Începutul anului școlar la Liceul Ortodox din Oradea a fost dublat de un eveniment de mare bucurie și trăire sufletească prin săvârșirea slujbei de binecuvântare a lucrărilor de restaurare a clădirii claselor de nivel primar și de gimnaziu, precum și a slujbei de sfințire a paraclisului cu hramul Sfântul Apostol Iacov, rudenia Domnului, ocrotitorul acestui sfânt locaș.

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, 15 septembrie – odinioară începutul anului școlar, comunitatea școlii confesionale ortodoxe orădene s-a întâlnit în cadru festiv în paraclisul școlii, aducând laudă, mulțumire și recunoștință Părintelui ceresc prin Sfânta Liturghie săvârșită în sobor, sub protia Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a arătat înțelesurile Crucii în viața spirituală a creștinilor.

„În fiecare an, Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, cea în care ne aflăm astăzi, este rezervată tuturor creștinilor; este Duminica urmării lui Hristos prin asumarea propriei cruci în viața fiecărui creștin. Pentru că a fi creștin înseamnă a fi al lui Hristos, a-L urma pe Hristos și a-L urma pe Hristos începe deodată cu nașterea creștinului, adică prin Taina Sfântului Botez, botez care înseamnă trecerea mistică, nașterea din nou, din apă și din duh, trecerea mistică prin baia baptismală, prin moartea lui Hristos și învierea Sa cea de a treia zi.

Pentru că mântuirea, adevărata salvare, nu salvarea vieții aici pe pământ care este o viață oricum trecătoare și care are la capătul ei moartea, ci salvarea, mântuirea în sensul de izbăvirea din moarte, se poate trăi doar datorită Celui care a învins moartea, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a înomenit, Fiul Omului, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Care S-a făcut Om în toate asemenea nouă afară de păcat, dar a luat asupra Sa mulțimea păcatelor noastre, ale întregii umanități de la Adam cel dintâi, până la ultimul care se va naște din femeie. Le-a luat asupra Sa și a primit El moartea pentru a omorî moartea noastră. Fiul lui Dumnezeu S-a înomenit pentru că Dumnezeu a vrut să-l mântuiască pe om din firea omenească, nu printr-o intervenție exterioară, ci din interiorul firii omenești. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să guste moartea pentru a ne izbăvi pe noi din moarte, deoarece El fiind Fiul lui Dumnezeu, moartea nu L-a putut ține captiv și a înviat a treia zi.

Credința în învierea Mântuitorului Iisus Hristos și mărturisirea credinței în învierea cea de obște, în învierea trupurilor, stă la temelia vieții creștine. Creștinul care însă primește taina credinței și crede în Învierea Domnului Iisus Hristos își asumă și Crucea Domnului, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, că nu mai trăiește creștinul propriu-zis, ci Hristos prinde chip în viața lui. Dincolo de slăbiciunea firii umane se ascunde puterea lui Dumnezeu, Care ne insuflă, Care ne dă energie, curaj de a-L urma, de a ne asuma crucea, de a primi toate încercările vieții și de a trece senin prin ele, pentru a ajunge la lumina din limanul Împărăției Cerurilor.

Taina mântuirii se ascunde de fapt în sacrificiu. Mântuirea înseamnă Sacrificiul suprem al Mielului lui Dumnezeu, care ia asupra Sa păcatele lumii. Mielul nevinovat, fără de păcat, Care însă primește să moară, primește să fie sacrificat pentru ca să ne ispășească nouă păcatele. Sacrificiul prin urmare este Taina Iubirii, a Bunătății lui Dumnezeu. E Mâna întinsă pe care Dumnezeu ne-o dă pentru ca să ne scoată din moarte și din egoism, egoism care se răstignește prin încercările de zi cu zi.

Atunci când suntem loviți, atacați și nedreptățiți, ne supăram, ne simțim ofensați și foarte ușor ne facem dușmani și ne dușmănim unii pe alții. Dacă atunci când pătimim răul, răspundem cu aceeași monedă, asta nu este creștinism. Creștinismul înseamnă să ierți, să iubești și să primești loviturile. Să dai slavă lui Dumnezeu chemându-L în ajutor pentru a te întări să nu te smintești în credință. Orice încercare a vieții e o bună modalitate de răstignire a egoismului, pentru că din egoism se nasc toate răutățile vieții omului, atunci când omul crede că el este măsura tuturor lucrurilor.

Menirea noastră a creștinilor nu este să înfruntăm răutățile lumii cu aceeași monedă, cu armele cu care lumea ne atacă pe noi. Arma noastră este arma lui Dumnezeu și arma lui Dumnezeu este sacrificiul. Sacrificiul înseamnă cruce, înseamnă răstignire. Să ne răstignim patimile, răutățile și egoismul; să-l răstignim pe Adam cel vechi, ca să învieze în noi Adam cel nou, Domnul nostru Iisus Hristos, în care ne-am îmbrăcat prin taina Sfântului Botez”.

La Dumnezeiasca Liturghie, Corul „Diacon Nicolae Firu” al liceului, dirijat de Părintele prof. Ștefan-Alexandru Lakatos, a oferit de la strană răspunsurile liturgice, iar la momentul chinonicului elevii clasei a III-a A, povățuiți cu multă dragoste de doamna învățătoare Maria-Eva Tirpe și înveșmântați în alese straie populare, au cântat câteva pricesne, după care, rând pe rând, fiecare dintre ei a fost împărtășit de Ierarhul Oradiei cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preacucernicul Părinte Prot. Prof. Radu Valer Rus, directorul liceului de la începuturi și până în prezent, a făcut un excurs în istoria Liceului Ortodox, arătând că acesta a luat ființă în urmă cu aproape 17 ani, prin ordin de ministru, la 17 septembrie 2007, în urma demersurilor făcute de Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, la inițiativa și prin atenta purtare de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, care a venit la cârma Eparhiei în luna februarie a aceluiași an providențial – 2007, întemeierea unei școli confesionale ortodoxe fiind unul dintre dezideratele de frunte ale misiunii sale în noua ascultare arhipăstorească.

De la începuturi modeste, pornind cu 27 de elevi, tânăra școală a trecut prin locații diferite și s-a dezvoltat treptat, astfel încât în prezent cuprinde 1043 de elevi, grupați pe toate nivelurile, începând cu cel preșcolar și terminând cu cel liceal, care cunoaște atât profilul teologic, cât și cel de filologie. Un parcurs presărat cu multe greutăți și încercări, dar cu un corp profesoral dăruit și bine pregătit, ajutat de un personal administrativ competent și de părinți care au înțeles să fie întotdeauna aproape de personalul școlii în beneficiul elevilor, formând în tot acest timp un echilibru între minte și suflet, ca premisă a reușitei în viață.

Strădaniile personalului școlii au fost încununate în ultimii ani prin demararea unor lucrări de reabilitare, grație unui proiect finanțat din fonduri europene, implementat prin direcția de resort din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, lucrări de foarte mare anvergură ce au presupus reabilitarea integrală, interioară și exterioară a tuturor spațiilor din cele trei corpuri de clădire ale școlii, unde funcționează clasele primare și de gimnaziu.

La toate aceste lucrări și-au adus contribuția oameni de bine și autorități locale care au primit din partea Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei și a conducerii școlii, pe lângă recunoștința cuvenită, diplome de apreciere prin care să rămână consemnat în istoria școlii efortul și dăruirea fiecăruia.

Consecința tuturor acestor lucrări este vizibilă în cadrul comunității prin dorința unui număr foarte mare de părinți de a-și înscrie copiii la această școală a Bisericii Ortodoxe, unde, pe lângă mediul fizic plăcut, elevii găsesc dascăli foarte bine pregătiți, dăruiți cu suflet mare, care să le împărtășească lumina științei și dragostea lui Dumnezeu.

În acest sens, Părintele director a conchis: „Nu sunt cuvinte care să cuprindă simțămintele, trăirile și recunoștința noastră, a familiei Liceului Ortodox (elevi, dascăli și părinți) pentru frumusețea zilei și pentru haina de sărbătoare în care s-a îmbrăcat școala noastră întreagă, cu ajutorul oamenilor de bine care și-au dat mâna pentru a susține un proiect foarte ambițios, care a făcut din școala noastră un mediu propice pentru desfășurarea unui proces educațional de calitate.

Mulțumim, Primăria Municipiului Oradea!

Mulțumim, Inspectoratul Școlar Județean Bihor!

Mulțumim, prieteni aleși ai școlii!

Dumnezeu să vă răsplătească tuturor!”

pr. prof. Alin Sonea