii.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea celor două pericope evanghelice, a duminicii și a sărbătorii, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre puternicul simbolism euharistic al minunii înmulțirii celor cinci pâini, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit-o spre a sătura mulțimile, subliniind importanța împărtășirii creștinilor cu Preacuratele lui Hristos Taine pentru viața pământească, dar mai ales pentru viața cea cerească. De asemenea, Ierarhul a arătat rolul special al Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, ca Maica Luminii și Maica Vieții, precum și cinstirea mare de care se bucură Preasfânta Născătoare de Dumnezeu încă din cele mai vechi timpuri:

„Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în Anul Mântuirii în care ne aflăm s-a întâmplat să coincidă sărbătoarea cea mare a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, serbată în fiecare an la 15 august, cu Duminica a opta după Cincizecime, când se citește în biserici pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a Înmulțirii pâinilor. De aceea și această duminică se numește Duminica Înmulțirii pâinilor, căci Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat și a împărțit cele cinci pâini și cei doi pești, din care, apoi, Apostolii au săturat cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.”

„O vedem pe Maica Domnului ca Maica Vieții, Maica Pâinii Care S-a coborât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Ea este Maica Luminii, așa cum o cinstim în fiecare zi, și mai ales duminica, la Slujba Utreniei, dar și în alte rânduieli de rugăciune, cum este și la Slujba Înmormântării și a pomenirii celor adormiți, Slujba Parastasului, când o proclamăm pe Născătoarea de Dumnezeu ca Maica Luminii.”

„Așadar, Presfânta Fecioară Maria este Maica Luminii și Maica Vieții, cum îi cântăm în troparul sărbătorii, în imnul principal al praznicului Adormirii Maicii Domnului: «mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții», adică la Fiul ei Care este Viața cea veșnică, fiind Maica Vieții. Maica Luminii, Maica Vieții, Maica Celui Care este Viața noastră, așa cum ni Se descoperă în chip minunat Domnul nostru Iisus Hristos în prima pericopă evanghelică ce am ascultat-o.

El săvârșește minunea înmulțirii celor cinci pâini pentru a sătura mulțimile de oameni, minune ce are un puternic caracter euharistic, căci ne pregătește pentru minunea cea mare a Euharistiei, unde pâinea, prin rugăciunea Bisericii și pogorârea Duhului Sfânt se preface în Trupul Domnului, Ce ni Se oferă apoi, nouă, credincioșilor, ca merinde pentru viața veșnică. Și primim Pâinea cea Vie Care S-a coborât din cer, pe Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Cuminecătură ca să moștenim viața cea veșnică, pentru că El, Domnul, este viața noastră. Viață și aici pe pământ, dar mai ales viața cea veșnică în Împărăția cerurilor.”

„Noi oamenii, ca să trăim, avem nevoie de pâine. Avem nevoie de pâine așa de tare încât Domnul Iisus Hristos, când i-a învățat pe Ucenicii Săi și prin ei pe noi toți cum să ne rugăm lui Dumnezeu, le-a spus și ne-a spus să cerem «pâinea noastră cea de toate zilele». E adevărat că în limba elină se spune «pâinea noastră cea spre ființă» («τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον»), care s-a tradus la fel și în limba slavonă («hleb naš nasušni»). În limba latină și în limbile neolatine se folosește expresia «pâinea noastră cea de toate zilele» («panem nostrum cotidianum»; «notre pain de ce jours»), la fel și în alte limbi ale popoarelor care au îmbrățișat forma apuseană a Creștinismului, cum este și la poporul vecin maghiar («mindennapi kenyerünket»). Ambele forme, «pâinea noastră cea de toate zilele» sau «pâinea noastră cea spre ființă», arată clar faptul că omul are nevoie de pâine pentru a trăi, însă «pâinea noastră cea spre ființă» exprimă un sens mai profund, căci se referă nu doar la viața aceasta trecătoare, ci trimite la viața cea veșnică”.

„Pâinea pe care o dă Domnul Iisus Hristos ca să îi sature este, de fapt, o pregătire, o preînchipuire a Pâinii pe care o dă celor care cred în El, adică Sfintele și Preacuratele lui Hristos Taine. El Însuși mărturisește despre Sine: «Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer» (Ioan 6, 51). Adică Pâinea pe care omul dacă o mănâncă nu mai flămânzește, cum și apa pe care El o dăruiește, Apa cea vie, apa Duhului Sfânt, pe care omul dacă o primește nu mai însetează, pentru că Duhul Sfânt înrâurește viața duhovnicească a celui credincios.”

„Avem nevoie, așadar, pentru ca să trăim, pentru ca să supraviețuim, de pâine, însă, mai ales creștini fiind, avem nevoie să mâncăm Trupul Fiului Omului și să bem Sângele Lui, adică să ne împărtășim cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, pentru a moșteni viața cea veșnică, căci Domnul Iisus Hristos nu a venit doar să ne vindece aici de toată boala și neputința, așa cum ne-am adus aminte din primele cuvinte ale celei dintâi pericope evanghelice de astăzi, nu a venit doar să ne ajute în viața de acum, care oricum este scurtă, efemeră, trecătoare, trecând ca un vis, ca un fum, ca și când nu ar fi fost, ci a venit ca să ne dăruiască un dar mult mai de preț, anume viața cea veșnică, scăparea din robia morții, adică a diavolului, scăparea de întuneric, pentru că El este Lumina și Viața, iar cea care L-a născut este Maica Luminii și Maica Vieții, Maica Pâinii celei Vii Care S-a pogorât din cer, Maica Celui Care ne dăruiește nouă viața cea veșnică.”

„De aceea o cinstim pe Maica Domnului și de aceea toți credincioșii evlavioși, în zilele de sărbătoare ale Sfintei Fecioare, și mai ales la marele praznic al Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Maria Mare, se adună laolaltă pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, pentru a o cinsti pe Maica Luminii și Maica Vieții, dar și pentru a se cumineca cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, primind Trupul și Sângele Domnului, primindu-L în dar pe Dumnezeu-Omul, Fiul Maicii Luminii și Maica Vieții.”

 „Biserica a păstrat, de la începuturile ei, memoria sfântă și simbolismul celor cinci pâini binecuvântate și împărțite mulțimilor. De aceea, la Sfânta Liturghie se aduc cinci prescuri pentru a se scoate din ele Agnețul, care va deveni prin prefacere Trupul Domnului, și miridele care se pun pe Sfântul Disc. Cinci prescuri în amintirea celor cinci pâini pe care Domnul le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a împărțit celor care erau împreună cu El, prin Apostolii Săi.”

„Simbolismul puternic al celor cinci pâini se regăsește, așadar, în Sfânta Liturghie, ce se săvârșește aproape în fiecare zi, cu excepția celor câteva zile aliturgice din an, pentru viața lumii și mai cu seamă pentru viața duhovnicească a credincioșilor, pentru moștenirea vieții veșnice, deoarece, dacă nu ne cuminecăm cu Trupul și Sângele Domnului aici, nu putem avea parte de El în viața cea veșnică, după poruncile Lui.”

„Suntem chemați cu toții să împlinim cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos de la sfârșitul celei de-a doua pericope evanghelice ce s-a citit, de la Sfântul Evanghelist Luca, a praznicului Adormirii Maicii Domnului, «fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el», așa cum l-a ascultat și la împlinit cea pe care astăzi o sărbătorim, Maica Luminii și Maica Vieții, Sfânta Fecioară Maria, cea atât de iubită de credincioși, cea căreia îi sunt închinate majoritatea mănăstirilor, cea care este onorată în toate mănăstirile din țara noastră, dar mai ales în Ardeal, unde aproape toate marile mănăstiri ortodoxe, dar nu numai, o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului și au sărbătoarea de astăzi ca hram principal, cum este și aici la Izbuc, la Nicula, la Hodoș-Bodrog, la Sâmbăta de Sus și în multe alte locuri din Transilvania.”

„În această zi de sărbătoare, poporul român, care o iubește pe Maica Domnului, o cinstește și prin aceea că foarte multe dintre fiicele neamului nostru poartă numele Maria, dar și nume bărbătești derivate de la numele Maicii Domnului avem în onomastica românească, motiv pentru care în această zi de aleasă sărbătoare vă dorim la mulți ani cu sănătate tuturor celor care purtați numele Maicii Domnului sau derivate de la acest nume. Iar celor care au purtat numele Maicii Domnului și s-au mutat dincolo, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Tuturor Sfinților, Dumnezeu să le facă parte de odihnă veșnică împreună cu drepții în Împărăția cerurilor, acolo unde este viața cea veșnică, acolo unde domnește Domnul Vieții, Lumina lumii, iar împreună cu El este, pururea rugătoare pentru noi, Maica Luminii și Maica Vieții, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentele liturgice îndătinate, Chiriarhul Oradiei a hirotonit pe ierodiaconul Arsenie Dat întru ieromonah pe seama Mănăstirii Izbuc, iar pe monahul Vladimir Abrudan întru ierodiacon, tot pe seama Mănăstirii Izbuc, ambii fiind viețuitori ai așezământului monahal. Noul ieromonah a primit și hirotesia întru duhovnic.

La încheierea slujbei, Preasfinția Sa a citit rugăciunea de binecuvântare a colivei.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul „Solemnis” al bisericii „Nașterea Domnului” din Satu Mare, dirijat de Doamna Prof. Maria Chiș. Au fost prezenți și au încântat cu pricesne și cântări în cinstea Maicii Domnului interpreți de muzică populară din județul Bistrița-Năsăud, precum Prof. Dănilă Filipoi, dar și din județul Arad, Alexandru Pop Zărăndean, Ciprian Tărșan și Iuliana Tătar. Au luat parte la sărbătoare și numeroase oficialități.

La final, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarh și stareț al Mănăstirii Izbuc, a adresat cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Sofronie pentru prezența la hramul mănăstirii, pentru dragostea și grija aleasă arătată așezământului monahal, dar și oficialităților, preoților și dreptmăritorilor creștini veniți să ia parte la sărbătoare.

Pe parcursul celor două zile, credincioșii veniți în pelerinaj au avut posibilitatea să se închine, în biserica mare a mănăstirii, la un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei și de Viață făcătoarei Cruci a Mântuitorului Iisus Hristos, la icoana Mântuitorului Iisus Hristos în grădina Ghetsimani, pictată de Părintele Arsenie Boca, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul și la mici fragmente din moaștele altor sfinți, odoare aflate în patrimoniul sacru al Mănăstirii Izbuc. De asemenea, cei prezenți au luat apă de la izvorul tămăduitor aflat în incinta mănăstirii.

La încheierea praznicului, spre a spori bucuria acestuia, obștea monahală a invitat pe toți cei de față la agapa frățească, pregătind alese bucate tradiționale românești.

Pr. Cristian Rus