Biserica din Tinăud, cu un hram mai aproape de biserica soră a Capitalei,

Catedrală Patriarhală din București

Pr. Andi-Constantin Bacter

În Duminica vindecării orbului din naștere, a șasea după Sfintele Paști, 21 mai 2023, când Biserica îi serbează pe Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica voievodală „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” a satului bihorean Tinăud, sfânt lăcaș care este o ctitorie a domnitorului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab Voievod, și a soției sale, Bălașa Doamna, aflați în pribegie în Crișana, la Cetatea Piatra Șoimului din Bihor. Cu acest prilej, Ierarhul Oradiei a consfințit oferirea a încă unui hram lăcașului de cult, Sfinții Mari Împărați Constantin și Elena, ca o întărire și evidențiere a unității spirituale și a frumoasei înrudiri duhovnicești care există între acesta și Catedrala Patriarhală din București, ctitorită de același voievod și închinată Sfinților Împărați de Dumnezeu încununați.

Înainte de începerea dumnezeieștii slujbe, Chiriarhul locului a acordat distincția de iconom-stavrofor și Ordinul eparhial „Episcop Roman Ciorogariu” pentru clerici Părintelui paroh Laurențiu-Florin Brîndaș, ca semn al prețuirii și recunoașterii frumoasei lucrări pastoral-misionare, administrative, precum și a pilduitoarei și complexei activități catehetice în rândul tinerilor.

După lecturarea cuvântului evanghelic, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei le-a vorbit celor prezenți despre vindecarea trupească pe care Domnul Iisus Hristos o aduce în lume, dar mai ales despre vindecarea vederii duhovnicești a omului, orbul evocat în pasajul ioaneic bucurându-se de amândouă, vedere duhovnicească pe care au primit-o de la Dumnezeu și Sfinții Împărați Constantin și Elena, cei care au devenit facilitatorii fundamentali ai deschiderii vederii duhovnicești a întregii Europe, mai târziu devenind chiar Europa Domnului Hristos, Europa Christiana.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a accentuat simbolismul extraordinar și intensitatea dumnezeiască a momentului vindecării omului care n-a văzut nici măcar pentru o clipă lumina zilei de către Însuși Lumina lumii și Creatorul Care dă tuturor darul vederii. Duminica de astăzi ne arată o dată în plus că Fiul Omului, venit în lume să ne mântuiască, vine să dăruiască vindecare și vedere omului, dar nu doar vedere trupească, ci vederea cea duhovnicească pentru a vedea Lumina lui Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Dumnezeu în Lumină, pentru a-L vedea pe Dumnezeu-Lumina, adică pentru a vedea Chipul lui Dumnezeu, Chipul Tatălui, Care este Fiul. Minunea vindecării face ca cel orb din naștere, care n-a văzut în viața lui nimic, odată vindecat de Însuși Lumina lumii, să-L vadă pe Însuși Dumnezeu după ce deschide ochii. Orbul întunecat de boală Îl vede pe Cel Care este Lumina, pe Cel Ce este, adică pe Dumnezeu. Dăruind orbului din naștere vederea pe care n-a avut-o niciodată, înțelegem că Cel Care-l vindecă este Cel Care dăruiește tuturor oamenilor vederea și viața, Cel după Chipul Căruia noi am fost zidiți, căci toți purtăm în noi Chipul lui Dumnezeu. Din păcate, pierdem adesea din vedere acestea și omitem să ne mai uităm și la noi înșine, că purtăm Chipul lui Dumnezeu, dar mai ales la chipul aproapelui, care este Chipul lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut niciodată, dar Chipul Ipostasului Tatălui este Fiul lui Dumnezeu, după al Cărui Chip noi am fost creați, Cel Care-l vindecă pe orbul din naștere. El este Prototipul nostru, de aceea tocmai El este trimis de Tatăl în lume ca să ne vindece pe noi de păcat și de moarte, de orbire trupească și de orbire sufletească.

În Sacrificiul suprem al Celui Care este Lumina lumii stă cheia de boltă a întregii înțelepciuni omenești, stă cheia înțelegerea vieții, a dobândirii vederii celei adevărate, a dragostei nelimitate a lui Dumnezeu Care ne salvează pe noi din ființarea întru moarte. Această înțelegere tainică a Vieții care ne vine prin Sacrificiul suprem, prin răstignirea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu înomenit, au înțeles-o și Sfinții Împărați Constantin și Elena, pe care-i serbăm astăzi, cei de Dumnezeu încununați și cei care sunt întocmai cu Apostolii pentru că au dat libertate de manifestare credinței creștine. Sfântul Constantin, primul împărat creștin, născut în Dacia Mediterranea, la Naisus, astăzi orașul Niș din Serbia, înainte de venirea slavilor, în sudul Dunării, ajunge să stăpânească asupra Imperiului Roman ca singur stăpânitor, după ce vede pe cer, printr-o minune, semnul Crucii în chipul monogramei numelui Mântuitorului, literele X (Hi/Chi) și P (Ro/Rho), pe care împăratul poruncește să fie așezată pe steagurile de luptă ale armatei romane, astfel încât Acvila romană, reprezentanta simbolică a Poporului și Senatului roman, devine Acvila cruciată. Mama sa, Împărăteasa Elena, prima pelerină importantă din istoria pelerinajelor creștine, merge în Țara Sfântă și se învrednicește să descopere Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos, peste care crescuse un câmp întreg de busuioc, al cărui nume în limba greacă înseamnă „basiliki”, adică „împărătesc”, care în mod simbolic până astăzi este folosit împreună cu crucea la sfințirea apelor, în amintirea descoperirii adevăratei Cruci pe care a fost răstignit Împăratul Universului.

Sfârșitul predicii Preasfinției Sale a fost marcat de un îndemn la rugăciune adresat credincioșilor, ca mulțumind lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le oferă, despre care considerăm adesea că ni se cuvin, să-I cerem să rânduiască întregii lumi conducători luminați de Dumnezeu, după pilda aleșilor Împărați ai lui Dumnezeu Constantin și Elena. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate răstimpurile de pace și de har pe care ni le oferă și Îl rugăm să ne dăruiască înțelepciunea și vederea cea duhovnicească nouă, tuturor, dar îndeosebi celor puternici ai pământului, care cu înțelepciune, cu smerenie și cu responsabilitate deplină, înțelese după rânduielile adevăratului Guvernator al Universului, să călăuzească omenirea, din locurile în care Dumnezeu i-a rânduit pe toți cei din autoritate, spre lucruri frumoase și pașnice, spre Împărăția lui Dumnezeu, împlinind lucrare de apostolat, la fel ca și Sfinții Împărați cei întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, iar nu lăsând ca anarhia, dezordinea, dezechilibrele, răutățile, ura, resentimentul și setea de răzbunare, lăcomia și dorința impunerii opiniei proprii să pună stăpânire pe lume. Nu acestea sunt cele care-l fac pe om după Chipul lui Dumnezeu la asemănare, ci îl desfigurează și îl aruncă spre prăpastia întunericului. Dar noi, în Sfânta Biserică, avem datoria să fim și să rămânem soli ai păcii, ai binecuvântării, ai iertării și ai mulțumirii pentru dragostea lui Dumnezeu revărsată necontenit asupra noastră și asupra lumii, măcar că nu merităm.

Totodată, la Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei a hirotonit pe teologul Marian-Călin Hoca întru diacon pe seama Parohiei Ateaș, Protopopiatul Tinca, iar pe diaconul Florin-Andrei Clitan l-a promovat în treapta slujirii preoțești și i-a oferit hirotesia de duhovnic, spre a sluji comunitatea euharistică din satul Petrani, Protopopiatul Beiuș.

La finele sfintei slujbe, Ierarhul a prezidat slujba Parastasului pentru ctitorii bisericii voievodale, Constantin Șerban Basarab și Doamna Bălașa, precum și pentru mama Preasfinției Sale, doamna Maria Drincec, de la a cărei trecere în veșnicie s-au împlinit 20 de săptămâni, și pentru doamna dr. Elena Delițoiu din Arad, singura verișoară primară a Ierarhului, care astăzi și-ar fi serbat onomastica și ziua de naștere a optzeci și una oară.

În partea de sfârșit a programului liturgic s-au rostit cuvântări ocazionale, care au debutat cu alocuțiunea festivă a Părintelui Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, urmată de cuvântul de mulțumire al preotului paroh Laurențiu-Florin Brîndaș față de Episcopul Oradiei și față de credincioșii încredințați spre păstorire. Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa l-a felicitat pe părintele paroh pentru frumoasa activitate preoțească pe care o desfășoară în comunitatea euharistică a credincioșilor din Tinăud, îndemnându-l pe mai departe la și mai multă responsabilitate și sporită lucrare în ogorul duhovnicesc al Domnului Hristos. De asemenea, Ierarhul i-a sfătuit pe cei prezenți la o păstrare considerabilă a distanței față de spațiul mediatic mercenar, aservit intereselor străine și mereu situat împotriva valorilor fundamentale ale poporului din care cu toții facem parte, unde Biserica Ortodoxă Română ocupă o poziție cu totul specială, fiind singura instituție care încă se mai luptă pentru unitatea de credință și de neam a românilor.

După finalizarea cuvântărilor ocazionale, Ierarhul Oradiei a vizitat centrul cultural-educațional închinat tot Sfinților Împărați Constantin și Elena din proximitatea bisericii parohiale.

Pr. Andi-Constantin Bacter