În cea dintâi Duminică a Sfântului și Marelui Post, 5 martie 2023, când întreaga Biserică Ortodoxă își serbează identitatea dreptmăritoare și biruința adevăratei închinări și adevăratei învățături asupra tuturor derapajelor doctrinare, în Duminica Ortodoxiei, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei face aducerea aminte a unui important moment din viața-i de mai bine de o sută de ani de la renașterea ei, întronizarea celui de al șaselea Arhipăstor al Eparhiei în persoana Preasfințitului Părinte Sofronie, distins cărturar al Bisericii noastre, care s-a petrecut în urmă cu șaisprezece ani, la 25 februarie 2007, în istorica Catedrală a urbei de pe malurile Crișului Repede, Biserica cu Lună, închinată Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, necropola Ierarhilor Roman Ciorogariu, Nicolae Popovici și Vasile Coman ai Oradiei Mari.

La acest ales ceas aniversar, Ierarhul meleagurilor bihorene a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la biserica „Izvorul Tămăduirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” și „Așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida” din Oradea, unul dintre cele mai vechi lăcașuri ortodoxe de închinare ale municipiului, al treilea în ordinea edificării – după străvechea Catedrală „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Velența și Catedrala întronizării  Preasfinției Sale – și cea dintâi după Marea Unire.

Înainte de începerea sfintei slujbe, Episcopul Oradiei a hirotesit pe părintele Andi-Constantin Bacter, consilier pentru comunicare la Centrul Eparhial și preot coslujitor la acest sfânt lăcaș, întru protoiereu.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (1, 42-51), cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, Părintele paroh Cristian-Octavian Rus, consilier cultural, a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2023.

La finele Sfintei Liturghii, Episcopul Oradiei dimpreună cu soborul slujitor au înălțat rugăciuni de mijlocire a odihnei și mântuirii sufletului mamei Preasfinției Sale, doamna Maria Drincec, de la a cărei mutare întru cele cerești se împlinesc nouă săptămâni.

În încheierea programului liturgic, preotul paroh a rostit o alocuțiune festivă în cadrul căreia a adus cuvânt de felicitare și de recunoștință Chiriarhului locului, mulțumindu-i pentru bucuria și cinstea de a-l serba pe Întâistătătorul Eparhiei noastre în mijlocul comunității bunilor credincioși ai Parohiei Oradea Izvorul Tămăduirii, istoricul lăcaș de închinare devenind pentru o zi „centrul Ortodoxiei bihorene”.  Cu acest prilej festiv, Ierarhul a primit din partea comunității parohiale un aranjament floral.

În continuare, Preasfințitul Părinte Sofronie a ținut un cuvânt ocazional, mulțumind părintelui paroh pentru frumoasele gânduri, precum și tuturor celor prezenți la acest moment special din viața sa. Ierarhul Oradiei a subliniat faptul că întâi de toate este o zi a recunoștinței față de Preabunul Dumnezeu, Care cheamă și învrednicește omul la astfel de înalte slujiri, și față de înaintașii noștri, strămoși și părinți, dar și ierarhi ai Bisericii noastre, vrednice verigi ale lanțului de aur nepământesc, haric, al succesiunii sacerdotale apostolice.

În acest context, Episcopul Oradiei a făcut pioasa și luminoasa aducere aminte a Patriarhului Teoctist al României și a Mitropolitului Nicolae al Banatului, Ierarhii care au prezidat slujba de hirotonie întru arhiereu a Preasfinției Sale în urmă cu douăzeci și patru de ani, în istorica Catedrală Sân` Nicoară a românilor ortodocși din Giula, și ceremonia de întronizare ca cel dintâi Arhipăstor al Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, la 21 februarie 1999. De asemenea, Chiriarhul locului a mai amintit faptul că tot în Duminica Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, își aniversează hirotonia întru arhiereu, întâmplată în urmă cu treizeci și trei de ani, la 4 martie 1990, în Catedrala Mitropolitană Sfinții Trei Ierarhi din Timișoara, toți cei trei ierarhi amintiți constituind pentru Preasfinția Sa veritabile modele de aleasă și demnă slujire arhierească în timpul unor vremuri deloc prielnice Bisericii lui Hristos.

Dar mai înainte de toate, un loc cu totul special în panteonul lăuntric al Chiriarhului Oradiei îl are mama Maria, în seama căreia pune toate realizările frumoase din viața sa, doamna Maria Drincec fiind prezentă necontenit în viața fiului ei și continuând să-i fie simțită prezența la fel de mult, poate chiar mai mult, și acum, când, din planul spiritual în care s-a mutat, poate să-l vegheze și să-i poarte de grijă mai îndeaproape:

„Mama mea este cea care și-a sacrificat, cu adevărat, întreaga viață și astăzi sunt ceea ce sunt datorită lui Dumnezeu și datorită mamei mele pe care o port în gândurile și în amintirea mea fără întrerupere, căci moartea este doar o etapă și viața nu se oprește odată cu oprirea ochilor în lumea de aici, ci continuă și dincolo această comuniune de dragoste pe care voi, mamele, o cunoașteți și o experimentați, căci aveți o dragoste unică, totală și necondiționată și sunteți modelul iubirii desăvârșite. Cu atât mai mult atunci când fiul alege să meargă pe calea unei speciale slujiri, în care renunță la familia trupească și la urmași, îmbrățișând singurătatea după Dumnezeu, mama strălucește cu și mai mare putere! De aceea, chiar dacă bărbatul pare puternic, pentru misiunea și pentru ceea ce este el, în spatele lui stă o femeie puternică. Astfel, chiar dacă bărbatul pare puternic, puterea este de la Dumnezeu și dată femeii care îl susține cu dragostea și cu rugăciunea, întrucât femeia, cu toată discreția ei, este o făptură specială pentru că este singura rânduită de Dumnezeu să fie mama vieții; așa a și numit-o pe Eva, „mama celor vii”. Așa încât mamele noastre nu doar că nu au vârstă, ci voi, mamelor, nu îmbătrâniți, ci sunteți mereu tinere și nemuritoare! Căci și când moare o mamă, ea se mută într-un alt registru al preocupărilor și rugăciunilor ei, rămânând ceea ce a fost și în timpul cât a stat printre noi. Nemuritori suntem cu toții, dar dragostea mamelor nu moare niciodată! Pentru că dragostea adevărată nu moare, iar dragostea mamelor este sfântă și nu se poate stinge! Pur și simplu.”

În încheiere, făcând referire la grija totală a Fiului lui Dumnezeu față de Maica Sa până în ultima clipă pe Cruce, când o încredințează întregii Biserici ca Maică prin Ucenicul iubit,  Ierarhul a vorbit despre realitatea suprapunerii familiei pământești cu cea cerească, asemănând icoanele nelipsite din casele și bisericile noastre cu fotografiile neprețuite care ne rămân de la cei dragi după ce aceștia trec pragul acestei vieți. Toți cei care am trecut prin experiența pierderii cuiva drag,  pe lângă icoanele pe care le avem în casă și cu care creștem de când suntem mici, înțelegem ce importanță au fotografiile, relicvele și obiectele lor, sfinte pentru noi, rămase de la părinții noștri. Cu cât drag nu ne uităm noi la chipurile lor din fotografii! Ce înseamna asta? Dovada că icoana este dovada familiarității lui Dumnezeu cu noi și a faptului că noi, creștinii, care Îl iubim pe Dumnezeu și o iubim pe Maica Domnului, suntem parte a familiei Dumnezeului întrupat, parte a familiei celei mari a Maicii Domnului. Cu alte cuvinte, dacă am vorbit atât de mult despre mama, se cuvine să spun că dincolo de dragostea filială, în astfel de momente sfinte, recunoștința trebuie să se înalțe neapărat spre Maica noastră, a tuturor, Maica și Icoana Bisericii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Pr. Andi-Constantin Bacter