În ceasul binecuvântat al vecerniei din cea de-a doua Duminică a noului an bisericesc, la 14 septembrie 2025, când Biserica întreagă a lui Hristos prăznuia Înălțarea Sfintei Cruci și se pregătea pentru serbarea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a efectuat o vizită pastorală în biserica Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, din Parohia Oradea-Vii, unde a asistat la slujba de seară și a oficiat ceremonia de instalare a noului preot paroh, Părintele George Samașca-Nemeș.

La finalul programului liturgic, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de binecuvântare, marcând noul început în Parohia „Viile Orăzii” și evocând vocația slujirii preoțești ca viață de jertfă, o viață închinată slujirii profunde și iubitoare, în care preotul devine model viu de dăruire pentru comunitatea care i-a fost încredințată spre călăuzire duhovnicească.

În deschiderea cuvântului său, Ierarhul Oradiei a subliniat importanța acestui moment de înnoire pastorală, în care slujirea noului preot paroh se așază în continuitatea unei misiuni deja roditoare, dar cere, în același timp, o împrospătare liturgică și comunitară în dinamica Duhului înnoitor al Bisericii:

„Într-o astfel de zi specială, începând săptămâna de după Înălțarea Sfintei Cruci, suntem aici, chemați de Dumnezeu să luăm parte la ceremonia de învestire a noului preot paroh, după ce preotul paroh în funcție, potrivit rânduielii canonice și a legislației Statului Român, va intra în pensie, urmând să slujească și pe mai departe în parohie, la fel ca și predecesorul său, însă, bineînțeles, responsabilitatea administrativă intră de acum în grija unui nou preot paroh. Și aici, cu venirea noului preot, se cere o înnoire liturgică corespunzătoare. Până acum, misiunea a fost pilduitoare, îndeosebi misiunea socială, dar credincioșii noștri vin la biserică mai ales pentru a-și odihni sufletele. Odihnirea sufletelor se face în primul rând prin sfintele slujbe. Sfânta Liturghie zilnică nu are cum să lipsească de la o biserică de enorie din oraș, dar nu numai liturghiile, ci și celelalte Laude ale Bisericii. Ceea ce înseamnă și o înnoire a strănii, prin cooptarea în special a tinerilor, care să vină, să cânte, să fie antrenați și angrenați în viața Bisericii. Cu atât mai mult cu cât preotul paroh este tânăr.”

Preasfinția Sa a mai vorbit despre starea permanentă de sacrificiu pe care o presupune preoția, insistând asupra faptului că adevărata autoritate a preotului vine din dragostea jertfelnică și slujirea aproapelui, nu din poziția socială sau putere:

„Și dacă preotul nu își pune la tinerețe talanții în slujba Bisericii, care așteaptă de la slujitorii săi spirit de sacrificiu, prea puține sunt speranțele ca odată cu trecerea anilor să asistăm la o împrospătare a vieții duhovnicești, în condițiile în care într-un oraș mare și multicultural există un adevărat asalt al comunităților eterodoxe, de diferite culori și nuanțe, dar întotdeauna în detrimentul propriei noastre comunități care riscă, încetul cu încetul, să își piardă poziția dominantă, din cauza delăsării noastre. De aceea, misiunea preotului presupune sacrificiu, în primul rând. Noi nu slujim pentru că avem vreo ambiție sau pentru glorie personală, ci pentru că am răspuns chemării lui Dumnezeu în viața noastră, iar chemarea înseamnă jertfă. Fiul Cel Ceresc al Tatălui vine în lume nu ca să guverneze peste lume, ci ca să slujească, să Se sacrifice. El este Marele Preot, Marele nostru Arhiereu și Modelul nostru în slujirea comunității, în serviciul aproapelui.”

În încheierea cuvântării, Ierarhul a adus în atenție rolul esențial al rugăciunii în viața preotului și a credincioșilor, avertizând asupra pericolului secularizării care slăbește sufletul atunci când rugăciunea dispare din viața personală și comunitară.

„Nu e lucru ușor să fii preot în zilele noastre. Ispitele sunt multe și mari, lumea e tot mai secularizată. Și vai, de câte ori nu ne lăsăm și noi molipsiți de răul din lume și lăsăm duhul pustiirii – căci asta este secularizarea – și urâciunea să își facă loc în viețile noastre. Și atunci când venim să ne rugăm, aducem cu noi încărcătura negativă din viața noastră. De ce? Pentru că nu ne mai rugăm destul. De aceea, preotul, prin urmare, are datoria în primul rând să se roage! Și pentru sine, pentru curățirea păcatelor sale prin harul Duhului Sfânt, dar mai ales pentru credincioșii încredințați spre păstorire. Pentru că bieții oameni, în zilele noastre, prea puțin timp își mai fac pentru suflet. Dacă și noi ne dăm cu lumea și dacă și noi ne potrivim răutăților din lume, atunci unde să își mai odihnească bieții oameni inimile, venind la Biserică? Da, în Brațele lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a lăsat slujitori în ogorul Său, pentru că secerișul e bogat și secerătorii sunt puțini.”

În continuarea cuvântării Ierarhului, a avut loc ceremonia propriu-zisă de instalare a noului preot paroh, care a debutat cu citirea solemnă a Actului de onestitate și fidelitate față de Biserică de către Părintele George Samașca-Nemeș, în fața Chiriarhului și a comunității parohiale. Apoi, Preasfințitul Părinte Sofronie a înmânat în mod simbolic preotului paroh George Samașca-Nemeș Sfânta Evanghelie, ca îndemn la mărturisirea curată a cuvântului lui Dumnezeu, Sfânta Cruce, semn al asumării jertfei slujirii preoțești și al binecuvântării credincioșilor, precum și cheile lăcașului de închinare, ca expresie a responsabilității pentru buna rânduială și grija față de casa Domnului.

În cele ce au urmat, predecesorii pilduitori ai noului preot paroh, Părintele Viorel Samașca-Nemeș și Părintele protoiereu Gheorghe Nemeș, au rostit cuvinte de mulțumire și recunoștință față de Dumnezeu, a Cărui binecuvântare s-a revărsat necontenit în viața de har a Parohiei Oradea-Vii, precum și față de Ierarhul Oradiei, cu a cărui purtare de grijă și sfătuire s-a desfășurat frumoasa lucrare pastoral-misionară din parohia orădeană.

Nu în ultimul rând, Părintele paroh George Samașca-Nemeș a adresat mulțumiri Preasfințitului Părinte Sofronie și înaintașilor în slujire pentru încrederea acordată și sprijinul constant manifestat de-a lungul timpului, exprimând recunoștința față de dragostea și susținerea resimțite în acest parcurs. Totodată, noul preot paroh și-a afirmat din nou angajamentul ferm de a sluji cu jertfelnicie și iubire milostivă Biserica lui Hristos și comunitatea încredințată.

 pr. Andi-Constantin Bacter