Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Biserica Albastră din Oradea în alese veșminte de sărbătoare

Biserica Albastră din Oradea în alese veșminte de sărbătoare

În cea de a douăzeci și șaptea Duminică după sărbătoarea Rusaliilor, 5 decembrie 2021, credincioșii Parohiei Oradea-Vii, Protopopiatul Oradea, au avut bucuria ca în mijlocul lor să se afle Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a slujit Dumnezeiasca Liturghie dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi în biserica parohială, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință.

 Vizita Întâistătătorului Eparhiei Oradiei a reprezentat o întâmpinare sărbătorească și sfințitoare, în zi de ajun, a prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, hramul de iarnă al Bisericii Albastre – cum este numită cu mult drag de credincioșii orădeni – prilej cu care se împlinesc 83 de ani de la punerea pietrei de temelie a acestui sfânt lăcaș de către vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Popovici al Oradiei.

Momentul solemn al citirii Sfintei Evanghelii din această Duminică ne-a oferit spre meditație o altă vindecare săvârșită de Domnul nostru Iisus Hristos, minunea Tămăduirii femeii gârbove (Luca 13, 10-17), al cărei trup fusese stăpânit de un duh de neputință. Chiriarhul Oradiei, în cuvântul de învățătură, le-a vorbit credincioșilor desprelecția duhovnicească a pericopei de astăzi, de nevoia de a ne trezi mintea și a ne descâlci sufletul din încovoierea egolatră și pătimașă.

Din capul locului, Preasfinția Sa deslușește care este simbolismul profund al minunatei vindecări, la care noi, cei de astăzi, trebuie să reflectăm cu conștiinciozitate, trecând dincolo de faptul extraordinar al unei tămăduiri fizice săvârșite de Fiul lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. Femeia gârbovă era o femeie necăjită, care de optsprezece ani nu putea să se îndrepte, având coloana vertebrală, stâlpul osaturii omului, frântă și fiind obligată să stea mereu aplecată, cu fața spre pământ. Pe această femeie Mântuitorul o vindecă. Din punct de vedere duhovnicesc, în vindecarea femeii gârbove trebuie să vedem mult mai mult: vindecarea firii noastre omenești, ținută în stare de umilință, gârbovă, datorită răutății și păcatului. 

Recitind textul evanghelic, ne aducem aminte de ecourile fariseice și reprobabile, generate cu rumoare îndată după minunea săvârșită de Domnul Hristos în zi de sâmbătă. Totodată, ne aducem aminte și de faptul că firea omenească și astăzi, chiar dacă au trecut aproape două mii de ani, a rămas la fel de prezumțioasă, refractară și opacă la epifania nemijlocită a Sacrului. Vindecarea, pe care Domnul Hristos o aduce în lume, contrariază lumea, îndeosebi pe cei care sunt foarte rigoriști și legaliști, care cred că posedă tainele Universului, le știu pe toate și se cred deținătorii dreptății. Pentru aceștia, a face o minune într-o zi neîngăduită, Ziua odihnei, Ziua Sabatului, este prilej de scandal. Un scandal ce se extinde la nivelul întregii comunități, prin glasul mai marelui sinagogii care-L mustră direct pe Cel Care vindecase, Care nu este nimeni altul decât Domnul, Fiul Tatălui Care a venit în lume să ne vindece de toată boala și neputința. Care este răsplata și mulțumirea pentru vindecarea săvârșită? Mustrarea că a vindecat într-o zi „nepotrivită” vindecării. Numai că, Mântuitorul, cunoscând ipocrizia umană și ce resorturi sunt tăinuite în sufletul omului, nu pregetă și îl mustră pe cel care îndrăznise să aducă mustrare asupra Domnului nostru Iisus Hristos, adresându-i-Se nu doar lui, ci și celor pe un gând cu el: „Fățarnicilor – adică ipocriților, voi, într-o zi de sâmbătă, nu dezlegați boul sau asinul – adică animalele de povară – să meargă să se adape? Atunci, dacă voi, fariseilor, faceți aceasta cu animalele, o fiică a lui Avraam nu merita să fie dezlegată și să se elibereze de povara ei?”. Dragii mei, așa se întâmplă și în zilele noastre, să nu ne amăgim! Și noi, în timpul acesta, farisei și ipocriți fiind, ne judecăm unii pe alții, socotindu-ne că noi deținem adevărul și monopolul acestuia. Le știm pe toate și suntem gata să-i mustrăm pe cei care ni se par nouă că nu împlinesc litera legii așa cum am aștepta. Este destul să vedem ce se întâmplă în lume, nu de ieri, de astăzi, și să vedem cum foarte multă lume crede că se pricepe absolut la toate! În zilele trecute, toată lumea se pricepea la politică și la fotbal. În zilele noastre, vedem oameni, care nu au niciun fel de pregătire, că sunt pricepuți în toate, de la medicină până la tainele Universului! Știu tot ceea ce trebuie despre tainele corpului uman, fără să fi făcut o oră de cursuri la facultatea de medicină, și știu ce se întâmplă în Univers, fără să fi citit o carte în viața lor.

Ierarhul Oradiei i-a avertizat pe credincioși să se ferească de această falsă impresie a cunoașterii cvasiabsolute, a „gnosticismului de maidan” și a îndrăgostirii de propriul sine, care de mai multă vreme au devenit obiceiuri nesănătoase și pentru poporul nostru. Este foarte ușor să cădem în plasa aceasta, de a ne crede atoateștiutori, devenind judecătorii aproapelui. Și noi, la fel ca mai marele sinagogii și a celor care conglăsuiau cu el, cu multă fervoare și satisfacție ne socotim perfecți și sfinți, iar ceilalți sunt păcătoși, vrednici de pedeapsă și nu merită nimic, decât oprobiul public. Toate acestea arată superficialitate, ipocrizie și nebunie, demonstrând că prea puțin am învățat noi, oamenii, din zbuciumata istorie a pământului și din trecutul sângeros care a devastat viețile oamenilor și popoarelor, nu mai departe de câteva zeci de ani în urmă, ca să nu mai spunem de cele de acum sute de ani. Nimic n-am învățat și nimic nu am reținut, ci credem că le știm pe toate și nu mai avem nevoie decât de noi înșine! Avem soluție pentru toate. Toate acestea arată cât de imaturi suntem din punct de vedere uman și, mai ales, spiritual, căci toate acestea câte se întâmplă, se întâmplăfiindcă îngăduie Dumnezeu. El nu vrea răul, ci îngăduie câte o încercare, o boală, o catastrofă naturală, o năpastă, o pandemie, ca să ne trezească la realitate, prezentându-ne cât se poate de limpede viitorul care ne așteaptă pe toți. Niciunul dintre urmașii lui Adam nu poate scăpa de moarte.

De aceea, Chiriarhul locului i-a îndemnat pe credincioși să-și aibă ancora existențială în Dumnezeu, lăsând la o parte balastul comfortuluimodern, care ne sufocă sufletul și ne obturează privirea, care trebuie mereu îndreptată spre Cel Care S-a născut și a murit pentru noi, spre ieslea și Crucea Lui, ale Fiului lui Dumnezeu. Din moarte ne izbăvește Noul Adam, dar izbăvirea este de natură spirituală. De aceea, Tatăl cel din ceruri L-a trimis în lume pe Fiul Său pentru noi, ca să ne scoată din boală și neputință și să ne vindece de moarte și de iad! Cel de Care depinde viața noastră este Dumnezeu! Însă noi am uitat de Dumnezeu, căci prea bine ne mergea și ne merge nouă pe pământ și prea îndestulați suntem! Atunci, Dumnezeu ne arată spectrul morții, ne trezește din nou la realitate, arătându-ne cum nu pe sărite și ici-colo moare cineva, ci des și foarte des! Ce înseamna aceasta? Că Dumnezeu vrea ca oamenii să moară? Nu! Ci Dumnezeu ne arată care este viitorul inevitabil și că trebuie să apărăm sănătatea pe care Dumnezeu ne-o dă în dar, având grijă la ceea ce vrea să ne spună Dumnezeu din tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. El vrea să ne trezească! Iar Evanghelia de astăzi tocmai aceasta ne arată, că Dumnezeu a venit să ne vindece chiar și atunci când oamenii Îl critică pe Dumnezeu pentru că îndrăznește să vindece atunci când legile omenești spun că nu! Pe Dumnezeu nimeni nu-L poate închide undeva și nu Îi poate opri voia ca să lucreze pentru mântuirea oamenilor!

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomenite cu multă recunoștință, spre odihnă veșnică,numele ierarhilor, slujitorilor, ctitorilor și binefăcătorilor sfântului lăcaș,adormiți în Domnul, care s-au jertfit și s-au ostenit în folosul comunității parohiale, contribuind esențial la construirea și înfrumusețarea bisericii parohiale și sprijinind numeroasele activități social-filantropice desfășurate de parohie.

La finele Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a sfințit noul tron arhieresc și treiAxionițe,strane frumos sculptate în stil neo-brâncovenesc și aurite,ce adăpostesc icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, patronii spirituali ai Bisericii Albastre.

Îndată după încheierea programului liturgic, Părintele Gheorghe Nemeș, preşedintele comitetului de susţinere al proiectului „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al parohiei şi coordonatorul sucursalei parohiale a Asociației Filantropia a Episcopiei Oradiei,a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumit Chiriarhului locului pentru frumosul cuvânt de învățătură, pentru binecuvântarea arhierească și pentru grija părintească pe care o poartă față de preoții și credincioșii acestei enorii. De asemenea, Părintele Gheorghe Nemeș a dat citire unui raport, în care prezintă succint bogata activitate social-filantropică a parohiei, din care am putut afla deosebita grijă pe care slujitorii și bunii credincioși o au față de persoanele vârstince, nevoiașe și cu diferite dizabilități, oferind zilnic hrană caldă unui număr mare de vârstnici și bolnavi, burse de studiu elevilor și studenților fără posibilități, ajutoare financiare pentru efectuarea operațiilor în țară sau străinătate și pentru familiile îndoliate.

În cele ce au urmat, Episcopul Oradiei a felicitat întreaga comunitate parohială pentru căldura lor sufletească și dragostea pe care o poartă pentru aproapele, adevărați fii duhovnicești ai Sfântului Ierarh Nicolae, Parohia Oradea-Vii fiind un model demn de urmat în Eparhia Oradiei. Totodată, Preasfinția Sa a adus aprecieri activității pastoral misionare a Părintelui Gheorghe Nemeș, care anul acesta împlinește patruzeci de ani de slujire la Biserica Albastră, și a transmis gânduri bune, de sănătate și bucurie duhovnicească tuturor celor prezenți, urând mulți și binecuvântați ani credincioșilor și credincioaselor care poartă numele marelui și blândului arhiereu al Mirelor Lichiei, Sfântul Ierarh Nicolae.

Diac. Andi Constantin Bacter