În cea de a opta Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, a Înmulțirii pâinilor, 3 august 2025, când Biserica Ortodoxă Română face cea dintâi pomenire liturgică a Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia, comunitatea euharistică a Parohiei Oradea Nufărul s-a bucurat de prezența în mijlocul lor a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și a oficiat ceremonia instalării noului preot paroh, a Părintelui Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei. Cu acest prilej, credincioșii enoriei orădene alături de Arhipăstorul lor și slujitorii Sfântului Altar l-au serbat în avans cu două zile pe ocrotitorul sfântului lăcaș, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț.

Dumnezeiasca slujbă a găzduit citirea evanghelică a pasajului mateian ce relatează minunea înmulțirii pâinilor și săturarea celor cinci mii de bărbați, afară de femei și copii (Matei 14, 14-22). După lectura solemnă a pericopei, Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a evidențiat că Hristos-Pâinea Cerească este răspunsul Tatălui Ceresc la Rugăciunea Domnească, în care Fiul ne învață să-I cerem Tatălui Pâinea cea spre ființarea noastră întru Viața cea adevărată, de unde derivă și importanța împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos –  Pâinea Vieții Care S-a pogorât din Cer pentru a fi frântă și a ni Se oferi cu dragoste desăvârșită spre iertarea păcatelor, întărire duhovnicească, arvună a Împărăției și pregustare a Cerului.

Ierarhul cetății orădene și-a început omilia prin evocarea dimensiunii euharistice a rugăciunii „Tatăl nostru”, învățând despre caracterul absolut indispensabil al Sfintei Împărtășanii pentru viața duhovnicească a omului și modul mereu copleșitor al lui Dumnezeu de a răspunde  nevoilor noastre.

„Cuvântul meu din această Duminică începe cu o rugăciune: «Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi». Este Duminica cea de a opta după Cincizecime, cu trimitere directă la Ziua a Opta, Ziua Veșniciei, în Biserica noastră se citește pericopa evanghelică a înmulțirii pâinilor. Cum ne-a învățat Domnul Iisus Hristos să ne rugăm Tatălui Ceresc? Cu Rugăciunea pe care o învățăm în primii ani de viață, Tatăl nostru. Aici cerem: «Pâinea noastră cea spre ființă» – preluat din limba greacă, «ton arton imon ton epiousion»; «Pâinea noastră cea de toate zilele – preluat din latină, «panem nostrum quotidianum» – dă-ne-o nouă astăzi». Despre ce Pâine este vorba? Da, omul ca să poată trăi are nevoie de pâine, de apă, de aer, de soare. Dar viața aici, pe pământ, este trecătoare. Pâinea noastră cea spre ființă, adică Pâinea Care ne asigură nouă ființarea nu este pur și simplu pâinea care ne hrănește zilnic și după care flămânzim din nou. Este Pâinea Cea Vie Care S-a pogorât din Cer. Cine este Pâinea Cea Vie Care S-a pogorât din Cer? O spune Domnul Iisus Hristos: Eu sunt Pâinea Cea Vie, Pâinea Care S-a pogorât din Cer! Pentru ca de acolo de unde am fost izgoniți pentru păcatele noastre, din Paradis, prin Pâinea Vieții, să ne întoarcem prin moarte la viață, la viața cea veșnică pe care ne-o dăruiește Pâinea Cea Vie, Pâinea Cerească, Pâinea Care S-a pogorât din Cer. Rupând comuniunea cu Dumnezeu, Dumnezeu Însuși alege Sacrificiul – Taina cea din veac ascunsă și de Îngeri neștiută – pentru a ne răscumpăra pe noi din moarte și a ne dărui viața. Ce viață ne dăruiește Tatăl Cel din Ceruri, Căruia Îi cerem să ne dăruiască Pâinea cea spre ființă? Ne dăruiește Pâinea Cea Vie Care Se pogoară din Cer. La rugăciunea noastră, Tatăl Cel Ceresc ne trimite și astăzi, chiar aici la Sfânta Liturghie, Pâinea Cea Cerească, pe Fiul Său ca să ni Se împărtășească.”

Numărul uriaș al celor care așteptau cuvânt ziditor și tămăduire  de la Domnul Iisus Hristos nu a constituit un obstacol în a hrăni și material miile de suflete prezente în acea „pustie” dătătoare de viață și sens, descoperindu-ne astfel că Dumnezeu nu ocolește pe nimeni și cheamă pe tot omul la Comuniunea personală, Față către față, cu El.

„Tot ceea ce ne este descoperit în Sfânta Scriptură are un profund simbolism. Pâinea Cea Vie Care Se pogoară din Cer vine să Se sacrifice pentru noi, Se jertfește pentru noi. Tocmai de aceea, după ce îi pregătește pe Ucenici – și prin ei, lumea întreagă – și îi face să înțeleagă că El este Pâinea Cerească, chiar înainte de a fi răstignit, la ultima Cină pe care o ia cu Ucenicii, Se roagă Tatălui Ceresc, binecuvintează și frânge pâinea; binecuvintează potirul și oferă Ucenicilor pâinea care se preface prin tainica lucrare a Duhului Sfânt în Trupul Său, iar vinul amestecat cu apă, în Sângele Său vărsat pe Cruce. Și le poruncește să facă lucrarea sfântă a Binecuvântării și Frângerii pâinii, până Se va întoarce. Pentru că, făcând aceasta, «Moartea Mea veți vesti, Învierea Mea veți mărturisi». Urmează Supliciul și Moartea. Patru piroane Îi străpung mâinile și picioarele. Sulița lui Longhin sutașul Îi străpunge Coasta din care curge sânge și apă. Cinci răni, cinci pâini. Doi pești. Primii creștini aveau o foarte vie așteptare a Comuniunii cu Domnul Iisus Hristos și o puternică credință în înviere. De aceea, primele morminte ale creștinilor din catacombe – care nu erau locuri în care se adunau creștinii de frica prigoanelor, ci se întâlneau în case, până când au primit libertate și bazilicile ca dar de la împărat– sunt pline de simboluri creștine, încărcate cu profunde semnificații. Într-una dintre cele mai vechi catacombe de la Roma, a Domitillei, apare crucea-ancoră, în care sunt doi pești pescuiți – unul în dreapta, unul în stânga; unul fără pată, și celălalt cu pete. În cartea Leviticului în care apar rigorile Legii se spune ca poporul să nu mănânce nimic necurat. La începuturi, creștinii aveau conștiința că peștele fără pată reprezintă poporul Legii care se încreștinează, iar cel cu pete reprezintă mulțimea popoarelor păgâne care vin la Hristos. Altfel spus, Hristos nu are pe nimeni de pierdut! Și iudei, și păgâni, toți sunt chemați la Hristos. Și drepții, și păcătoșii, toți avem nevoie de Hristos pentru mântuirea noastră. Și Hristos Cel Bogat în Daruri nu doar dăruiește, ci ni Se dăruiește. Și rămân douăsprezece coșuri pline de fărâmituri, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel și al celor doisprezece Apostoli, semn al deplinătății harului pe care o aduce Domnul Iisus Hristos.”

În cele din urmă, Preasfinția Sa a precizat că dacă există vreo ocolire, aceasta aparține tendinței de relativizare și inițiativei de înstrăinare individuală a omului, preferând să rătăcească ștrengărește pe căi alternative, lăturalnice, așa-zisele „scurtături” care ne abat de la Calea unică –  lungă și anevoioasă, e drept –, dar de pe care nu flămânzim și nu rătăcim niciodată.

„Minunea înmulțirii pâinilor ne privește, prin urmare, pe toți! Pentru că și noi facem parte din mulțimile flămânde, săturate de Pâinea Vieții Care Se pogoară din Cer și ni Se dăruiește ca Merinde pentru viața cea veșnică, motiv pentru care poporul nostru încreștinat încă dintru începuturile sale a avut și conștiința, și smerenia, și dragostea, în pofida tuturor încercărilor, de a-și păstra credința apostolică și a avea permanent trezvia în lupta cu păcatul și seninătatea în fața chipului morții, biruită pentru totdeauna de Întâiul-Născut din morți. Acum este de datoria noastră să propovăduim lumii Bunătatea lui Dumnezeu și Dragostea lui nețărmurită, prin care moartea noastră a fost biruită. Și mai ales, să nu uităm că «oferta» Domnului nostru Iisus Hristos, «veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi», nu este o simplă invitație, nu este un slogan de afișat pe pancarte și de făcut strigări în deșert, ci este o chemare cât se poate de clară la a petrece cu Domnul Taina Sfintei Biserici prin Sfânta Liturghie, prin cuminecarea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, pentru a primi Pâinea Cea Vie. Astfel, înțelegem că răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea noastră nu este înmulțirea banilor în conturi, să cumpărăm și mai multă pâine, ci este Trimiterea Fiului Său, Pâinea Cea Vie Care S-a pogorât din Cer pentru ca noi să nu mai flămânzim niciodată. De aceea, să nu rămânem indiferenți atunci când slujitorul Bisericii iese cu Sfântul Potir înaintea Sfintelor Uși, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, invitând pe toți la Ospățul lui Hristos.”

Sfârșitul Sfintei Liturghii a fost marcat de ceremonia de instalare a noului preot paroh, în persoana Protopopului Oradiei, Călin-Dănuț Ioniță, în cadrul căreia Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, i-a înmânat noului conducător al oficiului parohial Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile lăcașului de cult, însemnele slujirii învățătorești, sfințitoare și conducătoare pe care le va exercita de acum înainte în folosul enoriei. Ierarhul i-a încredințat pe credincioșii prezenți de vrednicia, devotamentul și hărnicia noului păstor sufletesc și a familiei sale, asigurându-i ca înnoirea administrativă se va evidenția printr-o intensificare a lucrărilor pastoral-misionare și gospodărești în parohie. De asemenea, Preasfinția Sa i-a felicitat pe foștii preoți parohi Liviu Ințe și Mircea Câmpeanu pentru împlinirea cu jertfelnicie a tuturor demersurilor ctitoricești, monumentalul lăcaș de închinare fiind pregătit, de-acum sub noua coordonare, să primească veșmântul înfrumusețării prin pictură, în tehnica frescă.

În continuare, fostul preot paroh Liviu Ințe a adresat un cuvânt de mulțumire Ierarhului Oradiei pentru părinteasca purtare de grijă, felicitându-l și dorindu-i noului preot paroh să aibă parte de binecuvântarea lui Dumnezeu și mijlocirea Sfinților în nobila misiune încredințată de Arhipăstorul locului.

Apoi, Părintele Călin-Dănuț Ioniță a rostit cel dintâi cuvânt din postura noii ascultări. Părintele protopop a mulțumit Ierarhului pentru încrederea acordată, pornind la drum cu nădejdea că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu, Cel Care oferă fiecăruia slujirea și crucea de care are nevoie pentru a-și mântui sufletul și a fi de folos aproapelui. Totodată, gânduri de recunoștință s-au îndreptat către pilduitoarea sa familie și față de bunii credincioși care l-au primit cu inimă bună, asigurându-i de dragostea părintească și asumarea cu deplină responsabilitate a noii misiuni.

Nu în ultimul rând, Chiriarhul a ținut o alocuțiune festivă în care i-a binecuvântat pe slujitorii și bunii credincioși ai acestei enorii, dorindu-le să aibă parte de ajutorul lui Dumnezeu, de mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Sfinților, trăind pe mai departe unitatea Duhului Sfânt întru legătura păcii.

 ***

După schimbarea de regim de la sfârșitul secolului trecut, cartierul Nufărul din municipiul Oradea a cunoscut o creștere semnificativă a numărului de credincioși, ceea ce a determinat nevoia misionară a construirii unei noi biserici ortodoxe, întrucât vechiul lăcaș de cult, „bisericuța” Sfântului Ierarh Nicolae – cum este cunoscută între orădeni –, devenise neîncăpător.

Sub îndrumarea preotului paroh Mircea Câmpeanu și cu sprijinul consiliului parohial, în anul 1991 s-a obținut aprobarea pentru un teren destinat construcției, iar lucrările au început în luna august a anului 1992. Sfinții ocrotitori ai noii biserici sunt Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț și Sfântul Mucenic Elefterie, al doilea fiind oferit ca patron spiritual la inițiativa Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei în ianuarie 2013, întrucât arhitectura impunătoare a bisericii este inspirată de biserica Sfântul Elefterie-Nou din București.

Începând din noiembrie 1999, slujbele religioase s-au desfășurat în demisolul lăcașului de cult, iar la 5 august 2020, de hramul principal, a fost oficiată prima Sfântă Liturghie arhierească în biserica propriu-zisă, de către Chiriarhul Oradiei. În prezent, în interiorul bisericii Parohiei Oradea-Nufărul este montată schela necesară pentru demararea lucrărilor de înnobilare cu pictură murală în tehnica „al fresco”, ce va acoperi aproximativ 6000 mp.

pr. Andi-Constantin Bacter