În Duminica a douăzecea după Rusalii, 19 octombrie 2014, biserica cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” şi „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon” din cadrul Centrului pastoral-social „Vasiliada” al parohiei Velența I din Oradea, a îmbrăcat haină de sărbătoare cu prilejul târnosirii lăcaşului de cult, ce a primit încă un ocrotitor, pe Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.

Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a fost întâmpinat cu mare bucurie de un frumos sobor de preoţi şi diaconi din Eparhia Oradiei, dar şi din eparhii vecine, respectiv Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria şi Episcopia Sălajului, sau de peste munţi, din Arhiepiscopia Bucureştilor, fiind prezent şi Preacucernicul Părinte Ioan Traian Diaconu, preot paroh la parohia „Miron Patriarhul” din Bucureşti. La evenimentul istoric al târnosirii bisericii din cadrul aşezământului social al parohiei Velenţa I, ridicat în ultimii ani prin grija preoţilor Roman Pintea şi Romulus Cosmin Pintea, au participat oficialităţi locale şi centrale şi mulţime mare de credincioşi orădeni.

Sărbătoarea a început cu săvârşirea slujbei de târnosire a bisericii, prin înconjurarea sfântului locaş şi sfinţirea cu apă sfinţită şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a exteriorului bisericii, urmată de întocmirea Sfintei Mese. În piciorul Sfintei Mese a Altarului Chiriarhul Oradiei a așezat părticele din moaştele primilor martiri din Dobrogea, Sfinţii Epictet şi Astion. Sfânta Masă s-a spălat cu apă curată, apoi cu apă de trandafiri şi a fost unsă cu Sfântul şi Marele Mir. Au fost aşezaţi Evangheliştii în cele patru colţuri ale Sfintei Mese şi a avut loc îmbrăcarea cu giulgiu sau „catasarcă”. S-a pecetluit cu ceară roşie şi au fost aşezate acoperămintele, Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, chivotul, canadele, cruci, sfeşnice şi toate celelalte de trebuinţă pentru săvârşirea sfintelor slujbe.

În cadrul primei Sfinte şi Dumnezeieşti Liturghii săvârşite pe altarul proaspăt sfinţit, Chiriarhul Oradiei a rostit o frumoasă predică, în care a tâlcuit înţelesul fragmentului scripturistic de la Sfântul Evanghelist Luca, surprinzând profundele înţelesuri duhovniceşti ce reies din text. De asemenea, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat importanţa şi necesitatea construirii de noi biserici ortodoxe, atât în marile oraşe, în jurul acestora, cât şi în localităţile din mediul rural:

„Cu ajutorul harului lui Dumnezeu astăzi am fost cu toţii martorii unui eveniment istoric pentru urbea noastră, pentru cetatea Oradiei, pentru oraşul de pe malurile Crişului Repede, un eveniment istoric pentru că s-a sfinţit o nouă biserică, ceea ce nu se întâmplă în fiecare zi, nici în fiecare săptămână, nici lunar şi nici în ficare an, ci în răstimpuri. Biserica sfinţită astăzi este prima biserică a cărei piatră de temelie a fost pusă în Oradea după venirea noastră la cârma acestei frumoase eparhii, în urmă cu peste şapte ani şi jumătate, piatră de temelie sfinţită în ziua praznicului Floriilor din anul 2008. Aşadar, după şase ani şi câteva luni de la aşezarea pietrei de temelie, biserica în care s-a început deja slujirea a ajuns să fie împodobită cu haina sfântă a harului, să primească sfinţirea, prin aşezarea sfintelor moaşte în prestol, în Masa Sfântului Altar, prin întocmirea Sfintei Mese din Sfântul Altar şi sfinţirea, prin harul Duhului Sfânt, cu apă sfinţită şi Sfântul şi Marele Mir, atât a Sfântului Altar, cât şi a pereţilor exteriori ai bisericii, urmând ca, după ce va primi şi haina de pictură să aibă loc şi sfinţirea picturii celei noi a noii biserici.”

„Este o biserică ce a fost, este şi rămâne foarte necesară în zona în care ne aflăm, în partea dinspre răsărit a Oradiei, înspre Băile Felix, în cartierul acesta existând, de jur împrejur, şi locaşuri de închinare ale altor confesiuni, fiind imperios necesar ca şi o biserică ortodoxă să se ridice aici, românii ortodocşi fiind majoritari, atât în ţară, dar şi în judeţul Bihor şi în municipiul Oradea, o biserică ortodoxă corespunzătoare din toate punctele de vedere, şi ca mărime dar şi prin frumoasa misiune socială pe care o desfăşoară Centrul pastoral-social „Vasiliada” al parohiei Velenţa I.”

„Dacă pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon i-am aşezat ca ocrotitori ai noii biserici încă de la punerea pietrei de temelie, astăzi, la sfinţirea bisericii, am găsit de cuviinţă să adăugăm un al treilea hram şi să aşezăm acest sfânt lăcaş şi sub ocrotirea Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, mare apărător al credinţei ortodoxe, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru toţi anii ce s-au scurs până în prezent de la întronizarea noastră în scaunul episcopal al Oradiei, pentru binefacerile revărsate asupra noastră şi, mai ales, în mod cu totul particular, asupra acestei biserici şi a preoţilor şi credincioşilor de aici.”

Referindu-se la textul evangheliei duminicale, Ierarhul Oradiei a vorbit celor prezenţi despre marea binecuvântare şi vindecarea trupească şi sufletească ce vine omului prin Sfintele Taine ale Bisericii, tânărul mort şi readus la viaţă de Mântuitorul Iisus Hristos asemănându-se cu omul contemporan bolnav şi mort sufleteşte ce este vindecat şi înviat de Domnul Hristos prin Biserică:

„Omul zilelor noastre se află în suferinţă şi în nevoi, precum tânărul din Nain, despre care am auzit vorbindu-se în pericopa evanghelică ce s-a citit, unicul fiu al unei femei văduve, care murise şi era petrecut la groapă de mama sa îndurerată şi de mulţime mare din cetate şi de care i s-a făcut milă Domnului Iisus Hristos, aducându-l înapoi din moarte la viaţă, vindecându-l de moarte. Asemenea acestui tânăr este şi omul zilelor noastre, în special tinerii noştri sunt ameninţaţi de foarte multe pericole, în condiţiile dezvoltării impetuoase a noilor tehnologii, care sunt foarte ispititoare şi pot duce până la răpirea totală a timpului tinerelor generaţii, încât să nu mai aibă vreme pentru suflet, pentru a creşte frumos, ci totul în detrimentul valorilor, dar în favoarea trecerii tinerilor într-un alt stil de viaţă, mai mult virtual decât real.”

„Dar nu doar tinerii sunt ameninţaţi de boala sufletească, culmea bolii sufleteşti fiind moartea, ci fiecare dintre noi, pentru că societatea în care trăim este o societate dominată de egoism, de mândrie egoistă, de egocentrism, ce rezistă prin cultivarea cu nesăbuinţă a patimilor omeneşti. Setea de a avea, de a dobândi, în detrimentul dorinţei de a fi, de a fi om, se conjugă cu patimile egoiste care sunt motorul ce transformă societatea noastră într-o societate a plăcerilor, hedonistă, a consumului, a tot ceea ce poate face viaţa trecătoare comodă, punând în pericol viaţa cea veşnică. Deci lumea în care noi trăim este o lume plină de boală sufletească, plină de moarte duhovnicească, o lume în care tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci se înstrăinează de Dumnezeu, se însingurează şi îşi cultivă în mod periculos egoismul, nu se mai raportează la Dumnezeu sau la aproapele, ci la sine însuşi.”

„O astfel de lume egoistă este o lume bolnavă, ce are nevoie de vindecare, dar care nu se poate vindeca, căzută fiind, prin propriile ei puteri. Vindecarea deplină în lume, oricât de performante ar fi artele medicale şi oricât de departe ar fi ajuns progresul în ştiinţa medicală, nu se poate face fără intervenţia divină, fără intervenţia lui Dumnezeu din lumea de dincolo, Care lucrează acolo la fel cum a lucrat şi aici pe pământ, direct prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, atunic când, vreme de treizeci şi trei de ani, întrupat fiind, a vieţuit pe pământ de la naştere şi până la înălţarea Sa la ceruri, iar de la înălţarea la ceruri şi trimiterea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii, implicit, Dumnezeu lucrează în continuare prin Fiul Său, în Duhul Sfânt, în harul Duhului Sfânt, prin Tainele Sfintei Biserici, împlinind şi astăzi ceea ce se împlinea odinioară, când Mântuitorul mergea pe pământ prin cetăţi, ca atunci când s-a dus în Nain şi la poarta cetăţii a văzut pe tânărul mort, purtat pe năsălie afară de mama sa văduvă şi de mulţime mare îndurerată.”

„La fel ca şi atunci, şi astăzi Domnul nostru Iisus Hristos este prezent în lume şi vindecă, dar o face în mod tainic, în mod nevăzut, duhovnicesc, în Biserică, prin Biserică, prin Tainele Bisericii, prin Taina Tainelor, Sfânta Liturghie, şi toate celelalte Taine care izvorăsc din prezenţa reală a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Sfântul Său Trup şi Scumpul Său Sânge în Sfânta Euharistie şi în noi, cei care ne împărtăşim, în mulţimea celor botezaţi şi dornici să se mântuiască, asupra lumii, într-o mare lucrare vindecătoare, tămăduitoare, adresată trupului şi sufletului deopotrivă, adresată lumii întregi, prin Biserică şi în Biserică.”

Părintele Roman Pintea, în cuvântul său, a adus mulţumiri Bunului și Milostivului Dumnezeu pentru ajutorul oferit de-a lungul vremii la edificarea așezământului social și a noii biserici din cadrul acestuia. De asemenea, a mulțumit Ierarhului pentru grija ce o poartă necontenit preoților și credincioșilor parohiei Oradea-Velența I şi, în special, pentru momentul unic al târnosirii bisericii. Nu în ultimul rând a mulțumit credincioșilor care frecventează biserica și care și-au adus obolul la zidirea și înzestrarea acesteia.

În cuvântul rostit după săvârşirea Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a felicitat pe cei doi preoţi care s-au îngrijit de construirea noului lăcaş de închinare, arătând importanța misiunii şi lucrării social-filantropice ce se săvârșește în această parohie. De asemenea, Ierarhul a înmânat Diplome de apreciere celor mai importanţi ctitori şi binefăcători ai noii biserici, mulţumind tuturor credincioşilor care şi-au adus contribuţia pentru ridicarea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş.

După săvârşirea sfintelor slujbe, pe parcursul întregii zile, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi, bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici, au avut posibilitatea să intre în Sfântul Altar, să se închine şi să sărute Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă.

Piatra de temelie la noua biserică cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare”, „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon” şi „Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului” din cadrul Centrului pastoral-social „Vasiliada” al parohiei Oradea-Velența I a fost sfinţită şi aşezată de către Preasfinţitul Părinte Sofronie în ziua de 20 aprilie 2008, la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim. De atunci şi până în prezent lucrările au fost realizate prin grija a preoţilor Roman Pintea şi Romulus Cosmin Pintea şi prin jertfelnicia bunilor credincioşi de la Parohia Oradea-Velența I.

În anul 2009 biserica era ridicată până la turnuri, reuşindu-se ca în decursul anului respectiv să fie acoperită cu tablă zincată. Sfântul locaș a fost tencuit la interior şi exterior și a fost montată instalaţia electrică. În anul 2010 s-au pus toate geamurile, uşile de la intrare au fost sculptate din lemn masiv de stejar, iar în interior biserica a fost înzestrată cu o instalaţie de sonorizare și un sistem de alarmă. În ziua de 8 august 2010 Preasfinţitul Părinte Sofronie a săvârşit sfinţirea clopotelor noii biserici. În interior, sfântul lăcaș a fost împodobit cu toate cele necesare pentru săvârşirea sfintelor slujbe, începându-se slujirea prin Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de către Preasfințitul Părinte Sofronie în data de 26 septembrie 2010. În anul 2013 a fost realizat iconostasul bisericii, din lemn de tei, prin jertfa bunilor credincioşi ai parohiei, iar anul acesta a fost finalizat exteriorul sfântului locaş.

Biserica ce are ocrotitori pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon şi Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului s-a ridicat în incinta aşezământului social-filantropic „Vasiliada”, a cărui construcţie a început în anul 2005. În data de 28 mai 2009, la praznicul Înălţării Domnului, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a oficiat sfințirea Centrului pastoral-social „Vasiliada”. Așezământul cuprinde o sală de mese multifuncţională la parter, 11 camere tip hotel, utilate la standardele europene, la etajul I, şi 15 camere pentru taberele de copii şi tineri, dar şi pentru persoanele care vin în pelerinaj pe plaiurile bihorene, la mansardă.

Prin grija Părintelui Roman Pintea, parohia Oradea-Velența I desfășoară o bogată activitate social-filantropică încă din anul 1995, când s-a înfiinţat Fundaţia „Consistoria Efrem Banianin”, aflată în vechea clădire a fostului Consistoriu orădean, al cărei scop este ajutorarea şi îngrijirea persoanelor vârstnice şi sărace. La început, această fundaţie a avut doar o simplă cantină și un cabinet medical, dar în prezent ea cuprinde un azil în care sunt internaţi peste 40 de bătrâni care beneficiază nu doar de îngrijire medicală, ci şi de căldura şi liniştea unui cămin. Tot aici primesc, zilnic, o masă caldă şi 20 de persoane nevoiaşe din Oradea.