În Marțea Luminată, a treia zi de prăznuire a Sfintei Învieri a Domnului, 26 aprilie 2022,  evlavioșii credincioși ai Parohiei orădene „Mihai Eminescu” din Calea Clujului au avut bucuria duhovnicească de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a slujit Dumnezeiasca Liturghie pascală în sobor de preoți și diaconi, cu prilejul serbării hramului principal al bisericii parohiale, Învierea Domnului, fiind cel dintâi lăcaș de închinare ortodox construit în Oradea după schimbarea de regim de la finalul secolului anterior.

Citirea pericopei evanghelice a adus în atenția credincioșilor întâlnirea „întâmplătoare”  a lui Luca și Cleopa, în drumul lor spre Emaus, cu Hristos Cel răstignit și înviat (Luca 24, 12-35), a căror ochi Îl vor recunoaște doar după tâlcuirea în cheie hristică a Scripturilor și după cea dintâi „liturghie”, Frângere a Pâinii, de după Învierea Sa din morți. Acest pasaj lucan deschide șirul fragmentelor scripturistice care aduc mărturia numeroaselor arătări ale Mântuitorului de după Înviere, fiecare din acestea constituindu-se într-o peremptorie confirmare a biruinței veșnice a Fiului Omului asupra morții și începutul unei noi ere, Era de după Hristos. Cuvântul de învățătură al Ierarhului cetății orădene s-a concentrat asupra importanței covârșitoare și a rolului de neînlocuit ale Sfintei Euharistii în viața Bisericii și, implicit, a fiecărui creștin în parte.

După ce în primele două zile ale Sfintelor Paști Sfântul Evanghelist Ioan ne-a teologhisit despre profunzimile de taină ale dumnezeirii și înomenirii Fiului lui Dumnezeu și Fiului Omului, iar Sfântul Proroc Ioan Botezătorul ne-a reamintit că Iisus Hristos Cel răstignit și înviat este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, Biserica ne îndeamnă ca alături de cunoașterea teologică și istorică a Fiului lui Dumnezeu înomenit să ne-o asumăm mai ales pe cea liturgică, euharistică. În toată perioada pascală a celor patruzeci de zile ne amintim de arătările Domnului de după Înviere. Dar de ce, în această a treia zi, se face lectura arătării Domnului Iisus Hristos la Emaus? Pentru că tâlcul, înțelegerea și rostul pericopei evanghelice stă spre sfârșitul ei. După ce vedem că Mântuitorul Cel înviat nu este recunoscut de ucenicii Săi, are loc momentul recunoașterii. Când se întâmplă acesta? La Frângerea Pâinii, atunci când El, binecuvântând Pâinea și oferind-o spre împărtășire, S-a făcut nevăzut de ochii lor, a dispărut. Părinții Bisericii tâlcuiesc că El S-a „ascuns” în Pâine, în Sfânta Euharistie și abia atunci Îl recunosc.

Apoi, Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre rânduiala specială a pregătirii Sfintei Euharistii de peste an, pericopa evanghelică de astăzi întărind și confirmând, o dată în plus, credința creștinilor în prezența reală și permanentă a Fiului lui Dumnezeu în Chivotul care tronează pe masa Sfântului Altar. În fiecare an, în această zi, se pregătește în toate bisericile Sfântul Trup îmbibat în Scumpul Sânge al Domnului, sfințit în Joia Cinei celei de Taină. Când se încheie Sfânta Liturghie, preoții usucă și pregătesc Sfintele Taine pentru a se păstra în Chivotul Bisericii pe parcursul întregului an, fiind acolo ori de câte ori este nevoie, pentru cei în primejdii de moarte, pentru cei bolnavi, pentru timpurile groaznice de molimă și război prin care am trecut și trecem și noi în zilele noastre. Căci preoții sunt gata oricând să ducă Trupul și Sângele Domnului oamenilor credincioși care doresc să călătorească spre veșnicie cu „merinde” pentru viața de veci. De aceea, la sfârșitul pericopei din Apostol, am putut auzi „scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale”. Aici nu este vorba despre chivotul Legii celei vechi, ci Chivotul din Noul Ierusalim, adică Biserica în care se păstrează Trupul și Sângele Domnului. Biserica este Cetatea lui Dumnezeu coborâtă pe pământ, prin care oamenii sunt ridicați cu puterea și harul Duhului Sfânt la Cer.

În acest fel înțelegem faptul că Sfânta Euharistie este Piatra cea din capul unghiului a vieții duhovnicești a Bisericii, Hristos Cel viu și euharistic, prin Care Duhul Sfânt înrâurește și vivifică Trupul mistic al Domnului, Biserica, al cărei Cap și Mire este Mântuitorul Hristos. De aceea, lupta duhului lumii se focalizează în chip cu totul ostil și viclean tocmai asupra punctului central al susținerii progresului spiritual al Bisericii, Sfânta Împărtășanie. Așadar, dragii mei, Domnul nostru Iisus Hristos este prezent în mod nevăzut în viața Bisericii prin Sfântul Său Trup și Scumpul Său Sânge. De aceea, ținta atacului forțelor răului care urmăresc moartea umanității, acestea fiind oștirile întunericului conduse de Satan, este Domnul Iisus Hristos Euharistic, adică viața liturgică a Bisericii, pe care încearcă sub toate formele și pe toate căile să o zădărnicească, să o zăgăzuiască și să o îngrădească, doar-doar ar putea reuși să o oprească. Dar aceasta niciodată nu se va putea întâmpla, căci Dumnezeu Își apără cu putere, deși cu maximă delicatețe și discreție, Biserica Sa! Cu El trebuie să ne întrarmăm pentru a birui, însă noi, nepricepuți și zăbavnici cu inima, nu tresărim duhovnicește când Domnul ne vorbește prin Sfânta Evanghelie și ni Se împărtășește prin Trupul și Sângele Său, iar noi de multe ori nu-L recunoaștem și ne lăsăm molipsiți de toate relele și de „moda” din lume, depărtându-ne de Dumnezeu, Care, totuși, continuă să ne iubească, să ne rabde și să ne ierte.

Astfel, Chiriarhul locului a evidențiat care este gândul cu care trebuie să rămânem din această relatare scripturistică cu totul impresionantă și emoționantă, minunea de la Frângerea Pâinii de la Emaus spulberând cu totul ideea vreunui searbăd simbolism euharistic în favoarea prezenței reale a Domnului Hristos în Sfânta Cuminecătură. Cu alte cuvinte, mesajul pe care Dumnezeu ni-L transmite nouă prin Sfintele Scripturi, astăzi, acesta este:  să nu ne temem, pentru că Dumnezeu este cu noi! Este nevăzut și prezent prin Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie. Nimeni și nimic sub soare, în cer, pe pământ și sub pământ, nu poate interveni să-L despartă pe Dumnezeu de Biserica Sa, pe Mirele Bisericii de Mireasa Lui aleasă, pe Domnul Cel înviat și preamărit de credincioșii Săi, de Trupul Său tainic. Nicio forță din lumea aceasta nu poate distruge Biserica, chiar dacă biserica, locaș de cult, poate fi nimicită, rasă de pe fața pământului, pentru că au căzut bombe asupra ei, cum se întâmplă în zilele noastre, în țara vecină, sau pentru că sunt demolate, cum a fost în timpul comunismului. Bisericile pot fi distruse, creștinii omorâți, însă Biserica cea vie și triumfătoare, alcătuită din cohortele de martiri din ceruri și din noi nevrednicii, care luptăm aici, pe pământ, zi de zi cu răul și cu patimile și cu egoismul nostru, nu poate fi distrusă! Ce ne ține în viață? Dumnezeu, Care este prezent în noi prin inițierea Tainei Sfântului Botez și mai ales prin Sfânta Euharistie.

În fine, Ierarhul i-a încurajat pe credincioși să nu-și piardă nădejdea în Dumnezeu în aceste vremuri din ce în ce mai tulburi și tulburătoare, ci să aibă mereu gândul înălțat spre a-I cere ajutorul clipă de clipă. Iubiții mei, nu avem voie să ne clătinăm când auzim că sunt războaie, boli și alte molime, căci, dragii mei, încă nu s-a terminat pandemia și nu știm ce „surprize” ne mai pregătește omenirea nebună, ce epidemii și alte năpaste ne așteaptă. Nu trebuie să ne temem și să ne tulburăm, pentru că Dumnezeu este cu noi! Prezent real în Sfânta Euharistie! Să-L chemăm pe Domnul și numele Lui cel sfânt ca să ne mântuim, așa cum și spunem în Rugăciunea lui Iisus, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”. Și astăzi și mâine și în fiecare zi, să nu uităm să-L chemăm pe Domnul, pentru că „tot cel ce cheamă numele Lui, acela se va mântui!”.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele paroh Vasile Nicolae Vesa a mulțumit Ierarhului Oradiei Mari pentru festiva slujire arhierească prin care a adus bucurie și binecuvântare în sânul frumoasei comunități încredințate spre păstorire, precum și pentru cuvântul ziditor de suflet pe care l-a rostit spre încurajarea credincioșilor. În semn de recunoștință, preotul paroh a oferit în dar Chiriarhului locului o icoană ce prezintă Pogorârea la iad a Mântuitorului Hristos, această scenă constituind icoana canonică a Învierii Domnului.

În cele ce au urmat, Preasfinția Sa a rostit o cuvântare ocazională în care a adus aprecieri și calde felicitări slujitorilor Sfântului Altar și bunilor credincioși ai parohiei pentru lucrările administrative și pastoral-misionare care se desfășoară la nivelul acestei comunități-model a Eparhiei bihorene. De asemenea, Episcopul Oradiei  a subliniat faptul că Biserica noastră face astăzi și aducerea aminte a Sfinților Mitropoliți ai Transilvaniei, Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, a căror prăznuire bisericească, care anul acesta a coincis cu data Sfintelor Paști, s-a amânat pentru ziua de astăzi, la fel ca și în cazul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, prăznuit cu două zile mai târziu față de serbarea calendaristică. Acești trei sfinți ierarhi sunt ocrotitorii spirituali ai tuturor eparhiilor din ținutul Transilvaniei, dar și cei în numele cărora este închinat Paraclisul de la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, fiind astfel apropiați duhovnicește și ocrotitori vajnici ai Eparhiei noastre. În încheiere, Chiriarhul a urat tuturor celor prezenți să aibă parte de sărbători cu pace și bucurii sufletești netrecătoare, îndemnându-i să poarte cu scumpătate în inimile lor Lumina de neumbrit a Învierii Domnului Hristos, în acest fel devenind făclii vii și mărturisitoare ale Mântuitorului Care nu contenește să Se arate ochilor noștri „ținuți” ca să nu-L vadă cum ne poartă (de grijă) la tot pasul.

Arhid. Andi Constantin Bacter