Cea de a opta Duminică după Rusalii, a Înmulțirii pâinilor, 18 august 2024, a fost o zi cu totul deosebită și memorabilă pentru comunitatea de frunte a bunilor credincioși din Parohia Holod, Protopopiatul Tinca, întrucât Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat cea dintâi slujbă, Dumnezeiasca Liturghie arhierească, în noua biserică a enoriei bihorene închinate Învierii Domnului și Sfinților Martiri Brâncoveni, prilej cu care au și fost sărbătoriți în mod festiv ocrotitorii sfântului lăcaș.

După evocarea fragmentului evanghelic al relatării mateiene cu privire la minunea înmulțirii celor cinci pâini și doi pești de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru cele cinci mii de bărbați dimpreună cu familiile lor (Matei 14, 14-22), Episcopul Oradiei a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care a asemănat mulțimile de oameni așezate înaintea Domnului cu întreaga umanitate, adunată ca într-o familie, la ceas de seară, pe care o cheamă cordial la Cina cea de Taină, la înfruptarea duhovnicească din Ospățul Euharistic al Jertfei mântuitoare, din Trupul și Sângele Său, din Pâinea Cea Cerească și Potirul Noului Legământ.

Începutul cuvântului de învățătură a fost marcat de descrierea pe care Ierarhul Oradiei a oferit-o evenimentului minunii înmulțirii pâinilor și peștilor, invitându-I pe toți cei prezenți să înțeleagă imaginea complexă pe care pericopa evanghelică ne-o ilustrează spre reflectare. După o zi de arșiță și de oboseală, vedem adunați în jurul Domnului Hristos oameni cu multe probleme, osteniți, împovărați, bolnavi, cu nevoi – pentru că nu mergeau din curiozitate să-L vadă pe Hristos, ci știau că El poate vindeca toată boala și neputința din popor –, flămânzi și însetați, la sfârșitul zilei, când, mai ales în culturile vechi orientale, încheierea zilei era marcată în mod solemn cu cina, moment în care toată familia se aduna la masă. Aici, vedem familia umanității în mic – cinci mii de bărbați, afară de femei și copii – pe care Domnul Iisus Hristos îi satură cu cinci pâini și doi pești, merinde pusă la dispoziție de Ucenicii Săi. O icoană grăitoare a întregii umanități, atât din acea secvență temporo-spațială, cât mai ales umanitatea de la începuturile ei și până la ultimul care se va naște din femeie, când se va isprăvi cu nașterile și va fi inaugurată Împărăția cerurilor. Nu doar Fiul lui Dumnezeu satură mulțimile, ci se adună și cele douăsprezece coșuri de firimituri. Oricare om aude pentru prima dată această relatare și primește cu bun simț și respect un cuvânt venit din vechime, care noi știm că are puterea și pecetea lui Dumnezeu, lăsând la o parte scepticismul bolnăvicios din zilele noastre, se minunează și recunoaște minunea.  

Caracterul euharistic este cel mai pregnant în tâlcuirea teologică a acestei minuni hristice, motiv pentru care este foarte important să înțelegem care este mesajul de taină pe care inspirata istorisire evanghelică ni-l transmite, cu directă referință la viața de har a Bisericii de la începuturi și până la sfârșitul timpului. Pentru noi, creștinii, ce s-a amintit în fragmentul Evangheliei de astăzi este mai mult decât o minune. Pentru noi, încărcătura simbolică și mistică este cea care primează, de aceea suntem chemați să înțelegem mai mult decât se poate percepe în aparență dintr-o astfel de minune. Ce suntem noi chemați să vedem astăzi din minunea înmulțirii pâinilor? Foarte bine puteți vedea că este vorba și despre doi pești, însă minunea nu este amintită ca „înmulțirea pâinilor și peștilor”, ci doar a pâinilor, pentru că accentul cade pe pâine. Același accent îl regăsim și în Rugăciunea Tatăl nostru: „pâinea noastră cea de toate zilele”. Dar oare doar pâinea obișnuită, cu ajutorul căreia ne hrănim și pentru care ne rugăm Domnului, este prezentă aici, în minunea înmulțirii pâinilor? Oare nu cumva Cel Care face minunea vrea să ne transmită un alt mesaj? Cu siguranță, da! Ce face înainte de a împărți pâinea? Cei care Îl urmau pe Mesia, Apostolii, încă nu înțelegeau Cine este cu adevărat și ce vrea să le spună. Atunci, El îi cheamă – vă dați seama, este Fiul lui Dumnezeu, știe tot; deci știau ce au Ucenicii la dispoziție, că au doar cinci pâini și doi pești – și, în fața lor, le face o demonstrație, care, de fapt, este pentru noi: ia pâinile, le binecuvintează și le frânge. Oare înțelegem noi ce reprezintă demonstrația Mântuitorului în fața icoanei în miniatură a umanității întregi? Mântuitorul este în permanentă stare de rugăciune, prin Duhul Sfânt, cu Tatăl Cel Ceresc. De aceea, avem rugăciune, binecuvântare și frângerea pâinii. Este Icoana Liturghiei! Ce facem noi, aici? Biserica nu este o sală de spectacol, unde să venim să cântăm imne religioase, fie ele și de preamărire a lui Dumnezeu și a faptelor Sale minunate. Biserica e mai mult decât atât, este antecamera Împărăției cerurilor, care deja a venit și e aici. Strălucirea iconică din toată ceremonia liturgică este o reflectare a Liturghiei cerești. Așa și noi, ca în pericopă, aducem la Sfântul Altar darurile de pâine și vin ca și ofrandă, invocăm Duhul lui Dumnezeu – la porunca lui Hristos de la Cina cea de Taină, Ultima Cină de dinaintea Răstignirii – și binecuvântăm, asemenea lui Hristos, pâinea și vinul spunând că ele sunt Trupul și Sângele Său, ale unui Nou Legământ al lui Dumnezeu cu Adam, cu lumea întreagă. Pentru aceasta venim noi la biserică. Înmulțirea pâinilor este Icoana Liturghiei, este o oglindă a lumii celei noi, în care Dumnezeu îl îndestulează pe omul însetat de El cu tot ceea ce are nevoie. În prezența lui Dumnezeu nu mai este nevoie de nimic. Dumnezeu asigură totul. El este Viața noastră, El este Pâinea noastră.

Așadar, deși revelația Noului Legământ este cât se poate de clară în ce privește descinderea lui Dumnezeu Însuși pe pământ, mesajul și moștenirea pe care ni le-a lăsat, chiar și așa, Dumnezeu nu cheamă pe nimeni cu de-a sila la Cina Sa de pe pământ și, cu atât mai puțin, la cea cerească. Ce ne mai spune Mântuitorul și pentru ce pregătește lumea prin această minune? Rolul nostru, al Bisericii, nu este să ne izolăm într-un ghetou, deși Dumnezeu nu ține pe nimeni prizonier în Biserică. Ortodoxia nu capturează ostatici. Dumnezeu nu are nevoie de prizonieri. Da, Creștinismul este religia adevărată a lumii, dar, cu toate acestea, Dumnezeu nu ține captiv pe nimeni. Biserica este cea care vestește Bunătatea lui Dumnezeu, fără a aștepta nimic în schimb. În definitiv, ce primim pentru propovăduire? Prigoană, batjocură și umilință, dar asta nu ne descurajează, pentru că noi, așa păcătoși cum suntem, ne străduim să călcăm pe urmele lui Hristos. Și Cine este Hristos? Fiul lui Dumnezeu Înomenit. Ce vrea să ne arate la înmulțirea pâinilor? Cine este El, însă într-un sens cât se poate de profund și mistic. El este Pâinea Cea Vie Care S-a pogorât din cer. El este Pâinea cerească. El este, cu adevărat, Pâinea noastră cea de toată zilele. Așa cum Apa pe care ne-o dă El, Apa Duhului Sfânt, este Apa care îți potolește setea pentru veșnicie. Pâinea Cea Cerească, Trupul Domnului, este Merinde pentru viața cea veșnică. În Împărăția cerurilor după înviere, nu mai avem nevoie de mâncare și băutură, pentru că Pâinea Cea Cerească ni Se dăruiește și ni Se împărtășește neîncetat. De aceea, Pâinea Care vine din cer este Pâinea Care ne duce în ceruri. Pâinea, Semnul împăcării lui Dumnezeu cu oamenii, Pâinea, prin care Dumnezeu ni Se oferă ca și Hrană spre înveșnicire și în veșnicie.

La sfârșitul dumnezeieștii slujbe au avut loc cuvântările ocazionale, începând cu alocuțiunea festivă a Părintelui Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, care a evidențiat lucrarea providențială, de-a dreptul minunată, pe care Dumnezeu a avut-o cu preotul și credincioșii acestei enorii. Apoi, Părintele paroh Andrei-Ionuț Laza, care îndeplinește și ascultarea de secretar protopopesc, a adresat un cuvânt de recunoștință față de Ierarhul Oradiei, mulțumindu-i pentru încurajările neîncetate și dragostea părintească pe care întreaga parohie le-a simțit din partea Arhipăstorului lor. De asemenea, preotul paroh a mulțumit tuturor celor prezenți și în chip deosebit tuturor autorităților locale și județene, tuturor credincioșilor și oamenilor cu suflet mare care au contribuit la înălțarea noii biserici pentru holodenii dreptmăritori. Încununând discursurile festive, Ierarhul Oradiei a adresat un cuvânt de binecuvântare și de felicitare pentru preotul paroh și credincioșii încredințați spre păstorire, evidențiind frumoasa împreună-lucrare a lui Dumnezeu cu poporul care Îl iubește pe Domnul Hristos și care își dorește cu adevărat să Îi slujească și să I se închine, nesocotind niciun efort prea mare pentru zidirea unei case închinate lui Dumnezeu pe pământurile omenești, întreaga comunitate a Holodului renăscând din propria-i cenușă, precum mitica pasăre Pheonix.

***

Vechea biserică a Parohiei Holod a fost construită de către credincioșii din sat și sfințită în anul 1934. În urma unui proces intentat parohiei ortodoxe în anul 2006, lăcașul de cult în care s-a slujit până în anul 2015 a fost retrocedat definitiv și irevocabil parohiei greco-catolice. Din acel moment, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, l-a însărcinat pe Părintele paroh Andrei-Ionuț Laza, secretar protopopesc, să învie și să reorganizeze viața bisericească din satul Holod și să construiască un nou lăcaș de închinare. La data de 3 mai 2015, Ierarhul a sfințit și așezat piatra de temelie pentru noua biserică, oferindu-i un hram cât se poate de adecvat și elocvent față de cele întâmplate: Învierea Domnului și Sfinții Martiri Brâncoveni, iar, la inițiativa Chiriarhului, arhitectura noului lăcaș de cult respectă planurile bisericii Mănăstirii Dintr-un Lemn, județul Vâlcea.

Cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu, reflectate în misiunea pastoral-misionară și administrativă de excepție desfășurată de părintele paroh care a rânduit exemplar viața comunității dreptmăritoare din Holod, la nouă ani de la sfințirea inaugurală a pietrei de temelie, la două zile după prăznuirea străluciților Sfinți Martiri Brâncoveni, într-o Duminică cu reverberații simbolice aparte, a opta după Rusalii, a Înmulțirii pâinilor, cu binecuvântarea și slujirea Ierarhului locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, comunitatea râvnitoare a credincioșilor din Holod s-a putut ruga din nou în biserica lor. Până la momentul solemn al acestei slujiri arhierești, preotul și credincioșii au înălțat rugăciuni și au săvârșit slujbele Bisericii noastre într-un paraclis amenajat în vecinătatea noii biserici.

În prezent, lucrările exterioare la noua biserică parohială din satul Holod sunt finalizate în totalitate, interiorul lăcașului de cult fiind pregătit pentru înfrumusețarea cu pictură în tehnica tempera, în stilul artei bizantine din timpul renașterii paleologe.

 pr. Andi-Constantin Bacter