Anual, ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina este prilej de solemnă bucurie duhovnicească în Episcopia Oradiei. Acest mare făcător de minuni al Bisericii lui Hristos nu este doar unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți ai zilelor noastre, Sfântul Ierarh al Pentapolei fiind grabnic ajutător tuturor celor care-i cer mijlocirea spre vindecarea de boli și neputințe, ci este și unul dintre patronii spirituali ai Catedralei Episcopale din Oradea, numărându-se între ocrotitorii paraclisului de iarnă de la demisol, alături de Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei și de Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei.

Și anul acesta, marți, 9 noiembrie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie a marcat liturgic prăznuirea Sfântului Ierarh Nectarie oficiind Dumnezeiasca Liturghie dimpreună cu soborul catedral.

Pericopa evanghelică rânduită (Ioan 10, 9-16) zilei de prăznuire a Sfântului Ierarh Nectarie ne prezintă într-un limbaj bucolic trăsăturile fundamentale ale păstorului de suflete, modelul prin excelență fiind Însuși Domnul Iisus Hristos, Păstorul și Mielul. Chiriarhul Oradiei, în cuvântul de învățătură rostit îndată după citirea pasajului ioaneic, a evidențiat felul în care Sfântul Ierarh Nectarie și-a calibrat întreaga viață la valorile propovăduite de Fiul lui Dumnezeu, fiind fidel ascultător al îndemnurilor hristice și un vrednic păstor de suflete.

Episcopul locului le-a vorbit credincioșilor despre frecvența încercărilor fără precedent prin care trece umanitatea în ultimele veacuri. În acest tablou sufocat de nuanțe sumbre, Sfinții, precum este și Sfântul Nectarie, sunt veritabile tușe luminoase trasate de Preamilostivul Dumnezeu, Care nu întârzie niciodată să-Și actualizeze Chipul în astfel de oameni minunați, „casnicii” Săi. De câteva sute de ani încoace omenirea este încercată de multe tulburări și de mari neliniști. Neliniște, pentru că tot ceea ce tulbură sufletul omului, în fapt, îi aduce aminte de moarte și face ca moartea să se apropie foarte mult de om, astfel încât omul, văzând că viața îi este pusă în pericol, se înfricoșează. Este o ocazie, de bună seamă, de a ne apropia mai mult de Dumnezeu. Numai că noi, oamenii, făpturi slabe fiind, de multe ori nu mai avem nici curajul să strigăm către Dumnezeu și nu mai avem nici puterea să îi cerem să ne schimbe viața și să ne aducă din nou nădejdea mântuirii. Dar, dragii mei, tocmai pentru că suntem atât de vulnerabili, Dumnezeu a rânduit ca în astfel de vremuri, cu toată înmulțirea necredinței și a răutății, să se nască sfinții, așa cum este Sfântul Nectarie pe care-l prăznuim astăzi.

Preasfinția Sa a reliefat faptul că viața taumaturgului din Eghina se constituie într-un îndemn adresat nouă, celor de astăzi. Sfântul Nectarie nu s-a născut cu această înaltă stare duhovnicească, ci este rezultatul unei vieți cernite de încercări și provocări cărora le-a răspuns cu multă răbdare, înțelepciune și rugăciune. Sfântul Nectarie este un sfânt cu o viață pilduitoare, cei mai mulți o cunoașteți. Însăși prezența dumneavoastră la sfânta biserică indică evlavia pe care o aveți față de acest sfânt. Știți bine cât de mult a suferit în această viață. Cu toate că a fost nedreptățit și a pătimit multe, Dumnezeu i-a dăruit harul Său, un har care i-a împodobit viață aici pe pământ, ajutându-l să treacă cu seninătate prin toate încercările vieții sale, dar mai ales i-a dat puterea de a săvârși minuni și l-a chemat la sfințenie. Astfel, Sfântul Nectarie, care a trecut inclusiv prin boli, a fost învrednicit de Dumnezeu să ajungă să mijlocească și să fie iubit mai ales de cei bolnavi și de cei care îl cheamă în ajutor pentru cei bolnavi.

Evlavia deosebită pe care credincioșii o poartă față de Ierarhul Pentapolei nu este una născută din zvonuri și superstiții, ci ea este rezultatul obiectiv al dialogului viu care există între marele sfânt și credincioșii care au simțit direct și fără echivoc prezența lui vindecătoare și mângâietoare. Sfântul Nectarie s-a arătat în vremurile din urmă mare ajutător și făcător de minuni. Nu puțini sunt credincioșii care, cu râvnă sfântă, în încercări, boli și necazuri aflându-se, l-au chemat în ajutor pe Sfântul Nectarie și au împlinit canonul de rugăciune închinat sfântului, primind, mai apoi, răspuns de la Însuși Dumnezeu prin mijlocirea sfântului, căci Cel Care cu adevărat vindecă este chiar Domnul nostru Iisus Hristos, Păstorul cel Bun Care Își pune sufletul pentru oile Sale. Nu puține sunt mărturiile credincioșilor care spun că l-au văzut în vis pe Sfântul Ierarh Nectarie, chiar și în locuri în care el n-a călcat niciodată în viața sa pământească. Prin cinstitele și nestricăcioasele sale moaște el este prezent, căci, din darul lui Dumnezeu și cu bunăvoința sfântului, sfintele sale oseminte s-au răspândit pe toată fața pământului, chiar și în eparhia noastră, aducând mângâiere duhovnicească și vindecare de boli.

La sfârșitul cuvântului de învățătură, Ierarhul cetății orădene i-a sfătuit pe credincioșii care suferă de boli și neputințe, dar și pe cei care sunt binecuvântați cu darul sănătății, să nu uite de harul și ajutorul pe care-l primesc în Sfânta Biserică, ei înșiși fiind parte constitutivă a trupului tainic al Bisericii. Dragii mei, toți suntem încercați de neputințe în timpul vieții noastre, molima de acum nu este singura boală. De aceea, de mare folos duhovnicesc și trupesc sunt rugăciunile Sfintei Biserici, Sfintele Taine și Ierurgii, dar și mulțimea de rugăciuni ale credincioșilor și credincioaselor care se roagă pentru ca Domnul să Se milostivească spre noi toți, să ne păzească și să ne vindece.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit întru preot pe diaconul Gheorghe Cociuban, primind totodată și hirotesia de duhovnic, fiindu-i încredințați spre păstorire credincioșii parohiei Balc, protopopiatul Marghita.

 Diac. Andi Constantin Bacter