În Duminica a șasea după Pogorârea Duhului Sfânt, 20 iulie 2025, zi în care Biserica lui Hristos îl prăznuiește pe cel prin a cărui mijlocire cerurile se închid sau se deschid, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit prima Dumnezeiască Liturghie arhierească în noua biserică a de curând înființatei Parohii Oradea - Cartierul Tineretului, purtând hramurile „Înălțarea Domnului” și „Schimbarea la Față a Domnului”.

După evocarea pericopelor evanghelice, a Duminicii vindecării slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8) și a prăznuirii Profetului Ilie (Luca 4, 22-30), Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, predicând celor prezenți despre lucrarea transfiguratoare a Domnului Hristos în lume, Care nu doar vindecă boala, ci restaurează ființa umană în deplinătatea ei, și despre chipul profetic al Sfântului Ilie, ca simbol al conștiinței treze și al credinței neînfricate, care străbate istoria ca o chemare la întoarcerea inimii omului spre Dumnezeu.

În introducerea omiliei, Preasfinția Sa a punctat faptul că Sfântul Proroc Ilie este o mărturie vie a unei credințe care străpunge timpul și cerurile, punte între Lege și Har, fiind între puținii care au văzut Slava lui Dumnezeu.

„La serbarea Sfântului Proroc Ilie avem ocazia să ne întâlnim duhovnicește cu unul dintre puținii oameni care s-a învrednicit de mare cinste           înaintea lui Dumnezeu datorită cinstei și curăției lui. Care cinste? Să vadă Slava lui Dumnezeu. Moise și Ilie sunt cei doi care au văzut Slava lui Dumnezeu încă din vremea Vechiului Legământ. Domnul nostru Iisus Hristos, Care vine în lume să ne vindece pe noi luând asupra Sa toate bolile și neputințele noastre, cum l-a vindecat și pe slăbănogul din Capernaum și i-a iertat păcatele, culminând cu vindecarea noastră de moarte, mai înainte de a urma calvarul – Răstignirea și Moartea – Domnul Își ia trei dintre Ucenicii Săi, urcă pe Muntele Taborului și Se schimbă la Față înaintea lor, arătându-Și Slava dumnezeiască pe care o are din veci, din Tatăl. La acest moment al încredințării că El este Fiul lui Dumnezeu, vin doi martori, care nu mai erau pe pământ: Moise și Ilie, cei care au văzut Slava lui Dumnezeu. Ei sunt cei care confirmă că Slava ce strălucește în Iisus Hristos este Slava pe care ei au văzut-o, ca Ucenicii să fie întăriți pentru ceea ce urma să se petreacă. De asemenea, în pericopele Apostolului și Evangheliei ale Sfântului Ilie s-a auzit despre credința sa puternică și despre faptul că la rugăciunea sa s-a închis cerul trei ani și șase luni de zile, neplouând, iar apoi la rugăciunea sa s-au deschis cerurile și a plouat din nou peste pământul însetat. Mai este un dar special al Sfântului Proroc. Ilie încă n-a murit, a fost răpit la cer. Doi oameni sunt cunoscuți în Sfânta Scriptură că n-au murit: Enoh și Ilie. Dumnezeu are planul Său cu fiecare dintre noi. Și așa cum Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Venirii în trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Prorocul Ilie se va întoarce ca Înaintemergător al celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos. Și atunci, Ilie va gusta și el moartea, ca și pe el să îl salveze din moarte Cel Care a biruit moartea cu Învierea Sa din morți, Domnul nostru Iisus Hristos”.

Referindu-se la fragmentul evanghelic duminical, Ierarhul a mai arătat că vindecarea ce vine prin Hristos nu este doar ușurare trupească, ci o restaurare deplină a omului căzut. Biserica – Trupul mistic al Domnului – devine astfel locul în care omul nu doar se reface, ci se regăsește în comuniune cu Dumnezeul Care îl iartă, îl ridică, îl renaște, pregătindu-l pentru veșnicie, întru Lumină și Iubire.  

„Orice vindecare pe care a săvârșit-o Domnul nostru Iisus Hristos este o pregustare a învierii, așa cum fiecare boală este o pregătire pentru moarte, căci arată neputința și stricăciunea în care a ajuns bietul om, rupând comuniunea cu Dumnezeu din Grădina Raiului. Și așa cum suferința umană se traduce nu doar prin boala trupească, ci și prin suferința sufletească în urma păcatului, de aceea Mântuitorul Iisus Hristos când vine, El vindecă omul pe de-a-ntregul. Așa l-a vindecat și pe paraliticul din Capernaum. Hristos nu face nimic cu jumătăți de măsură. Paraliticului nu îi vindeca doar boala, ci îi iartă și păcatele, îl vindecă întru totul. Ceea ce îi contrariază pe semenii Săi, pe oamenii obișnuiți, pentru că ei știu că puterea de a ierta păcatele Îi aparține exclusiv lui Dumnezeu. Dar ochii acestora erau ținuți să nu vadă că El este Fiul lui Dumnezeu, din cauza împietririi inimii lor. Însă celor care cu inimă bună, cu dragoste, cu smerenie, recunoscându-și micimea condiției umane și admirând Bunătatea, Frumusețea și Atotputernicia lui Dumnezeu, li s-au deschis inimile și L-au văzut și L-au recunoscut și au ajuns să-L și mărturisească, să mărturisească că El este Fiul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii. Acum este vremea noastră, a mărturisirii, a credinței, a vestirii Bunătății lui Dumnezeu într-o lume înstrăinată de El. Bunătatea lui Dumnezeu se vestește nu doar ocazional, ci tot timpul. Pentru asta, dragii mei, trebuie să rămânem în Bunătatea lui Dumnezeu. De aceea avem nevoie de Sfânta Biserică, pentru a ne întări sufletește, pentru a ne tămădui trupește, pentru a ne pregăti pentru petrecerea în veșnicie cu Dumnezeu, pentru a ne întări în rugăciune și a înțelege că trebuie să continuăm rugăciunea și acasă, și la servici, și în familie, și în lume, în comuniune deplină cu Dumnezeu – Izvorul Bunătății, Bunătatea Însăși. Doar în comuniune cu Dumnezeu putem fi vestitori ai Păcii, ai Evangheliei, a Veștii celei Bune, că moartea a fost biruită.”

Într-o lume sedusă de aparențe, artificii și reușite de moment, adevărata putere rămâne cea a comuniunii cu Hristos cel Înviat, Singurul care a biruit moartea. Biserica nu este doar un spațiu al slujirii, ci temelia unei vieți trăite în legătură vie cu Dumnezeu, care dăinuie dincolo de ziduri și dincolo de timp, aidoma râvnei proverbiale a Prorocului Ilie.

 „Ceea ce ni se pare nouă ca rețetă de succes, ca reușită în lumea din afară nu este decât amăgire și plăcere efemeră. Toate trec și pe toate moartea le stinge. Singura Putere din lume care dăinuie și care nu poate fi risipită de nimic este Puterea aceea care a biruit moartea. Ea îi aparține în exclusivitate Întâiului-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, Mirele și Capul Bisericii. De aceea avem nevoie de biserici, de aceea avem nevoie de Comuniunea cu El. Însă comuniunea nu se limitează la zidurile bisericilor! Ea trebuie să continue în viața noastră, folosind prilejul de a fi împreună Duminică de Duminică și sărbătoare de sărbătoare la sfânta biserică, împreună, cultivând comuniunea, pacea, dragostea, unitatea, între noi, în Biserică și prin Biserică în lume. Toate, cu privirea, cu sufletul, cu toate puterile spre Dumnezeu! Așa cum a făcut-o marele Ilie.”

Sfârșitul programului liturgic a fost încununat de ceremonia de instalare a noului preot paroh, săvârșită de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care i-a oferit, în chip simbolic, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii, semne ale slujirii cuvântului, jertfei și păstoririi. Ierarhul l-a felicitat atât pe noul paroh, Părintele Marius-Dorel Pop, cât și întreaga comunitate euharistică încredințată spre păstorire, pentru misiunea desfășurată și lucrarea ctitoricească exemplară săvârșită într-un timp atât de scurt, cu râvnă și hărnicie. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a dăruit câteva diplome de apreciere celor care s-au evidențiat prin sprijinul deosebit oferit enoriei.

În cele din urmă, Părintele Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei, a rostit cuvântul festiv cuvenit, iar noul Părinte paroh Marius-Dorel Pop – ctitorul sfântului lăcaș orădean și fost preot paroh și ctitor al bisericii de enorie din Parohia Cheț, Protopopiatul Marghita – și-a exprimat cu emoție recunoștința față de Dumnezeu, față de sprijinul constant al Preasfințitului Părinte Sofronie, precum și față de bunii credincioși și toți ostenitorii care i-au fost și îi sunt alături în această lucrare binecuvântată. Ca semn al prețuirii, noul preot paroh i-a oferit Ierarhului o icoană a Maicii Domnului Îndrumătoarea. 

pr. Andi-Constantin Bacter