Praznicul împărătesc al Schimbării la Față a Domnului, Duminică, 6 august 2023, s-a constituit într-o zi plină de bucurie, sfinţenie şi binecuvântare pentru obştea monahală de la Mănăstirea Izbuc din Eparhia Oradiei, dar și pentru mulțimea de pelerini veniți să ia parte la sărbătorirea unuia dintre hramurile așezământului monahal bihorean. În urmă cu zece ani și două zile, la 4 august 2013, cu prilejul târnosirii din nou, după lucrări consistente de restaurare și înfrumusețare, a străvechii biserici de lemn din incinta mănăstirii, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a așezat cel de-al treilea hram al sfântului lăcaș, Schimbarea la Față a Domnului, ce este prăznuit de atunci în fiecare an.

Bucuria duhovnicească a monahilor şi a mulţimilor de pelerini prezenți a fost sporită de prezenţa și slujirea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în străvechea vatră de sihăstrie monahală a Izbucului, la serbarea marelui praznic al Schimbării la Faţă a Domnului din acest an.

Mulţime mare de preoţi de mir şi credincioşi au urcat la Mănăstirea Izbuc încă din ajunul sărbătorii, luând parte la slujba privegherii, săvârşită de un sobor de ieromonahi şi preoţi, condus, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Oradiei şi stareţul Mănăstirii Izbuc. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta mănăstirii, oficierea Paraclisului Maicii Domnului, a Tainei Sfântului Maslu şi săvârşirea Sfintei Liturghii la miezul nopții. Chiriarhul a asistat la toată agripnia.

Duminică, în ziua praznicului, a fost oficiată Sfințirea apei la izvorul tămăduitor  urmată de Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi, ierodiaconi şi diaconi, în catholiconul mănăstirii. Răspunsurile liturgice au fost date de către corul catedralei istorice Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare.

În cuvântul de învățătură rostit, după citirea pericopei evanghelice a praznicului, Preasfinţitul Părinte Sofronie a evidențiat aspectele teologice profunde pe care arătarea slavei dumnezeiești a Fiului lui Dumnezeu întrupat, prin Schimbarea Sa la Faţă, le dezvăluie, precum și aspectele practice necesare pentru îmbunătățirea, luminarea și înnoirea vieții duhovnicești a creștinului care tânjește după o colibă în Împărăţia cerurilor:

„Schimbarea la Față a Domnului este o mare sărbătoare a Ortodoxiei, a ortodoxiei credinței pentru că esența credinței ortodoxe constă în mărturisirea adevărului că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină, născut din Tatăl mai înainte de veci, iar nu făcut, nu creat. În credința noastră mântuitoare în întruparea, la plinirea vremii, a Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioară Maria care devine astfel Născătoarea de Dumnezeu, prin credința noastră în întrupare, prin închinarea în fața pătimirii și a morții Sale pe Cruce și prin Învierea Sa din morți noi nu numai că mărturisim credința noastră, nu numai că vestim înaintea lumii în Cine credem, dar ne punem nădejdea în mântuire, în propria noastră înviere. Pentru că Domnul a murit pentru noi, ca să omoare moartea noastră, și a înviat pentru ca și noi să înviem în ziua cea de apoi.”

„Toate acestea pentru că sărbătoarea de astăzi a Schimbării la Față a Domnului este legată de răstignirea, de moartea pe Cruce și de Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Schimbarea la Față s-a petrecut mai înainte de intrarea triumfală a Domnului Hristos în Ierusalim, de pătimirile, moartea și Învierea Sa din morți, evenimente despre care Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit cu Moise și cu Ilie pe muntele Tabor la Schimbarea Sa la Față. Din acest motiv le poruncește ucenicilor pe care i-a luat cu Sine în munte să nu spună nimănui ce au văzut și ce au auzit până când nu va învia din morți.”

„Cu toate că sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este legată de pătimirile, de moartea și de Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ea nu este așezată în calendarul Bisericii în timpul Sfântului și Marelui Post, înainte de săptămâna Sfintelor Pătimiri, cum după logica simplă, omenească, neinspirată însă de Duhul Sfânt am putea să credem în rătăcire fiind, ci ea este așezată tot într-un post, în Postul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, așezată în contextul special de la sfârșitul verii, când deja se simte mirosul de toamnă, în ultima lună a anului bisericesc ce începe la 1 septembrie și în luna a opta a anului civil, cu trimitere directă la ziua a opta a Învierii Domnului, pentru a i se pune în valoare adâncimea și încărcătura ei teologică.

De fapt, întreaga Ortodoxie înseamnă teologie pură, trăită însă de mulțimea credincioșilor dreptmăritori. Pentru că da, credința ortodoxă este credința creștină autentică, neschimbată, neadaptată schimbărilor trecătoare din lume, pentru că Dumnezeu Același este din veci și nu Se schimbă, așa cum mentalitățile și culturile popoarelor se schimbă. Dumnezeu nu este schimbător, noi oamenii suntem.”

„Să privim cu atenție la icoana duhovnicească și la icoana pusă spre închinare a praznicului, unde Îl vedem pe Domnul Iisus Hristos strălucind în slavă, având în dreapta și în stânga Sa pe Moise și pe Ilie, iar la picioare, căzând cu fața la pământ pe cei trei ucenici pe care i-a ales să meargă cu ei în Muntele Taborului și înaintea cărora S-a schimbat la Față, Petru, Iacov și Ioan. Vedem acolo șase persoane, două treimi. Domnul Iisus Hristos Care se pregătește să meargă spre moarte și spre înviere vorbind cu doi venind din lumea de dincolo, Moise care murise deja și Ilie care fusese răpit la cer și care urmează să se întoarcă mai înainte de a doua venire a Domnului Hristos spre a-I vesti cea de a doua venire. Ei vorbesc cu El și nu se înspăimântează de ceea ce văd și contemplă slava Lui, pentru că ei sunt cei care s-au învrednicit, din toată istoria biblică, să vadă slava lui Dumnezeu, așa cum am auzit relatându-se în paremiile citite în cadrul slujbei Vecerniei praznicului din cartea Ieșirii și din cartea a treia a Regilor. Iar ucenicii au căzut cu fețele la pământ, ei repzentând acolo pe munte lumea întreagă. Pe de o parte reprezintă familiile Bisericilor creștine. După tâlcuirea teologilor ortodocși contemporani din răsărit și din apus, din diasporă, cum este Olivier Clément de la Institutul Sfântului Serghie de la Paris care spune că în chipul Sfântului Apostol Petru se ascunde creștinătatea occidentală, în cel al Sfântului Ioan cea ortodoxă, iar în chipul Sfântului Iacov frații noștri care s-au separat de noi la Calcedon, dar care mărturisesc aceeași credință în Domnul Iisus Hristos. Așadar ei reprezintă acolo umanitatea întreagă care în fața slavei lui Dumnezeu cade cu fața la pământ. Aceasta este atitudinea noastră corectă înaintea lui Dumnezeu: să cădem cu fața la pământ.”

„În icoana praznicului avem icoana lumii. Este cerul slavei și Sfinții care privesc slava lui Dumnezeu și cei de pe pământ din Biserica luptătoare și lumea întreagă aflată în peregrinare și în pelerinaj cu fruntea căzută la pământ înaintea Celui Preamilostiv Care Se sacrifică pentru noi, moare și înviază pentru noi, Noul Adam, începutul învierii noastre.”

„Cu toate că praznicul de astăzi are o profundă încărcătură teologică, cu toate că este temeiul nevoinței ascetice și de aceea sărbătoare prin excelență în sfintele mănăstiri, cu toate că praznicul Schimbării la Față este principiul teologic pe baza căruia s-a dezvoltat o întreagă cultură a rugăciunii îndeosebi în răsăritul creștin, rugăciunea pacificării, a liniștirii inimii, rugăciunea isihastă, cu toate acestea sărbătoarea de astăzi nu este una eminamente monahală, rezervată sihștrilor, isihaștilor exclusiv. S-au scris, e adevărat, pagini minunate, din Pateric începând și culminând cu marii Sfinți Părinți, între care Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Simeon Noul Teolog excelează, culmea reprezentând-o Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, dascălul rugăciunii neîncetate. Dar sarbătoarea de astăzi are și un puternic caracter practic, pentru noi toți cei din lume care cădem cu fața la pământ înaintea slavei lui Dumnezeu. Este o chemare către toți să ascultăm pe Domnul nostru Iisus Hristos și să ascultăm de poruncile Lui, cum ne poruncește Tatăl Cel din ceruri: «Pe Acesta să Îl ascultați!»”

„Caracterul practic al sărbătorii de astăzi se referă la ceea ce Dumnezeu ne oferă în mod gratuit, în ciuda păcatelor noastre. Prin atitudinea noastră de pocăință, prin recunoașterea păcătoșeniei noastre și mărturisirea acesteia, căzând cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne copleșește covârșindu-ne cu vederea slavei Sale. Și tâlcuiesc Părinții Bisericii, îndeosebi cei mai apropiați cum sunt Sfântul Siluan Atonitul și Sfântul Sofronie Atonitul, ucenicul său, că începutul vederii slavei este vederea propriilor păcate pe care slava lui Dumnezeu ni le descoperă dar nu ne lasă să deznădăjduim pentru că este o lumină blândă care nu ne judecă, nu ne critică, ci ne arată cine suntem de fapt și câtă nevoie avem de mila, de dragostea lui Dumnezeu. Este și un imbold la rugăciune, pentru că esența sărbătorii de astăzi este rugăciunea pe care nu doar monahii sunt datori să o facă în tot ceasul, «Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa», ci toți, fiecare dintre noi. Suntem așa de împrăștiați în lume, așa de risipiți, așa de neastâmpărați și nestatornici, că nu avem statornicia rugăciunii, pentru că nu avem pace în inimă.”

„Sărbătoarea de astăzi este o invitație la propria disciplinare a vieții noastre, a sufletului, a inimii, prin sfânta și binecuvântata rugăciune, rugăciunea care să ne arate locul pe care îl avem, acela de păcătoși, cu fața la pământ înaintea slavei lui Dumnezeu Care vine să Se sacrifice pentru noi ca noi să moștenim Viața, pentru ca prin credința în El să ne mutăm, prin moarte, la viața cea veșnică. Este sărbătoarea, într-adevăr, cu o profundă încărcătură teologică, dar teologia înseamnă viață, iar Ortodoxia nu este o simplă mărturisire de credință creștină autentică, pură, ci este viețuire, încercare de viețuire după voia lui Dumnezeu în pace și în liniște, învingând ispitele în viața de zi cu zi, cu ajutorul lui Dumnezeu chemat neîncetat în rugăciune, pentru ca lumina lui Dumnezeu, lumina lui Hristos să lumineze întunericul nostru, pentru ca El, Soarele dreptății, să fie soarele vieții noastre, dreptarul după care să ne călăuzim viața, nădejdea cu care să plecăm dincolo, cu speranța mereu înnoită că acolo, din mila, din darul, din preamulta iubire și îngăduință a lui Dumnezeu, vom ajunge și noi, chiar dacă cu fețele la pământ, nefiind vrednici ca Sfinții care Îl văd față către față, măcar umbra feței Sale proslăvite să o vedem.”

La momentul chinonicului, domnul Prof. Dănilă Filipoi din localitatea Șanț, județul Bistrița-Năsăud, interpreta Iuliana Tătar, doamna preoteasă Ioana Roman din Ciuhoi, Bihor, și credincioasa Elena Moș din Vașcău, Bihor, au interpretat cântări închinate Maicii Domnului. De asemenea, tanti Lenuța de la Chinteni, „cea mai cunoscută bunică din România”, cum îi este renumele în rețelele sociale, s-a numărat printre pelerinii de seamă ai sărbătorii.

În cadrul sfintei slujbe, Chiriarhul locului a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe teologul Ioan Pavel, urmând a fi prohirisit preot pe seama bisericii Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Paraclis Episcopal, din Beiuș, Protopopiatul Beiuș. La final a binecuvântat pârga de poame și a oficiat slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii așezământului monahal trecuți în veșnicie. Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, stareţul mănăstirii, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru prezenţa la acest hram şi pentru purtarea de grijă necontenită pe care o are faţă de aşezământul monahal de la Izbuc. Mulţumiri au fost aduse pelerinilor veniţi din județul Bihor și din alte colţuri ale ţării.

Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a încheiat șirul cuvântărilor festive subliniind hărnicia și jertfelnicia obștii monahale de la Izbuc, împletită cu împlinirea tipiconală a rânduielilor sfintelor slujbe și a rugăciunii de toată vremea, aducătoare de bucurie duhovnicească și puteri înnoite în lupta cu forțele întunericului, bucurie și putere spirituală transmisă și tuturor pelerinilor care urcă pe taborul Izbucului spre a primi lumină și har de Sus.

După Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Ierarhului, conform unei tradiții statornicite deja la această sfântă mănăstire, fiind prima duminică din lună, un sobor de ieromonahi și preoți a oficiat Taina Sfântului Maslu. Prăznuirea s-a încheiat cu tradiționala agapă creştinească pregătită de obște pentru toţi pelerinii prezenţi, fiind servite bucate tradiţionale de post, cu îndătinata dezlegare la pește.