Sute de bihoreni, de etnii și confesiuni diferite, s-au adunat în Piața Unirii din municipiul Oradea, în ziua Odovaniei praznicului Bunei Vestiri și prăznuirii Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, 26 martie 2022, exprimându-și public susținerea pentru Viață, încă din cele dintâi momente ale conceperii, dar și pentru pacea întregii lumi, de care avem atât de multă nevoie în timpurile tulburi pe care le trăim. La Oradea, organizatorii celei de a douăsprezecea ediții a Marșului pentru Viață au fost Asociația Părinți pentru Ora de Religie – filiala Bihor, la care se adaugă Centrul de Consiliere și Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită – Puls, cu concursul și sprijinul cultelor creștine din Bihor.

La manifestare au participat și au luat cuvântul conducători și reprezentanți ai confesiunilor creștine din județul Bihor: Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Excelența Sa László Böcskei, Episcopul Romano-Catolic de Oradea, Preasfințitul Părinte Virgil, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, domnul Liviu Apolzan, Președintele Comunității Penticostale din Oradea, domnul Paul Negruț, rectorul Universității baptiste Emanuel din Oradea, din partea Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului a rostit un cuvânt doamna Vincze Judith, iar din partea comunității evanghelice luterane, Protopopul Mátyás Attila. Au fost invitate să ia cuvântul și câteva mame care și-au prezentat impresionanta poveste de viață, din care a reieșit minunata lucrare a lui Dumnezeu cu copiii dăruiți lor de Domnul, veritabile pilde de urmat.

Redăm în integralitate alocuțiunea Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei din cadrul manifestării:

„Toți am venit astăzi, aici, ca să fim împreună și să ne manifestăm în felul acesta respectul nostru necondiționat pentru viață, pentru viața semenilor noștri din clipa conceperii vieții și până la nesfârșit, în eternitate. Căci tot ceea ce face bietul om pe fața pământului are rezonanță veșnică. Avem un început, dar nu avem și un sfârșit, deși trecem prin moarte. Unii mai repede, la fel ca și copiii nenăscuți, alții mai târziu, atunci când vin bolile, molimele, atunci când războaiele și năvălirile vin peste biata umanitate și oamenii se sting înainte de a le suna ceasul. În general, dacă sunt timpuri de pace și când lumea e liniștită, oamenii, așa cum se spune în popor, se nasc pe rând și mor pe sărite. Toți trecem și prin moarte. Important este unde ne vom regăsi dincolo. Ca să fim în veșnicie împreună cu Dumnezeu, Care ne-a chemat la viață, este foarte important să respectăm viața. Atât viața proprie și darurile pe care Dumnezeu le dă din abundență fiecăruia dintre noi, cât mai cu seamă viața semenilor noștri.

Cum putem să spunem că-L iubim pe Dumnezeu dacă ne urâm între noi? Cum îndrăznim să ne numim creștini dacă îi dușmănim pe vrăjmașii noștri? Sau dacă le răspundem cu aceeași monedă celor care ne fac rău, ne asupresc, ne ucid? Și, totuși, cum am putea noi, ca oameni, să împlinim poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit, Care a ridicat ștacheta umanității la piscuri nemaiîntâlnite până la El, iubirea de vrăjmași! Ei bine, acolo unde noi nu putem, pentru că suntem făpturi căzute, cu mintea întinată și incapabili să ne ridicăm la măreția planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii, acolo poate Dumnezeu. Cu condiția să ne rugăm. Pentru că rugăciunea este cea care mijlocește prezența lui Dumnezeu în noi, iar unul dintre Numele lui Dumnezeu este Pacea. Pentru cel care se roagă, pacea lui Dumnezeu coboară în sufletul său. Pentru cel care stăruie în rugăciune, pacea lui Dumnezeu nu-l părăsește. Oricât zvon de războaie, de pericole, de catastrofe, de boli și de moarte ar fi, pentru sufletul care se roagă, Dumnezeu este totul! Acum, când vedem că umanitatea a ajuns la crepuscul și semnele nu sunt prea îmbucurătoare, nu ne mai rămâne decât acest ultim apel la Dumnezeu, pentru ca El, Cel Bun, să-Și reverse pacea Sa, harul Său peste noi, peste inimile noastre, peste țara în care ne-a îngăduit să trăim, peste lumea întreagă, atât de însetată de ajutorul lui Dumnezeu.

Am venit din respect pentru cei nenăscuți, dar prin prezența noastră aici ne mărturisim și atașamentul față de toți cei care suferă, fie că și-au pierdut viața în zilele acestea, fie că au luat drumul pribegiei, fie că au pierdut tot. Suntem împreună ca să strigăm către Dumnezeu să ne ajute, să ne binecuvinteze, să ne apere, să ne ferească de războiul dintre noi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră și, totodată, să-i îmblânzească pe cei cu porniri de răutate, cu duh de stăpânire, cu sete de putere, de dominare asupra altor popoare și altor țări și, mai ales, pe toți cei care, chiar în viața de zi cu zi, încearcă cu orice preț să-și impună punctul de vedere, considerând într-un mod dictatorial că doar ei au dreptate. Așa se nasc războaiele, cele mici și apoi cele mari, când nu mai suntem de acord unii cu alții, când nu ne mai îngăduim, când nu ne mai respectăm, când nu ne mai iertăm, când nu ne mai rugăm unii pentru alții. Dar altă șansă pentru lumea noastră decât întoarcerea la Dumnezeu prin rugăciune nu este! Altfel, lacrimi, vărsare de sânge, moarte, suferință, păcat și iar moarte. De la crimele asupra celor nenăscuți, până la crimele asupra celor neputincioși, prea vârstnici, prea singuri să mai poată să-și poarte de grijă și cărora, din indiferență, le întoarcem spatele și-i lăsăm pradă îngerului morții.

Este și ziua de astăzi un moment să ne trezim la realitate, să ne întoarcem la Dumnezeu, să-I cerem ajutorul și, mai ales, să ne schimbăm viața, fiind mai îngăduitori unii cu alții. Mai buni. Mai blânzi. Mai iertători. Și, nu în ultimă instanță, mai respectuoși și mai politicoși, pentru că am cam uitat și de cei șapte ani de acasă și de bunele maniere, ca să nu mai spun de principiile elementare ale învățăturii creștine, căci de multe ori în viața noastră și chiar în fiecare zi ne împodobim cu titluri de glorie, că suntem creștini, vrednici urmași ai Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă am fi sinceri cu noi înșine și am privi în oglinda sufletului, am vedea câtă ipocrizie, câtă fățărnicie s-a adunat în noi. Câtă mizerie și, mai ales, cât egoism! Egoismul care ne împiedică să vedem Chipul lui Dumnezeu în aproapele poate fi zdrobit cu puterea și ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta să-I cerem și astăzi, aici, acum și în toate zilele vieții noastre. Și să-L implorăm să binecuvinteze și adunarea de aici și familiile noastre și pe toți credincioșii Bisericilor din Oradea, din Bihor, din țară, din Europa, din lume, să ne ferească de toată reaua întâmplare, de război, de boală, de foamete, de crizele cele mari care se anunță și care pot fi depășite numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Lui să-I închinăm toată viața și ziua de acum și Duminica de mâine și toate zilele, cât mai rânduiește Dumnezeu să facem umbră pământului.

Vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți!”

Din întreg cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei au venit și au luat parte la manifestare clerici, preoți și diaconi, elevi și cadre didactice de la Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu din Oradea, studenți și profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă  Episcop Dr. Vasile Coman din Oradea, membri din Asociația Părinți pentru Ora de Religie – filiala Bihor, doamne din cadrul Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei, membri ai Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români – filiala Oradea și dreptcredincioși ai Bisericii strămoșești din Bihor. În cadrul programului adunării publice, un cor format din elevi și studenți teologi ortodocși, dirijat de Părintele Arhid. Prof. Ștefan Lakatos, a interpretat două dintre cele mai reprezentative imne al Bisericii noastre, Cu noi este Dumnezeu și Apărătoare Doamnă.

La încheierea programului, domnul Daniel Burtic, directorul Radio Vocea Evangheliei Oradea, unul dintre moderatorii manifestării, a invitat pe toți cei prezenți să participe la Marșul pentru viață, sub genericul „Egalitate, echitate şi sprijin – din prima secundă şi întreaga viaţă”, pe traseul: str. General Traian Moşoiu, str. Piaţa 1 Decembrie, Catedrala Ortodoxă Învierea Domnului, B-dul General Gheorghe Magheru, Calea Republicii și Biserica Romano-Catolică Pogorârea Sfântului Duh. Pe treptele noii Catedrale Episcopale, primul popas al marșului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în numele comunității creștin-ortodoxe, a rostit rugăciunea vesperală Lumină lină, invocând binecuvântarea lui Dumnezeu la apus de soare și cerându-I să poarte de grijă de lumea tot mai înstrăinată de valorile creștine.

Arhid. Andi Constantin Bacter